Șamanismul este o străveche tradiție spirituală – deși nu este în sine o religie. Mai degrabă, reprezintă un amalgam de credințe spirituale și de metode de a intra în transă, în extaz, de a contacta lumea spiritelor și de a vindeca oamenii și a ordona viața. Ca fenomen magico-religios, șamanismul are o extindere impresionantă: popoare arctice, asiatice, nord și sud-americane.
Ce însemna a fi șaman?
Șamanii dețineau roluri importante în comunitatea lor, ca și preoții (ei nu erau și preoți însă). Cei ce deveneau șamani o făceau fie prin transmitere de la înaintași (în Siberia, de exemplu, urmașul unui șaman va moșteni puterea), fie prin vocație, revelație (cel ce devenea șaman simte chemarea spiritelor, trece printr-o serie de vise, viziuni, experiențe ale trezirii). Câteodată, chiar oamenii dintr-o comunitate își alegeau un șaman, însă acesta trebuia să treacă printr-o inițiere, să aibă viziuni și să intre în extaz, în contact cu lumea de dincolo.
Ce făcea șamanul? S-a menționat că prezența sa era una crucială. Aceasta deoarece personajul avea roluri importante. În primul rând, era un vindecător, tratând persoanele bolnave. Se credea că o boală este inițial cauzată fie de un spirit rău aciuat în omul bolnav, fie de fuga sufletului omului din trup. Șamanul avea puterea de a face călătorii în lumea de dincolo și de a regăsi sufletul fugar și a îl readuce proprietarului, astfel însănătoșindu-l. La fel, el intra în transă și putea exorciza spirite rele din cei posedați.
Oricât de straniu ni s-ar părea, tehnicile terapeutice ale șamanilor funcționau. De ce? În pimul rând, șamanul se folosea și de efectele reale ale unor leacuri de plante. În al doilea rând, spectacolul oferit de șaman în timpul unei vindecări era în măsură să convingă chiar și bolnavul că efectul dorit deja s-a produs. S-a comparat terapia șamanică cu psihoterapia, des șamanul descriind în timpul ritualurilor boala și procesul vindecării, influențând astfel starea pacientului (în plus, se folosea de o serie de trucuri, precum cel de a arăta un obiect și a spune că este însăși boala extrasă din corp).
Șamanul era cel ce putea intra în transă extatică (ajutat de plante halucinogene, incantații și muzică) și putea călători în lumea de dincolo. În afară de vindecare, el avea încă un rol important: cel de a însoți sufletele celor decedați în cealaltă lume, asigurându-se că nu se rătăcesc în lunga lor călătorie.
Șamanism astăzi?
Oricât de stranii sau chiar naive ni s-ar părea aceste credințe și practici magico-religioase astăzi, șamanismul nu este mort! În unele comunități tradiționale izolate, încă se practică vechile ritualuri. În ultimii ani, există un interes crescut față de tehnicile șamanice și în societăți modernizate – interes evident în fenomenul numit neo-șamanism.
Șamanismul ar fi o altă interpretare a realității și există practicanți educați ce învață și practică principii și tehnici șamanice (de meditație, cădere în transă, auto-cunoaștere, auto-vindecare). Unii profită de interesul manifestat de oameni pentru credințele și practicile exotice, oferind o variantă comercializată și desacralizată a șamanismului (ce promite echilibru și fericire, dar te învață doar câteva exerciții, dansuri și îți propune transe obținute prin consumul unor plante halucinogene).
