Rezervaţia naturală Peştera Pojarul Poliţei se află în Munţii Bihorului, aparţinând administrativ de comuna Garda de Sus a judeţului Alba. Peştera este considerată una dintre cele mai frumoase caverne din România, dar, din păcate, nu este amenajată în scop turistic – vizitarea rezervaţiei este strict interzisă.

Numele peşterii provine de la faptul că se află pe un loc drept, pe panta din sudul muntelui. Este, practic, un joc de cuvinte: sensul cuvântului “poliţă” este de “raft” şi face referire la locul orizontal de pe pantă, în timp ce unul dintre sensurile cuvântului “pojar” este “căldură mare”, adică se referă la faptul că temperatura este mai mare pe partea sudică a unui munte.

Peştera Pojarul Poliţei a fost menţionată pentru prima dată în anul 1929, când speologii Emil Racvoiță şi R. Jeannel au numit-o “Peştera de la Pojarul Gheţarului”. A început, astfel, să fie explorată, iar, în anul 1955, a fost realizată prima sa hartă. În anul 1952, autorităţile au declarat-o monument al naturii şi a luat fiinţă Rezervaţia naturală Peştera Pojarul Poliţei, fiind ferecată cu o poartă de fier.

În anul 1983, este explorată ceea ce se consideră a fi cea mai frumoasă galerie din cadrul peşterii, adică Galeria Ludusan. A fost numită aşa în cinstea celui care a descoperit-o, speologul Viorel Ludusan. Galeria constă într-o sală foarte lungă şi un coridor îngust. Se remarcă prin discuri prinse de tavan şi pereţi, de dimensiuni foarte mari, dar şi prin oblice pline de cristale şi buzdugane de cristale. Tot în anul 1983, s-a refăcut harta peşterii.

Rezervaţia naturală Peştera Pojarul Poliţei este reprezentată de o peşteră fosilă, alcătuită din galerii şi din săli. Prima este Sala Scării, al cărui nume se datorează faptului că, înainte, se putea coborî în ea pe nişte scări, dar, astăzi, coborârea se face cu coarda. Din Sala Scării, se poate ajunge în Sala Mare unde începe peisajul carstic spectaculos: aici, se pot vedea cristalicite, cristale de calcite alb care se află pe fond roşu, cristale de calcite arborescente sau formaţiuni perlate cu broboane.

După această sală, urmează Sala cu Gururi care nu seamănă deloc cu cea anterioară – pereţii sunt goi, iar podeaua, plină de argilă şi nămol. Însă compensează Sala Albă unde se găseşte o cascadă de montmilch, denumită Patul Miresei – numele provine de la faptul că, în centru, se află o linie roşie şi trimite la noaptea nupţială. În fața cascadei, se află Cerberul, un bloc prăbuşit, care seamănă cu un animal prins în noroi. Pe măsură ce drumul înaintează în peşteră, se pot observa stalagmite perlate, clusterite şi alte formaţiuni spectaculoase. Caverna se termină cu ultima galerie descoperită, Galeria Ludusan.

Până acum, nu au fost făcute săpături arheologice în Peştera Pojarul Poliţei, aşa că nu se cunosc informaţii referitoare la existenţa unor vieţuitoare din cele mai vechi timpuri. În ceea ce priveşte fauna actuală, au fost identificate moluşte, coleoptere şi specia Pholeuon proserpinae glaciale. Rezervaţia naturală Peştera Pojarul Poliţei are o importanţă ştiinţifică deosebită, specialiştii considerând-o un mic muzeu natural. Importanța sa este mărită considerabil de faptul că are cele mai variate speleoteme din sistemul carstic al României.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ