Șomcuta Mare este o localitate din judeţul Maramureş, atestată pentru prima dată în anul 1538. Nu se ştie exact când a luat fiinţă, pentru că nu există documentare lămuritoare. Se pare că numele localităţii vine de la o fântână din mijlocul unei păduri de corn, aşezarea luând naştere în jurul acesteia.

Șomcuta Mare a aparţinut de Cetatea de Piatră sau Cetatea Chioarului, ale cărei ruine încă se pot vedea. Această cetate a fost construită în secolul al XIII-lea, însă a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1319, când un document o menţiona ca fiind reşedinţa nobiliară a familiei de aici. Cetatea a fost ridicată pe un câmp izolat, într-una din cotiturile râului Lăpuş, care îi apăra, în vremuri de restrişte, pe cei care locuiau în cetate.

În secolul al XIV-lea, întregul Domeniu Chioar, din care făcea parte şi Șomcuta Mare, este preluat de domnitorii români din Maramureş. În anul 1566, domeniul este divizat în 12 voievodate, iar cel în care s-a aflat Șomcuta Mare i-a aparţinut lui Dan Butean. În anul 1599, localitatea ajunge în posesia lui Mihai Viteazul.

La începutul secolului al XVIII-lea, Cetatea de Piatră este distrusă de austrieci, ca să împiedice folosirea ei de către curuţi. În anul 1738, domeniul este ridicat la rang de „ţinut”, iar Șomcuta Mare devine cea mai de seamă localitate. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, aceasta cunoaşte o dezvoltare însemnată, având în vedere că aici se organizau târguri săptămânale. De asemenea, dezvoltarea economică duce la construirea unei gări, a unui telegraf şi a unei poşte, dar şi a unui spital comunal, a unui centru de pompieri şi a trei unităţi bancare. Între cele două Războaie Mondiale, Șomcuta Mare a fost la fel de importantă: avea mori, prese de ulei şi manufacturi de confecţii şi pielărie. După cel de-al Doilea Război Mondial, localitatea a cunoscut un grad înalt de urbanizare.

Șomcuta Mare a reprezentat unul dintre cele mai importante centre culturale din Țara Chioarului, având în vedere că Gheorghe Şincai a înfiinţat o şcoală românească aici. Pe lângă aceasta, au funcţionat şi o şcoală de fete, o şcoală primară superioară şi o şcoală de repetiţii agronomice. Între 1922 şi 1929, elevii au putut urma gimnaziul aici, iar în anul 1930 a fost publicat primul număr al ziarului „Chioar”.

Deşi localitatea Șomcuta Mare nu are foarte multe obiective turistice, cele care există sunt chiar interesante. Acestea sunt:

Ruinele Cetăţii de Piatră (sau Cetatea Chioarului), care pot fi vizitate oricând, de oricine.

Peştera Vălenii Șomcutei a fost declarată rezervaţie naturală, de tip speologic, încadrându-se în a patra categorie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii. Se întinde pe cinci hectare şi importanța sa se datorează în special faptului că în ea au fost descoperite fragmente de ceramică, din epoca bronzului.

Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Vălenii Șomcutei, declarată monument istoric. Nu se ştie exact când a fost construită, însă unii istorici sunt de părere că datează din secolul al XVII-lea. Pictura murală din interior prezintă influenţe occidentale şi este foarte interesantă, penru că a fost realizată pe o pânză şi apoi fixată pe grinzile pereţilor, această tehnică fiind rar întâlnită în Țara Chioarului. În unele locuri din biserică, sub aceste pânze, se pot vedea alte picturi, probabil cele originale.

Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Buteasa este şi ea un monument istoric, dar care se află într-o stare avansată de degradare. A fost construită în anul 1800 şi, dacă nu se intervine asupra ei, e foarte posibil să se dărâme.

Pădurea Fersigului este şi ea foarte importantă, mai ales că „ascunde” o rezervaţie naturală de narcise. Pădurea este plină de poieni luminoase, dar şi de arbori seculari, iar primăvara, când narcisele înfloresc, oferă un adevărat spectacol de culori.

somcuta-mare.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ