Este vorba mai degrabă despre o rezervaţie istorică, nicidecum naturală. Rezervaţia Donkin din Port Elisabeth a fost concepută ca un parc destinat localnicilor, un loc de relaxare, nu în mijlocul naturii sălbatice, ci în mijlocul unui orăşel.

Este considerat un obiectiv turistic foarte important, datorită unor atracţii de ordin istoric aflate pe suprafaţa lui. Se găseşte în apropierea plajei şi oferă privelişti spectaculoase asupra golfului şi a portului oraşului. Ca întindere, nu este deloc impresionant. Poate fi străbătut de la un capăt la celălalt în cel mult zece minute.

Localnicii îl consideră un spaţiu verde, nu o rezervaţie, dar sunt profund ataşaţi de el, nu doar din cauza monumentelor aflate pe suprafaţa lui, ci şi datorită poveştii din spatele întemeierii sale.

Oraşul Port Elisabeth a fost fondat de către Sir Rufane Donkin. Acesta s-a însurat în 1815 cu Elisabeth Frances Markham, iar două luni mai târziu, în calitate de ofiţer al armatei britanice, a trebuit să se mute cu proaspăta soţie în India. Doi ani mai târziu, familia s-a mărit. Elisabeth Donkin a adus pe lume un băieţel. Din păcate, pe fondul unei naşteri dificile, tânăra mămică nu s-a mai putut recupera. Opt luni mai târziu, s-a îmbolnăvit şi a murit. Devastat de asemenea pierdere, Sir Rufane Donkin a dorit să se întoarcă în Marea Britanie. S-a îmbarcat în 1819, dar între timp a fost chemat în Africa de Sud, ca guvernator al Coloniei Capului. Un an mai târziu, a fost însărcinat cu întâmpinarea şi organizarea coloniştilor englezi, în golful Algoa. Chiar în acel loc, Sir Rufane Donkin a întemeiat un mic orăşel, pe care l-a botezat cu numele soţie sale – Port Elisabeth. Pe cea mai înaltă colină a oraşului, el a dispus construirea unui monument de piatră în formă de piramidă. L-a dedicat soţiei sale, monumentul purtând până în zilele noastre o inscripţie emoţionantă: „În memoria fiinţei perfecte care a împrumutat acestui oraş propriul ei nume”.

Această sfâşietoare poveste de dragoste a avut până la urmă un final dramatic. Sir Rufane Donkin s-a recăsătorit, însă nu a încetat nicio clipă să sufere de dorul primei lui soţii. În 1841, exact în ziua aniversării a 26 de ani de la căsătoria cu Elisabeth, bărbatul şi-a pus capăt zilelor.

Câţiva zeci de ani mai târziu, primarul oraşului Port Elisabeth a avut o idee surprinzătoare. A decis că portul din apropiere are nevoie de un far, nicidecum de-o piramidă, aşa că a dorit să pună la pământ monumentul comemorativ şi să folosească pietrele din care fusese el construit pentru a ridica, chiar pe acelaşi loc, un far maritim.

Localnicii oraşului au întâmpinat cu furie acest demers. Ei s-au revoltat contra primarului şi au semnat cu toţii o petiţie prin care cereau categoric autorităţilor să oprească această lucrare de distrugere a piramidei şi să o restaureze aşa cum fusese ea lăsată de Sir Rufane Donkin.

Farul a fost clădit lângă piramidă, în 1861, sub forma unei construcţii în formă octogonală, având o înălţime de şapte metri. În vârf a fost aşezată o lanternă cu geam plat. Farul domina oraşul şi se afla la o înălţime de 69 metri peste nivelul apei. Era pictat în mai multe culori, pe opt niveluri. Ulterior, în 1903, autorităţile au decis să înlocuiască culorile. S-au folosit doar două culori, alb şi roşu, aplicate alternativ. În 1907, benzile de culoare roşie au dispărut, farul devenind alb de sus până jos. Asta numai până în anul 1921, când s-a revenit iarăşi la un strop de contrast, sub forma unei dungi de culoare roşie aplicate undeva la mijlocul construcţiei.

Rezervaţia Donkin a fost apoi îmbogăţită cu un nou monument comemorativ. S-a chemat Campanile şi a fost ridicat în memoria coloniştilor britanici din Colonia Capului. Acest monument avea un aspect atât de grandios, încât eclipsa farul maritim. S-a decis ca acesta din urmă să fie înălţat cu încă nouă metri, ceea ce s-a şi întâmplat, până în anul 1930.

Totuşi nemulţumirile au continuat. Pe măsură ce oraşul Port Elisabeth a înflorit, tot mai multe magazine, localuri şi chiar hoteluri şi-au făcut apariţia în jurul farului, astfel că marinarii au început să se plângă că, de pe mare, nu se mai poate distinge lumina farului de luminile localnicilor.

Aşa că autorităţile au decis construirea unui nou far, din aluminiu, de această dată. Vechiul far a fost prevăzut cu o lanternă cu lumină albă, dar ulterior a fost scos din uz. El se păstrează astăzi ca un minunat monument turistic, declarat încă din 1938 monument naţional al Africii de Sud.

De curând, farul din Port Elisabeth a devenit sediul birourilor de informaţii turistice. Municipalitatea oraşului a dat numele de Nelson Mandela portului oraşului, ca semn de preţuire a luptei pe care liderul politic a dus-o în numele libertăţii şi drepturilor omului în Africa de Sud. De altfel, colina în vârful căreia se află celebrul far mai este cunoscută şi sub numele de „balconul lui Nelson Mandela”.

Farul este înconjurat de un spaţiu verde încântător, marcat de câţiva arbuşti şi unele băncuţe pentru relaxare. În partea stângă, a fost construită o terasă cu duşumea din marmură, în mozaic. Culorile sunt intense, vibrează parcă sub paşii turiştilor. Este numită Ruta 67 şi se doreşte a fi un traseu artistic. Tot pe această suprafaţă a fost înălţat un catarg – cel mai înalt catarg sud african. În vârful său flutură steagul Africii de Sud, cel mai mare steag croit pe tot întregul ţării.

În cadrul rezervaţiei Donkin, artistul Anton Momberg a realizat o sculptură sublimă, sub forma unei statui reprezentând femeia africană, dedicată memoriei tuturor femeilor care au contribuit de-a lungul anilor la dezvoltarea oraşului Port Elisabeth.

Întrucât locul pe care se află toate aceste monumente este împrejmuit cu terasă din marmură, oraşul Port Elisabeth organizează aici foarte multe evenimente culturale sub forma unor expoziţii în aer liber. Pictori şi sculptori din întreaga Africă de Sud au ocazia de a-şi expune operele într-un cadru de poveste.

Rezervaţia Donkin este un obiectiv turistic a cărei faimă a crescut în ultimii ani. Locul a fost restaurat şi îmbogăţit cu mici detalii artistice în preajma anului 2010, când Africa de Sud se pregătea să găzduiască o parte a meciurilor de fotbal din cadrul Cupei Mondiale. Farul cel vechi, transformat în centru de informaţii turistice, a fost deschis publicului, astfel că turiştii se pot cocoţa până în vârf pentru a avea parte de privelişti spectaculoase.

Evident, la baza rezervaţiei Donkin s-a deschis şi un restaurant care permite vizitatorilor să-şi tragă sufletul şi să consume băuturi răcoritoare şi meniuri gustoase.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ