ExpresiaMăgarul lui Buridan” (“L’âne de Buridan”, cum spun francezii), destul de des utilizată şi în limba română, îşi are originea într-o fabulă a preotului şi filosofului francez Jean Buridan (din secolul al XIV-lea) – rector, la vremea aceea, al Universităţii din Paris şi bun cunoscător al operelor lui Aristotel. Fabula, născocită de autor pentru a susţine o argumentaţie filosofică despre situatiile paradoxale, spune că un măgar însetat şi înfometat, aşezat între o găleată cu apă şi un vas cu ovăz, nu se putea decide cu ce să înceapă – să-şi potolească setea sau să mănânce, riscând să piară din pricina ezitării lui, ceea ce s-a si intâmplat.

Aşadar, dacă se spune despre cineva că este precum “Măgarul lui Buridan”, înseamnă că respectivul este un om indecis, incapabil să ia o hotărâre, deşi ar avea posibilitatea să o facă. Expresia subliniază, astfel, situaţia ridicolă a unei persoane care, solicitată din două părţi, în acelaşi timp, nu se decide pentru niciuna, pierzându-le pe amândouă. În limba română, mai există o expresie, născută din înţelepciunea populară, care transmite acelaşi mesaj – “Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul”.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ