Arieșul sau Aurarul, cel mai mare afluent al Mureșului, este artera principală pentru turiști, în masivul Apuseni și duce de la răsărit, până în inima munților.
Valea Arieșului, una dintre cele mai frumoase și fermecătoare văi din țara noastră, este săpată, în cea mai mare parte, în roci de calcar. Ea străbate țara Moților, situată în inima munților Apuseni.

După ce izvorăște de sub coastele Curcubetei, apa pornește la vale și, tăind munții în două, ajunge la Arieșeni, prima comună de pe valea Arieșului. De aici, se poate merge la ghețarul Scărișoara sau la Curcubeta.

Curcubeta Mare este cel mai înalt vârf din munții Apuseni (1849 m). Denumirea de ,,curcubeta”, în graiul moților, înseamnă dovleac, fapt care trădează forma sa rotunda și domoală.

După ce Arieșul își poartă apele printre stâncile dure ce-i stau în cale pe o distanță de aproape 10 km, munții se dau la o parte, valea se lărgește și se ajunge la Garda de Sus, din comuna Scărișoara, minunat punct pentru turiști. De aici, se poate merge spre nord, la ghețarul Scărișoara (pe valea Gardei Seci sau pe Valea Ordâncușii) sau spre sud, la comuna Iarba Rea și, apoi, prin Târnița Ierbii Rele, după 10 km, se ajunge la comuna Avram Iancu.

Arieșul își poartă la vale apele repezi, trecând prin sate din ce în ce mai mari și mai frumoase. De la Scărișoara, până la Albac, valea Arieșului trece prin partea ei cea mai sălbatică. Aici, apa, munții și pădurile și-au dat mâna, formând o regiune de o frumusețe de nedescris, cu cascade, guri de peșteri, creste și pereți verticali, stânci măcinate și găurite de tot felul de fenomene carstice.

La Albac, valea Arieșului face un cot de 90º spre sud. Această comună este locul de baștină al lui Horia, al lui Nicolae Ursu din Albac care, vrând să arunce de pe umeri jugul iobagiei, a pornit, în 1784, în fruntea maselor țărănești, împotriva boierilor.

La Secătura, își varsă apele în Arieș, Neagra care izvorăște de sub vârful Pietrele Mărunte. Puțin mai jos, tot pe partea dreaptă, vine Arieșul Mic care adună afluenți cu ape limpezi și repezi ce vin din văgăuni de munți, apoi se varsă în Arieșul Mare. Demnă de vizitat este comuna Avram Iancu unde se află casa lui modestă, cu un acoperiș uriaș, clădită în stil local, cu balcon, cu arcade și ferestre mărunte. Transformată în muzeu, ea are o serie de obiecte foarte interesante din timpul răscoalelor lui Horia și Avram Iancu.

Comuna este un important punct turistic al văii Arieșului, de unde se poate merge la Curcubeta Mare și la Muntele Găina care nu este vestit doar prin înălțimea lui (1486 m), ci mai ales prin așa-numitul ,,târg de fete” care are loc aici în fiecare an, în luna iulie. Pe platoul ce se întinde puțin mai jos de vârful acoperit cu brazi, se adună tineri și bătrâni, femei și bărbați, ce vin din toate colțurile munților Apuseni, la parada minunatelor costume populare. La lumina celui mai mare foc de tabără, numit și ,,focul îndrăgostiților”, ei petrec și admiră expoziția meșterilor populari prezenți la târg.

Tot pe valea Arieșului, se pot vizita biserica de lemn din Ponorul și Dealul de melci pietrificați, ce se află la locul de vărsare a pârâului Slatinei.
Mai jos, găsim peștera Lucia, situată pe malul drept. Urmează valea Sohodolului și Câmpeni, ,,capitala” Țării Moților. La ieșirea din Câmpeni, Arieșul primește un nou afluent, Abrudul. Apoi, se ajunge la Bistra; mai departe, Arieșul curge printr-o vale lungă, cu livezi și ogoare. La Lupsa (la 24 km de Câmpeni), comuna veche ce este amintită în unele documente ca fiind sediul unui cnezat prin anul 1325, se pot vizita mănăstirea și biserica, socotite azi printre cele mai vechi din Transilvania (începutul secolului al XV-lea).

La Baia de Arieș, vechi centru minier al exploatărilor de aur, se poate vedea, la ieșirea din oras, copacul cu frunze veșnic verzi, „Fagul împăratului Iosif II”.
La Salciua de Jos, Arieșul, după ce primește din nord valea Sălcioarei și din sud, valea Ascunsă, intră din nou într-un defileu, format pe partea dreaptă de muntele Bedeleu din masivul Trascăului, iar pe stânga, de muntele calcaros Scărișoara-Belioara, din masivul Gilăului.

Apele Arieșului, strânse între doi masivi de calcar, fac un mic cot între nord-est. În aceste chei, pe dreapta, se varsă în Aries apele unei văi ce se presupune a fi un braț al Văii Ascunse. Aceasta, după ce străbate un defileu abrupt și amețitor, se aruncă în Aries printr-o spintecătură de stânci, sub forma unei cascade înspumate, înaltă de 7-8 m, albă ca pietrele de calcar, numită: ,,La Hurducate”. Pe stânga, Arieșul primește valea Posagilor, ce izvorăște de sub Muntele Mare.

Munții se dau la o parte, valea se lărgește și se ajunge la satul Lunca, vestit pentru plantațiile sale de nuci.

În depărtare, se vede Piatra Vidolmului, la poalele căruia se află satul cu același nume. De aici, se poate urca spre nord, pe Varfuiata sau se poate merge spre sud, la Rimetea, în munții Trascăului. Se poate urca pe Vidolm, urmând Valea Morii în sus.

Mai departe, valea Arieșului trece prin pajiști înflorite, ajunge la Ocoliș unde valea Ocolișului ce se varsă în Arieș trece pe sub masivul Scărișoara-Belioara, săpând frumoasele chei ale Runcului și Pociovalistei. La Ocolișel, valea Vadului aduce Arieșului apele de sub muntele Buscat, de unde izvorăște, iar mai jos, la satul Buru, valea Ierii se varsă în Arieș. Valea Arieșului devine și mai largă, livezi și poieni încântătoare apar peste tot. Apele, care acum devin domoale, lasă în dreapta comuna Mihai Viteazul cu întinsa Câmpie a Turzii și, după puțin timp, Arieșul se varsă în Mureș la Luncani.

valea-ariesului-apuseni.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ