Cele mai multe monumente si inscriptii care se pot vedea la situl arheologic Mada’in Saleh din Arabia Saudita, dateaza din secolul 1 i. Hr. si din secolul 1 d.Hr. Au fost insa gasite si niste inscriptii ale triburilor lihyanite si cateva vestigii arheologice, care dovedesc existenta unor asezari umane in aceasta zona, inca din secolele 3 si 2 i.Hr. O treime din mormintele gasite aici, care sunt si printre cele mai mari, dateaza fara niciun dubiu din secolul 1 d.Hr. (anii 0-75 d.Hr.). La apogeul sau si pentru aproximativ 2 secole, regatul Nabatean s-a extins in sudul Siriei, in Negev si Hedjaz. In partea de vest, acesta s-a lovit de ambitiile romanilor, de aceea regatul a ramas doar o putere continentala. Acesta controla vaste intinderi aride si semiaride, si si-a adunat averea prin dezvoltarea agriculturii in oaze si prin comertul cu caravane.

Nabateenii sunt foarte bine cunoscuti pentru rolul sau in comertul cu tamaie, mirodenii si plante aromatice din timpul perioadei pre-islamice. In acea vreme, acestia controlau rutele terestre intre Oceanul Indian, Marea Rosie si Marea Mediterana. Aceste rute terestre erau importante, intrucat navigarea era inca dificila, mai ales pe Marea Rosie. Mada’in Saleh din Arabia Saudita a fost un important post de asteptare pe principala ruta nord-sudica a caravanelor. Un traseu secundar lega Mada’in Saleh din Arabia Saudita de portul Egra Kome. Doua locatii recent descoperite pe tarmul Marii Rosii pot fi chiar acest port Egra Kome. Regiunea Hedjaz a fost integrata in provincia romana din Arabia, in anul 106 d.Hr. Regiunea a facut parte din istoria romana, iar apoi din istoria bizantina pana in secolul 7. In anul 356, Mada’in Saleh din Arabia Saudita este mentionat din nou ca fiind condus de un lider de origine locala, insa se pare ca in acea vreme orasul nu avea o marime impresionanta.

In secolul al 10-lea, calatorul arab Al-Maqdasi a spus despre Mada’in Saleh din Arabia Saudita, ca era o oaza mica ale carei activitati erau centrate pe fantanile sale si pe numerosii sai tarani. Insa nu exista alte dovezi ale vreunei asezari permanente in aceasta locatie intre secolele 4 si 19. Este posibil ca aceasta locatie sa fi fost ocupata numai in rareori si nu pentru o perioada lunga de timp,o teorie care este intarita de lipsa deteriorarilor mormintelor pana in perioada recenta. Aceasta locatie a fost probabil ocupata sezonier de catre pastori, comercianti sau pelerine, insa aceasta nu a dus la transformarea mormintelor in adaposturi, cum s-a intamplat la Petra. Insecolul al 14-lea, calatorul Ibn Battuta a descris mormintele taiate in piatra rosie, aflate in acest sit arheologic, fara a mentiona vreo activitate umana la momentul respectiv. Intre anii 1876 si 1877, a scris in cartea sa “Calatorii in Arabia Deserta” despre taranii din Tayma, care incepusera din nou sa utilizeze fantanile si terenurile agricole stravechi ale oazei. De asemenea, urme de plantatii si ale refolosirii fantanilor, au fost gasite si in secolul 20.

La inceputul secolului 20, au inceput sa apara schimbari semnificative, odata cu construirea caii ferate si a statiei sale. Unele elemente arheologice au fost deteriorate, iar exploatarea carierelor de piatra a schimbat forma unora dintre aflorimentele de gresie, in special la Jabal al-Mahjar in nordul locatiei, si la Qasr al-Sani in sud. In afara de descrierile timpurii ale unor calatori europeni, de la sfarsitul secolului al 19-lea, primele cercetari autentice au fost efectuate de preotii dominicani Antonin Jaussen si Raphael Savignac, in anii 1907, 1909 si 1910. Acestia au furnizat primele descrieri arheologice si epigrafice ale nord-vestului peninsulei Arabice, in special ale sitului arheologic Mada’in Saleh. Intre Primul Razboi Mondial si anii 1960, au fost realizate numeroase cercetari arheologice la fata locului, de catre occidentali, acestia furnizand descrieri ale locatiei si vestigii descoperite acolo. Incepand cu acea perioada, misiunile de excavare si conservare au fost efectuate sub supravegherea Departamentului de Antichitati al Arabiei Saudite.

La sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970, la Mada’in Saleh din Arabia Saudita a fost initiat un program pentru a incuraja sedentarizarea beduinilor. In cadrul acestui program, fantanile antice au fost dotate cu un sistem modern de pompare care au afectat vechile lor infrastructuri. La inceput, acest program implica reutilizarea zonelor cultivate in secolul al 19-lea, insa, identificarea oficiala a sitului arheologic Mada’in Saleh, in 1972, a dus la deplasarea activitatilor agricole spre nord, in afara sitului. Mormintele nu au fost supuse la refolosirea ulterioara a materialului, sau la jafuri majore de-a lungul timpului, si au fost conservate pana in perioada contemporana. In anii 1980, a avut loc o campanie de curatare a interiorului mormintelor si de eliminare a vestigiilor funerare. Astazi, la Mada’in Saleh, cu greu se mai pot gasi orice astfel de vestigii in starea lor initiala. Incepand cu anul 2001, a intrat in vigoare un acord realizat intre Franta si Regatul Arabiei Saudite, pentru cercetarea acestui sit arheologic. Acest acord favorizeaza folosirea metodelor de cercetare nedistructive ca: fotografierea aeriana, studii de arhitectura, analize geofizice, inventar sistematic etc., iar acordul a fost reinnoit in anul 2006.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ