Fibonacci a fost un matematician italian care a trăit aproximativ între anii 1170 – 1250.

Numele său real a fost Leonardo Pisano Bogollo, fiind cunoscut și sub numele de Leonardo din Pisa, Leonardo Pisano, Leonardo Bonacci, Leonardo Fibonacci.

Ca matematician a avut o contribuţie importantă, de la promovarea sistemului de numerație arab, progresii, ecuații de gradul al doilea, până la interpretarea numerelor negative și a cifrei zero.

Însă ceea ce i-a adus recunoaștere internațională, nemurire, este așa-numitul „șirul de numere al lui Fibonacci”, în ciuda faptului că descoperirea nu îi aparține.

Făcând parte dintr-o familie de negustori, Fibonacci a călătorit în Nordul Africii (Alger, Egipt, Siria, Bizanț), unde a învățat limba arabă și a intrat în legătură cu școlile de matematică arabe.

Fibonacci publică în 1202 cartea în latină Liber Abaci (Carte de calcul), carte în care, încercând să rezolve problema creșterii populației de iepuri, descrie o metodă de calcul, un șir de numere cu o caracteristică specială. Șirul începe cu zero, urmat de 1 și apoi toate celelalte numere sunt suma celor două numere anterioare: 0,1,1,2,3,5,8,13, 21, și așa mai departe.

Chiar dacă denumirea acestui șir este legată de numele său, Fibonacci s-a inspirat din lucrări hinduse și arabe care prezentau aceeași serie și o foloseau, de exemplu, în analiza poeziei (metrica) sau în texte mistico-esoterice.

Ceea ce face ca această serie să fie specială este faptul că ea se regăsește în multe tipare de creștere/ dezvoltare din natură. Șirul respectiv se regăsește în construcția cochiliei melcului, a modului în care se dezvoltă ramurile copacului, în aranjamentul frunzelor pe o tijă, în alcătuirea conului de pin, în modelul format de semințele de floarea soarelui, în modul cum se dezvoltă o familie de albine etc..

Identificarea acestui șir de numere și-a găsit aplicația în Evul Mediu în arhitectură, studii mistice, astronomie și medicină.

Șirul lui Fibonacci este legat de „dreptunghiul de aur”, de „proporția de aur” și „unghiul de aur”, toate acestea fiind relații, noțiuni și principii descoperite în natură și aplicate ulterior de către om în diverse științe.

Astăzi, Șirul lui Fibonacci este folosit în fizica cuantică, oferind modele predictibile. Capacitățile de predicție și-au găsit aplicație și în meteorologie și climatologie. În economie și bursă, permite crearea și calcularea unor modele de creștere. Chiar și în studiile sociologice și politice se utilizează modele având la bază acest șir.

În lucrări de arhitectură se utilizează și astăzi proprietăți ale acestui șir pentru a se obține armonie în proporții.

Atunci când se discută despre structuri fractale, este utilizat și modul de dezvoltare descris de șirul lui Fibonacci.

În esență, acest șir de numere descrie un mecanism de creștere și dezvoltare susținut, viabil, în funcție de resursele anterioare. Un exemplu îl reprezintă „unghiul de aur”. El este egal cu 222,5°. În lumea plantelor acest unghi este citit invers (360° – 222,5° = 137,5°) și este numit unghi de divergență. El reprezintă unghiul de creștere față de elementul anterior și care oferă cele mai bune condiții de creștere, fără a afecta elementul anterior. De exemplu în natură, frunzele, plantele etc. cresc într-o anumită ordine, în spirală, așezare care le oferă accesul la soare, spirală care este descrisă și în șirul lui Fibonacci. Această calitate este folosită la proiectarea centralelor solare și a apartamentelor viitorului, pe care arhitecții vor să le proiecteze într-o spirală conformă șirului lui Fibonacci, care să le dea acces la soare și totodată posibilitatea să se auto-întrețină din punct de vedere electric.

Unii fizicieni leagă proprietățile șirului lui Fibonacci de teorii ale creării și dezvoltării universului.

O parte dintre biologi găsesc șirul prezent în anatomia umană sau animală.

Se pare că ceea ce Fibonacci a făcut cunoscut în lumea occidentală este prezent în tot ce ne înconjoară și în noi înșine și doar așteaptă să mai fie desoperit și aplicat și în alte domenii.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ