Democrația (de la grecescul demokratia, unde demos înseamnă popor și kratos înseamnă putere) reprezintă un sistem de guvernământ în care cetățenii unui stat sunt implicați în procesul de luare a deciziilor, având puterea de a alege cine îi va reprezenta, prin intermediul sistemului de vot.

Principalele caracteristici ale democrației constau în respectarea tuturor drepturilor oamenilor și libertăților cetățenești, existența statului de drept care asigură egalitatea între cetățeni, împărțirea puterii în stat (puterea legislativă, executivă și judecătorească), existența unor instituții care să garanteze siguranța cetățenilor, participarea activă și directă a cetățenilor prin intermediul procesului electoral.

De la începuturile sale și până în prezent sistemul democratic a suferit numeroase schimbări. Există două tipuri de sisteme: democrația directă, în care toți cetățenii cu drept de vot se implică direct și activ în procesul politic decizional. Cealaltă formă, democrația reprezentativă sau indirectă este cea în care poporul deleagă puterea de decizie unor reprezentanți, aleși tot din rândul poporului, și care hotărăsc într-o perioadă de timp limitată cum să se ocupe de interesele publice.

Democrația a apărut în secolul al V-lea în Grecia Antică denumind sistemul de guvernămînt bazat pe „puterea poporului” care exista în unele state grecești, în special în Atena. Se crede că au existat și forme preistorice ale democrației, apărute în interiorul unor triburi, în care toți membrii, împreună cu bătrânii tribului, puteau contribui la luarea de decizii. Rădăcinile democrației ajung până la poetul atenian Solon (aprox. 600 î.Hr.) care, deși nu credea în „puterea poporului”, a implementat reforme constituționale pe fundația cărora, o sută de ani mai târziu, a fost consolidată prima formă de democrație (508–507 î.Hr.).

Părintele democrației, nobilul și arhontele Clistene (565 î.Hr.-492 î.Hr.) reformează constituția Atenei Antice și instaurează principiul de „egalitate în fața legii”(grec. Isonomia). Toți cetățenii care formau o clasă de elită puteau să vorbească în fața adunării (Ecclesia) și să voteze legile, cu excepția femeilor, a sclavilor și bărbaților sub douăzeci de ani. Adunările aveau loc pe dealul Pnyx, la vest de Acropole, în fiecare săptămână, iar votul se făcea prin ridicarea mâinii.

După cucerirea romană, democrația grecească se stinge și rămâne doar un simbol. Sistemul de guvernământ roman era reprezentat de republică (lat. Res publica, res-lucru, publicus-public) care, din punct de vedere tehnic avea o structură foarte complexă. Adunările romane se țineau în Forum, iar puterea cea mai mare o deținea Senatul. Existau, de asemenea, patru adunări, numite comitia sau concilium: Comitia Curiata (formată din treizeci de grupuri locale), Comitia Centuriata (alcătuită din 193 de unități militare), Concilium Plebis (compusă de plebe) și Comitia Tributa (unde puteau participa toți cetățenii). La început se vota cu pietre sau cu bile, apoi a fost implemetat votul scris, iar urnele erau amenajate pe o tribună în fața armatei. Drept de vot avea orice cetățean roman, chiar și cei care s-au încetățenit sau au fost eliberați de sub sclavie. Totuși, întrucât deciziile se luau în interiorul Forumului, cei care trăiau în afara Romei nu puteau participa la luarea deciziilor. Această problemă nu a fost rezolvată niciodată.

Pași spre un sistem democratic mai aproape de ceea ce cunoaștem astăzi au început să se facă mai ales în Marea Britanie și în Statele Unite. În 1215, parlamentul englez adoptă Magna Carta prin care sunt protejate anumite libertăți ale individului, precum și dreptul acestuia la o judecată corectă, dar și la apel. Nemulțumirile oamenilor au început să fie transmise parlamentului prin intermediul petițiilor, iar în 1628 acesta adresează regelui Petiția Dreptului, prin care se cere ca nici un om să nu fie arestat și lipsit de drepturi fără o sentință judecătorească. Odată cu semnarea Declarației Drepturilor din 1689, se pun bazele monarhiei constituționale-parlamentare, dar și a statului englez modern. Sunt adoptate o serie de drepturi și libertăți ale individului, se impune libertatea de expresie în parlament, iar puterea monarhului este limitată.

Puritanii englezi care un colonializat Noua Anglie au adus cu ei sistemul de organizare democratic din Marea Britanie și au contribuit la consolidarea democrației în Statele Unite. În timpul Americii Coloniale doar bărbații de culoare albă puteau vota, nu și femeile, sclavii sau oamenii de culoare. Revoluția americană a dus la adoptarea Constituției Americane în 1787, prin care se impune separarea puterilor în stat în puterea legislativă (Congresul Bicameral), executivă (Președintele) și judecătorească (Curtea Supremă de Justiție). De asemenea, s-a consolidat uniunea federală de state suverane, conduse de un guvern federal, iar o serie de drepturi și libertăți civile au fost protejate. Nu a fost abolită sclavia și nici nu s-a acordat drept de vot femeilor. După războiul civil american (1861-1865) și abolirea sclaviei, bărbații de culoare au căpătat drept de vot, însă drepturi electorale universale au fost acordate abia după ce mișcarea pentru drepturi civile ale afro-americanilor (1955-1968), dar și a femeilor au luat amploare. Legea drepturilor civile a fost adoptată în 1964.

Un rol important în dezvoltarea sistemului democratic de guvernare l-a reprezentat Iluminismul. Ideile sale au contribuit la crearea Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (1789) și au pus în Franța bazele democrației moderne. După Revoluția Franceză din 1848, dreptul la vot a devenit universal. Pe măsură ce cerințele populației pentru guverne mai democratice și constituții liberale au crescut, o serie de revoluții au izbucnit în Europa.

Evenimentele din secolul al douăzecelea au contribuit, în continuare, la consolidarea statelor democratice. Primul Război Mondial a dus la îndepărtarea sistemelor monarhice, a aristocrației și oligarhiei în cele mai multe zone. Al Doilea Război Mondial a dus la discreditarea sistemelor totalitare precum fascismul și nazismul, iar destrămarea Uniunii Sovietice a contribuit la implementarea unor sisteme democratice în țările din fostul bloc sovietic.

În prezent, mai mult de o treime din statele independente au sisteme democratice, apropiate de modelul democrațiilor vechi. Însă, chiar și democrațiile consolidate se confruntă cu o serie de probleme: inegalitatea socială și corupția au creat frustrare în rândul populației, minoritățile sunt slab reprezentate, teama de alegeri fraudate a crescut, iar implicarea cetățenilor în procesul electoral a scăzut.

728×90 sub articol

LĂSAȚI UN MESAJ