Fermecatorul oras Londonderry, considerat al doilea oras ca marime din Irlanda de Nord si vizitat de mii de turisti in fiecare an, are o istorie pe cat de zbuciumata, pe atat de interesanta in zilele noastre. Cunoscut si drept Derry, acest oras a luat nastere undeva prin secolul al IV-lea, cand, pe varful unei coline, avea sa fie construit un lacas sfant. La acele vremuri, asezarea, precum si lacasul sfant ridicat pe dealul dintre stejari erau calcate frecvent de vikingi, acestia incercand, in diverse ocazii, sa le cucereasca. Insa punctul culminant avea sa fie atins peste 1 000 de ani, cand englezii au ocupat mica asezarea; modificarile aduse de acestia au fost substantiale, englezii realizand un plan, primul de acest fel, pentru inlocuirea asezarii cu una noua. Proiectul facea parte, de fapt, din planul retelei de localitati protestante din Ulster, unde urmau sa locuiasca mai multi imigranti englezi si scotieni.

In cele din urma, orasul a intrat in posesia unora dintre breslele din Londra, context in care Derry a capatat numele Londonderry. Odata cu aceasta decizie, s-a mai hotarat si ridicarea unor ziduri cu rol defensiv, lungi de 1,6 km. Zidurile, ce includeau doua turnuri de paza si patru porti de acces spre inima orasului, au ramas in picioare multa vreme. E drept ca, pe parcursul existentei sale, au mai fost adaugate si alte porti pentru a se facilita accesul tuturor. Numai ca ceea ce face cu adevarat impresionante zidurile orasului Derry este rezistenta lor in fata atacurilor straine, aceste ziduri fiind singurele astfel de constructii finalizate in Irlanda si printre putinele care nu au fost niciodata cucerite.

De pilda, in anul 1649, orasul, proiectat sub forma de diamant, a fost pus sub asediu de o armata regalista, insa fara mare succes. In 20 de saptamani, din 1688 pana in 1689, mai precis in perioada in care asezarea, pe atunci extrem de prospera, a fost ocupata de Wilhelm de Orania, orasul mai avea sa fie asediat si de o armata franceza si una irlandeza, ambele forte sustinandu-l pe Iacob al II-lea. Zidurile orasului Derry au rezistat cu stoicism in fata atacurilor de atunci si, desi s-a incercat predarea localnicilor prin infometare, aruncandu-se o biga de-a curmezisul raului Foyle, localnicii nu s-au predat, mancand carne de cal, de pisica si de sobolan, animale care la randul lor s-au hranit din carnea in putrefactie a celor care isi pierdusera viata in urma luptelor.

Totul s-a sfarsit cand un vas a rupt biga, moment in care fortele invadatoare au renuntat. Nu e de mirare ca aceasta lupta acerba a ramas vie in constiinta localnicilor din Londonderry, asezarea devenind un veritabil simbol al rezistentei protestantilor in fata papistasilor, cum erau ironic numiti invadatorii. Dupa aceste episoade deloc fericite din istoria sa, orasul Derry a inceput sa se dezvolte uluitor de rapid, atat in ceea ce privea transportul naval, cat si in privinta micilor intreprinderi comerciale. In acelasi timp, orasul se extindea dincolo de propriile sale ziduri, dupa jumatatea secolului al XVIII-lea, acest proces de modernizarea ajungand deja la apogeu.

Cu toate ca lucrurile pareau ca s-au calmat intrucatva, orasul a intrat iarasi in atentia intregii tari si a intregii lumi, cand, recent, prin anii 1960 si 1970, protestele impotriva modului in care erau tratati catolicii au reinviat luptele de altadata, poate cu aceeasi intensitate istorica. Si acum, numarul victimelor a fost mare, mai ales ca vorbim de istoria recenta a orasului, circa 13 civili neinarmati pierzandu-si viata in asa numita Duminica Sangeroasa. Acea zi, de 30 ianuarie 1972, cand mai multi irlandezi au fost ucisi de soldatii britanici, este comemorata in fiecare an, cu o durere care nu a disparut nicicum in negura timpului. Istoria zbuciumata a acestui oras de pe malurile raului Foyle a fost incarcata de conflicte politice extreme, iar acest lucru este resimtit de fiecare turist ce ia la pas orasul.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ