Israel este una dintre puținele țări din lume unde serviciul militar este obligatoriu atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Dacă la începuturi femeile se ocupau de antrenamentul porumbeilor voiajori, care asigurau comunicarea armatei cu așezările asediate, în prezent, acestea dețin roluri importante în mai toate posturile din armata israeliană.

Majoritatea bărbaților israelieni și femeile necăsătorite încep serviciul militar obligatoriu de la vârsta de 18 ani, bărbații petrecând trei ani, iar femeile 21 de luni. După această perioadă, urmează serviciul militar în rezervă, bărbații până la vârsta de 51 de ani, iar femeile până la vârsta de 24.

Femeile au luptat alături de bărbați cu mult înaintea înființării armatei și chiar înainte ca statul Israel să ia naștere. În iarna anului 1948, când războiul dintre arabi și israelieni stătea să înceapă, rolul femeilor devenise foarte important. Războiul Arabo-Israelian, cunoscut și sub denumirea de Războiul de Independență, crease un deficit de forță masculină de luptă. În plus, rolul femeilor era și de o importanță strategică, întrucât acestea puteau călători din Tel Aviv spre Ierusalim ascunzând armament sub haine, fără ca nimeni să le controleze.

Femeile făceau parte din trupa de elită Palmach, a organizației paramilitare Haganah ce mai târziu avea să devină parte integrantă a Armatei Israeliene. În Palmach, aproape trezieci la sută din forța militară era reprezentată de femei. Acestea ocupau posturi de medici, specialiști în comunicare sau erau responsabile de îngrijirea armamentului. Femeile dețineau de asemenea și roluri active în luptă, fiind antrenate atât femei-comandanți de echipă, cât și femei comandanți de pluton.

După câștigarea independenței, statul Israel a luat naștere și tot în același an a fost înființată armata israeliană, reprezentând în momentul de față una dintre cele mai instruite și puternice forțe armate din lume. În 18 august 1948, prim-ministrul de atunci, David Ben Gurion, a dat o lege prin care serviciul militar devenea obligatoriu pentru femeile născute în perioada dintre anii 1920-1930. Acestea puteau fi singure sau căsătorite, dar să nu aibă copii.

În perioada imediat următoare emiterii acestei legi, s-a decretat înlăturarea femeilor din posturile care implicau lupta pe front.

Hotărârea a fost motivată prin faptul că lupta activă în teren ar fi crescut posibilitățile ca femeile să fie luate drept prizoniere de război, iar consecințele în acest caz – viol, molestare sexuală – fiind mult mai grave decât în cazul capturării bărbaților. În următorii ani, femeile au ocupat în cadrul armatei doar posturi administrative și tehnice, precum poziții de secretare, asistente medicale, operatori de telefonie, șoferi, bucătărese sau grefieri.

Rolul soldaților-femei din armata israeliană a ridicat dileme și în privința amestecării acestora în unitățile formate din bărbați ale armatei. Astfel că, tot imediat după înființarea armatei israeliene, în data de 16 mai 1948, a fost creat Corpul Feminin de Armată. După un an, structura a fost din nou schimbată și femeile au fost integrate în toate unitățile militare. Corpul Feminin de Armată, sub comanda căruia se află toate femeile din armată, se ocupă în special de antrenamentul și integrarea femeilor în diferite unități ale armatei israeliene. De asemenea, rolul Corpului Feminin este și de a trimite tinere femei soldați în posturi de cadre didactice, în zonele mai puțin dezvoltate sau în cartierele de imigranți din Israel.

Rolul femeilor în armata israeliană s-a schimbat din nou odată cu izbucnirea celui de-al doilea Război Arabo-Israelian, cunoscut și sub denumirea de războiul Yom Kippur, din 1973. Deficitul de forță de muncă a dus la integrarea femeilor în posturi pe câmpul de luptă, precum instructori de luptă și ofițeri. Abia în 2006, în timpul războiului dintre Israel și Hezbollah, femeilor li s-a permis să lupte în teren alături de bărbați.

Un punct de cotitură privind implicarea femeilor în armată a avut loc în 1995 când, în urma unei hotărâri judecătorești, femeilor li se permite accesul la școala de aviație din cadrul armatei. Prima femeie care a obținut brevetul de pilot de vânătoare a fost locotenentul Roni Zuckerman, în 2001. Pentru a se califica, Zuckerman a trebuit să treacă unul dintre cele mai dure cursuri care există în domeniu, reușind să se califice pe locul șase, dintre cei șaptezeci de participanți.

Momentul coincide cu o lege apărută în 2000 prin care femeilor din cadrul militar li se permit oportunități egale cu cele ale bărbaților. De acum, acestea pot obține posturi în unități de infanterie, divizii blindate sau în Corpul Artileriei.

Principala unitate de combatere pentru femeile din armata israeliană este Caracal, denumită așa după pisica deșertului, care arată la fel, indiferent dacă e femelă sau mascul. Caracal reprezintă o unitate de infanterie ușoară, ce asigură siguranța frontierelor cu Iordania și Egipt, și este formată din soldați femei în proporție de aproape șaptezeci la sută. Acestea sunt obligate să execute trei ani de armată oligatorie și nu doi, cum au obligația femeile din celelalte posturi ale armatei. Pentru acestea, perioada de serviciu în rezervă durează până la vârsta de 38 de ani, chiar dacă devin, între timp, mame.

În prezent, mai bine de nouăzeci la sută din posturile din cadrul armatei israeliene sunt deschise pentru femei, de la lucrători sociali, ofițeri de infanterie, medici, ingineri, instructori până la căpitani de nave și șoferi de Humvee. În 2011, Orna Barbivai a devenit prima femeie care a obținut postul de maior-general, iar în 2014, maiorul Oshrat Bacher a devenit prima femeie israeliană care deține postul de comandant de batalion.

În încercarea de a promova egalitatea în cadrul armatei, din luna iulie anul acesta, bărbaților le va fi scăzut serviciul militar obligatoriu cu patru luni. Mai mult, modificări urmează să aibă loc și în ceea ce privește norma militară executată de femei, cele 21 de luni urmând a fi crescute la 32 de luni. Chiar dacă serviciul militar este obligatoriu pentru toți cetățenii Israelului, se fac și excepții pe considerente religioase, în special pentru femeile de religie ortodoxă. În afară de Israel, doar Norvegia și Eritreea mai au implementat serviciul militar obligatoriu pentru femei.

728×90 sub articol

LĂSAȚI UN MESAJ