Se găsește la doar trei kilometri distanță de orașul Swellendam și este localizată într-un decor montan idilic. Rezervația naturală Marloth se află dispusă în munții Swellendam, iar suprafața ei este de 14.000 hectare la care se adaugă un teren de alte 16.000 hectare, aparținând unui proprietar privat, dar gestionat sub forma unui regiuni conservate.

Numele rezervației a fost dat în onoarea lui Rudolph Marloth, un botanist care împreună cu o parte dintre localnicii orașului Swellendam au militat în 1928 pentru instituirea unei rezervații naturale în văile munților. Guvernul a fost de acord și astfel s-a născut unul dintre cele mai îndrăgite obiective turistice ale regiunii Langeberg.

În 1981, suprafața rezervației naturale Marloth a fost extinsă și s-au dat, cu această ocazie, în folosință traseele publice pentru drumeții alpine pe crestele munților Swellendam.

În prezent, rezervația naturală Marloth cuprinde și două vârfuri stâncoase celebre, numite sugestiv The Clock Peaks. De altfel, în jurul acestor înălțimi se desfășoară cele mai interesante activități turistice.

Fiind vorba despre o rezervație instituită în peisaj montan, vegetația este predominant alpină: fynbos de munte și coline împădurite. Verile sunt fierbinți, iar iernile sunt reci. Celebrele Clock Peaks se acoperă uneori de zăpadă, oferind turiștilor peisaje numai bune de fotografiat.

Majoritatea plantelor înfloresc începând cu luna noiembrie. În principal este vorba despre plante de tip protea și erica unice în lume. Speciile de aici nu se mai întâlnesc nicăieri în altă parte, astfel că se constituie în atracții turistice deosebite. Există și vegetație specifică zonelor umede, cu mult stufăriș. O parte dintre speciile de trestii de aici sunt, de asemenea, endemice.

Pădurile indigene reprezintă principalul motiv pentru care s-a acceptat transformarea suprafeței în rezervație. Deși cu sute de ani în urmă aceste păduri indigene acopereau întreaga suprafața a munților Swellendam, în prezent acestea au devenit destul de rare. Au fost distruse de coloniștii olandezi și buri, atât pentru lemnul folosit la construirea imobilelor, cât și pentru a face loc fermelor și culturilor de legume. Pe vârfurile muntoase ale rezervației Marloth se mai pot găsi însă păduri indigene cu lemn de esență tare: măslin sălbatic, pară pădureață, copacul cu lemn galben sau stinkwood.

Animalele tipice acestei destinații turistice sunt de dimensiuni modeste. Nu trăiesc în număr mare și, pe deasupra, sunt animale destul de sfioase. Cu greu le poți vedea, dar există o șansă cât de mică. Printre ele se numără antilopele de munte și antilopele de pădure, dispuse pe crestele munților sau în desișul pădurilor indigene. Îndrăgostiți de peisajele de munte sunt și leoparzii care au transformat câteva dintre creste în adăposturile lor sălbatice. Cele mai mici animale sunt iepurii de câmp, mangustele, suricatele și damanii de stâncă.

În cadrul rezervației naturale Marloth, cei mai numeroși sunt babuinii. Sunt și cei mai sociabili, așa că pot fi ușor nu doar zăriți, ci și imortalizați cu aparatul foto.
Turiștii sunt sfătuiți să aibă mare grijă în ce privește viperele din rezervația Marloth. Sunt numeroase și periculoase, în special vipera de munte, cobra Capului și celebra viperă sâsâitoare Puff Adder.

Păsările nu sunt foarte multe, dar sunt zgomotoase și adoră să încânte auzul turiștilor. Cele mai multe sunt păsări cântătoare specifice Africii de Sud, dar culmile munților sunt supravegheate de păsări maiestuoase și tăcute precum vulturul negru, șoimul, bufnița și eretele alb. Ciocănitorile sunt o prezență nelipsită.

Turiștii își pot împlini visul de a dormi în sălbăticie. Rezervația naturală Marloth dispune de două pensiuni destinate vizitatorilor care doresc să rămână peste noapte. Cabana Bushbuck poate caza până la opt persoane deodată, în cele trei camere ale sale, iar cabana Suikerbekkie poate primi până la cinci persoane în două dormitoare. Căbănuțele dispun de baie cu apă caldă și bucătărie dotată la standarde moderne, însă turiștii trebuie să se îngrijească singuri de ce mănâncă și beau.

Ca și activități, rezervația naturală Marloth are oferte de nerefuzat: drumeții, ciclism pe munte, călărie și picnic în mijlocul unor peisaje naturale montane. Cei care au drumeția în sânge pot alege dintre diversele trasee amenajate ale rezervației. Există trasee foarte simple și scurte, dar și trasee pline de provocări și care presupun condiție fizică.

Cele mai spectaculoase drumeții străbat pădurile indigene adânci și cocoțate pe colinele muntelui. Traseele nu sunt însă dificile. Variază între doi și cinci kilometri, de-a lungul unor pante ce nu pun probleme turiștilor. În mijlocul pădurilor indigene, așteaptă o lume de basm: copaci de lemn cu esență tare, cascade înalte și iazuri cu apă rece, sculptate parcă în stâncă. Acolo trăiesc antilopele africane de pădure și foarte mulți babuini.

Platoul muntelui se află la capătul unor trasee ceva mai dificile, amenajate de-a lungul serpentinelor. Aceste trasee variază ca lungime între 3 și 15 kilometri, la o altitudine de 600 de metri. Platoul reprezintă una dintre principalele atracții ale rezervației naturale Marloth, așa că majoritatea turiștilor se încumetă la traseele sale. Drumul este străjuit cu numeroase izvoare de apă, astfel că turiștii se pot răcori și hidrata corespunzător.

Vârfurile denumite Clock Peaks se numără printre destinațiile preferate ale vizitatorilor rezervației naturale Marloth. Deși traseele prezintă grad ridicat de dificultate, priveliștile răsplătesc orice efort. Din vârfurile Clock Peaks se poate vedea până și Oceanul Indian.

Turiștii obișnuiți cu bicicleta pot alege traseele de ciclism alpin. Sunt amenajate în mai multe variante, pentru începători și pentru experimentați.

Turiștii pasionați de călărie pot opta pentru plimbări în șaua calului. În jurul rezervației naturale Marloth, locuiesc mai mulți fermieri dispuși să închirieze cai și echipamentele necesare acestei activități. Plimbările se fac de-a lungul unor trasee special amenajate sau pe suprafața de teren privat administrat de consiliul rezervației naturale Marloth.

Locurile pentru picnic și grătar african au fost dispuse de-a lungul unui traseu de cinci kilometri care pornește de la intrarea în rezervația naturală Marloth și traversează o plantație de pini. Pe perioada secetoasă a verii însă, zona este închisă, pentru a se evita accidentele ce deseori au dus deja la izbucnirea unor incendii.

Există un centru de birouri unde turiștii pot obține toate informațiile necesare pentru a petrece o zi de neuitat în cadrul rezervației naturale Marloth.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ