Franta este recunoscuta, in primul rand, pentru catedralele sale gotice superbe, acestea impresionand prin dimensiuni si grandoare arhitectonica, precum si prin importanta istorica si culturala pe care o au, insa exista, tot in aceasta fermecatoare tara, o splendida cladire – Sainte Chapelle –, care nu se remarca prin dimensiuni, ci mai degraba prin grandoarea sa, unicitate si splendoare, chiar daca este mai mica decat marile catedrale din nordul Frantei. Sainte Chapelle este, de fapt, o bijuterie, fiind un veritabil exemplu al acestui stil arhitectonic. In plus, nu putini au fost cei care au spus ca acest edificiu este una dintre cele mai frumoase cladiri din Franta. Si pentru ca am ramas datori sa explicam in ce rezida grandoarea acestei capele, construita pe Ile de la Cite, in Paris, trebuie spus ca, in fapt, cladirea este o etalare magnifica de vitralii, parand o constructie ridicata doar din vitralii. Sfanta Capela din Paris a fost construita la comanda lui Ludovic al IX-lea cel Sfant, deseori numit si Sfantul Ludovic, cel care a participat la numeroase cruciade.

In plus, regele francez Ludovic al IX-lea era si un cumparator frecvent de relicve sfinte, el cheltuind sume uriase pentru a-si duce la bun sfarsit dorintele de a pastra cele mai importante relicve. Tot din aceasta dorinta, si anume pentru pastrarea unor astfel de comori, a si fost construita Sainte Chapelle. Mai precis, Sfantul Ludovic a vrut sa aiba un loc pentru a adaposti Cununa de Spini, un fragment al Sfintei Cruci, insa si alte artefacte importante pe care le achizitionase in ultimul timp. Capela Sfanta a fost conceputa pe doua niveluri, si anume capela inferioara si cea superioara. In capela inferioara, se afla personalul palatului regal, pe cand in cea superioara, se aflau cele mai pretioase relicve ale lui Ludovic. Cea din urma incapere parea mai degraba un altar. De pilda, capela inferioara mai este numita si Capela de Jos, pe cand cea superioara, Capela de Sus.

Prima, Capela de Jos, era dedicata Sfintei Fecioara Maria, fiind accesibila personalului de serviciu, dupa cum s-a si precizat inainte, in timp ce a doua, Capela de Sus, era accesibila doar familiei regalei, ca mai apoi sa aiba acces si personalul privilegiat regal. Vizitatorii care vor sa vada superba capela de sus trebuie sa stie ca vor trebui sa urce pe o scara in spirala, chiar prin stanga. Acolo, nu vor simti jugul apasator al peretilor, intrucat zidurile au fost inlocuite cu 15 vitralii largi prin care lumina intra, intr-un joc fascinant de lumini si umbre. Prin urmare, de departe cele mai frumoase parti ale Capelei Sfinte din Paris sunt, deloc surprinzator, peretii, care par, de altfel, din sticla. Peste 1.300 de scene biblice, ilustrate pe superbe vitralii, dau acestui loc un aer deosebit, aproape nepamantean, divin. Intr-una dintre ferestre, apare regele primind relicvele respective.

Se crede ca cel care a proiectat aceasta capela impresionanta a fost Pierre de Montreuil, lucrarile de constructie durand foarte putin timp. Astfel, se presupune ca lucrarile de constructie au inceput in anul 1242 si au fost finalizate in anul 1248. Planurile Sfintei Capele trebuiau sa puna in valoare relicvele si, in plus, sa dea fiinta si unei capele regale, altminteri, nu ar fi nicicand la fel de splendida ca astazi. Pe langa frumusetea capelei, acest lacas sfant este recunoscut si pentru inovatia tehnica adusa de Pierre de Montreuil. Cu alte cuvinte, la acele vremuri, armatura metalica nu era nici macar la stadiul de vis. In sfarsit, dupa ce Ludovic al IX-lea cel Sfant s-a stins din viata, cei care i-au urmat la tron au neglijat splendida Sainte-Chapelle, care, gradual, a inceput sa cada prada uitarii. E drept ca niciun rege din generatiile urmatoare nu a fost un religios la fel de fervent ca Ludovic. Mai mult decat atat, inainte ca Revolutia din anul 1789 sa izbucneasca, etajul superior al Capelei Sfinte era folosit ca magazie pentru grane. In cele din urma, s-au gandit ca ar fi mult mai la indemana daca, acolo, s-ar amenaja o arhiva, drept pentru care s-au adus de indata dulapuri uriase cu acte, care nu faceau nimic altceva decat sa acopere superbele vitralii, stirbindu-le frumusetea.

Pe cale de consecinta, Sainte Chapelle a intrat intr-o perioada de declin total, lucrurile devenind intr-atat de grave, incat, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, capela a avut nevoie de lucrari de restaurare, altminteri, se putea prabusi imediat. Mai simplu, aceste lucrari erau urgente, motiv pentru care au si fost demarate in anul 1837. Cel care s-a ocupat de acest lucrari de restaurare a fost arhitectul Eugene-Emanuel Viollet-le-Duc. Singura parte care insa a fost daramata a fost flesa, acoperisul foarte inalt, in forma de piramida fiind reconstruit cu un design nou. Intrucatva, acest nou design avea sa anunte noua folosinta data Sfintei Capele. Aici, se aflau candva Sfanta Coroana, respectiv Coroana de Spini, despre care se spunea ca ar fi fost purtata de Iisus Hristos, un fragment din Sfanta Cruce, Sfanta Lance si Sfantul Burete ale Patimilor, precum si relicve ale Preacuratei Fecioarei Maria. Important de mentionat este, de asemenea, faptul ca toate aceste relicve au fost trimise in alte lacasuri sfinte. Coroana de spini se afla, spre exemplu, in catedrala Notre-Dame din Paris, alaturi de orga, altarul si alte obiecte. In prezent, Sainte Chapelle din fermecatorul Paris este folosita, in general, pentru diferite spectacole, concerte. Oricum, o data pe an, de ziua Sfantului Yves, aici se tine o slujba.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ