Timp de un secol, mai cu seama intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, regiunile actuale ale Paraguayului aveau sa devina puncte cheie pentru misionarii iezuiti, acestia cautand sa converteasca populatiile locale pagane la crestinism. Misiunea iezuitilor nu era atat de simpla pe cat ar putea parea in zilele noastre, mai ales ca religia populatiei locale era puternic inradacinate in paganism. Cu toate acestea, misionarii iezuiti au considerat ca, doar transformand acest loc, vor putea converti populatia la crestinism.

Astfel, au inceput prin a construi asa numitele asezari orasenesti, cunoscute si drept comunitati locale. Aceste asezari aveau biserici, case de locuit, scoli, ferme in care localnicii puteau lucra si, bineinteles, ateliere, cu acelasi scop. In cele din urma, Trinidad a devenit un centru misionar important, poate cel mai important din aceasta parte de lume, dezvoltandu-se in buna masura datorita misionarilor iezuiti. Mai mult decat atat, comunitatea propriu-zisa s-a dezvoltat gradual, capatand in cele din urma importanta unui loc cu o traditie indelungata, de secole chiar. De pilda, centrul comunitatii era piata, aici populatia locala Guarani, asa cum era numita, facand tot felul exercitii militare pentru a se pregati de lupta impotriva marilor proprietari de pamant. Lupta era indreptata si impotriva celor care exploatau, in mod barbar, sclavii, sa nu mai mentionam contextul in care se afla, Spania fiind, de pilda, in plin proces de colonizare a regiunii.

Langa piata, mai precis in jurul centrului, erau construite casele localnicilor, precum si o biserica impresionanta din piatra. In acest lacas sfant zaceau ramasitele sefilor de trib, dar si splendidele sculpturi ale artistilor din zona. Mare parte din aceste cladiri s-au pastrat chiar si in zilele noastre, fiind incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO, in anul 1993. De pilda, alte constructii care au ramas in picioare, ce-i drept, multe sub forma unor structuri golase ori ruine, sunt: turnul-clopotnita, cimitirul, complexele statuare si cladirea unei scoli. Aceste ziduri stau marturie pentru avantul extraordinar pe care, timp de un secol, populatia Guarani avea sa-l faca in dezvoltarea unei comunitati. Insa aceste constructii nu sunt singurele care au ramas in picioare. Vizitatorii mai pot vedea aici si o serie de stalpi care sprijina veranda pe care se afla culoare pentru plimbare, acestea fiind, in schimb, ferite de ploi si arsita. Si nu ar trebui sa ne mire deloc faptul ca, intr-un timp scurt, populatia a reusit sa se dezvolte. In perioada sa infloritoare, de aici plecau, spre Peru, tot felul de produse alimentare si artefacte. Plus, aceste produse plecau chiar si spre Spania.

Populatia avea tot felul de indeletniciri, printre care cresterea animalelor, cultivarea pamantului cu porumb si, mai ales, orez. Totodata, localnicii confenctionau si obiecte din bronz, piatra sau ceramica. In sfarsit, ruinele iezuite din Trinidad, Paraguay, nu sunt doar dovezi ale existentei unei populatii, ci sunt mai degraba marturii ale inceputului, ale nasterii unei comunitati mari. De asemenea, trebuie sa discutam si despre ruinele iezuite, aflate pe dealul din apropiere, mai precis la cativa kilometri nord-vest de Trinidad, numite Jesus.

Cu fatada maura, dar fara acoperis, biserica de aici poate fi vazuta undeva in centru, aceasta constructie ramanand nefinalizata din cauza faptului ca, dupa cum bine se stie, coroana spaniola i-a alungat pe iezuiti in anul 1767— si cladirea unei scoli este prezenta pe acest sit. De fapt, acesta a fost momentul in care toate structurile de aici au cazut in ruina, localnicii plecand spre proprietatile spaniole, unde si-au gasit de lucru. Ba chiar, unii au ajuns sa-si construiasca locuinte in jungla, departe de viata pe care si-o cladise aici. In prezent, ruinele iezuite din Trinidad sunt considerate cele mai bine conservate din aceasta regiune frumoasa.

728×90 sub articol

LĂSAȚI UN MESAJ