1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului – 11 lucruri care îi fac pe copii fericiţi

1 Iunie a fost declarată Ziua Internaţională a Copilului in1925, în cadrul primei Conferinţe Internaționale a Bunăstării Copiilor, de la Geneva, după ce, cu un an mai înainte, Liga Naţiunilor a aprobat “Declarația de la Geneva privind Drepturile Copilului”, prin care se statua respectarea drepturilor celor mici, protejarea lor de orice formă de exploatare, asigurarea mijloacelor de dezvoltare materială şi spirituală a acestora.

La originea acestei decizii a forurilor internaţionale, de la inceputul secolului trecut, se află însă demersurile făcute de fondatorul Republicii Turce, Mustafa Kemal Atatürk, încă din 1920, care a dedicat ziua de 23 Aprilie copiilor, în cadrul Marii Adunări Naţionale din ţara sa, preocupat fiind de bunăstarea şi fericirea celor mici, pe care îi considera “motorul viitorului”.

În prezent, ziua de 1 Iunie este sărbătorită ca Ziua Internaţională a Copilului în circa 20 de ţări, multe din fostul bloc comunist. Alte ţări au optat pentru date diferite – în Australia, Cuba – în iulie, în Brazilia – octombrie, în Mexic – aprilie, în Argentina – în august, în Ungaria – ultima duminică din luna mai etc.

Mai puţin cunoscută decât 1 Iunie, ca semnificaţie, este data de 20 noiembrie – Ziua Internaţională a Drepturilor Copiilor – declarată ca atare în 1989, în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, ca semn că oamenii maturi de pretutindeni trebuie să vegheze asupra destinului copiilor, asupra dreptului ca fiecare să poarte un nume, să aparţină unei naţionalităţi, să beneficieze de educaţie, de bunăstare, sănătate etc.

 “Copilăria își găsește paradisul în fiecare clipă”

1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului, dincolo de caracterul convenţional al unei astfel de sărbători, dincolo de clişeele oficiale prin care se promite “marea cu sarea” pentru “tinerele generaţii”, poate fi un prilej pentru oamenii mături, părinţi, viitori părinţi, de a se gândi, de a face cu adevărat ceva semnificativ pentru binele copiilor. “Semnificative” pot fi gesturile de fiecare zi, timpul acordat copiilor, încrederea, bucuria.

Copilăria este, prin natura sa, vârsta jocului, a cunoaşterii lumii, a bucuriilor simple, o perioadă care îşi lasă amprenta asupra viitorului adult, deoarece acum se pun bazele caracterului, ale existenţei viitoare. “Copilăria îşi găseşte paradisul în fiecare clipă” (Louis Pauwels).

11 lucruri care îi fac pe copii fericiţi, nu numai de 1 Iunie

• Acordă-i copilului un timp de calitate!– Munca, treburile casnice, activităţile sociale, mai ales în epoca actuală, reduc adesea drastic timpul petrecut în familie. Pentru dezvoltarea armonioasă a copilului este nevoie însă ca părinţii şi copiii să petreacă împreună un timp de calitate, în care să împărtăşească momente speciale de afecţiune şi atenţie. Indiferent de vârstă (mai mari sau mai mici), copiii au nevoie mai mult decât câteva minute zilnic petrecute alături de părinţi, pentru a simţi că sunt iubiţi, apreciaţi şi în siguranţă.

Studiile din domeniul neurostiintelor au arătat că atunci când părinţii şi copiii petrec un timp de calitate împreună, creierul celor mici produce mai multă oxitocină, un hormon care, printre alte funcţii, o are şi pe aceea de a reduce temerile şi de a spori încrederea în sine. În plus, momentele privilegiate când părinţii şi copiii sunt împreună creează premisele favorabile pentru ca un copil să devină un adult cu disponibilităţi afective.

A petrece un timp de calitate alături de copii nu înseamnă lucruri extraordinare, iesite din comun, ci presupune ca părinţii să fie total disponibili, fără telefon, fără tabletă, fără să se gândească la job, la treburile curente etc. Nu este de ajuns ca un părinte să acorde copilului “privilegiul” unei plimbări, unei ieşiri în oraş, la o prăjitură, numai de 1 Iunie, de pildă, sau cu prilejul unor momente similare. A-i acorda celui mic un timp de calitate trebuie să fie un obicei. O veche zicere anonimă spune că: “Dacă vrei ca un copil să crească frumos, acordă-i de două ori mai mult timp şi de două ori mai puţini bani”.

• Recunoaşte şi apreciază eforturile copilului! – Este esenţial pentru copil să simtă că îi sunt recunoscute eforturile pentru a realiza ceva, că este preţuit. Părinţii ar trebui să se concentreze pe procesul prin care trece copilul, să-l încurajeze, să-i dea încredere, să-i stimuleze talentele, interesele pentru cunoaştere.
• Învaţă-l să preţuiască tradiţiile familiei! – Intr-o familie, a face multe lucruri împreună este un semn bun de stabilitate, un mod de a-i încuraja şi pe copii să aibă încredere în cei apropiaţi şi să se simtă, la rândul lor, importanţi.
• Oferă-i mult timp pentru joc! – “Responsabilitatea” principală a unui copil, cel puţin până la vârsta adolescenţei, este joaca. Sigur, de la un anumit moment încolo vor interveni şcoala, temele etc., dar jocul este o activitate esenţială pentru dezvoltarea creativităţii, imaginaţiei, pentru cunoaşterea realităţii din jur. În plus, spun psihologii, copiii învaţă multe lucruri importante din relaţionarea cu alţi copii, mai mult decât din viaţa adulţilor.
• Vorbeşte despre problemele tale în altă parte, nu în faţa copilului! – Creierul copiilor se dezvolta extraordinar de rapid în primii ani de viaţă. Când ei văd şi aud despre problemele şi neliniştile adulţilor, starea psihologică a copilului, fragilă, poate fi afectată, astfel de lucruri îl pot face îngrijorat şi nesigur. Copiii nu ar trebui să asculte conversaţiile stresante ale adulţilor. În schimb, copiii, la vârstele mici, adoră “poveştile” părinţilor despre cum erau ei la aceeaşi vârstă sau despre momentul în care ei, copiii, au venit pe lume, adică despre acel timp despre care nu ştiu şi nu-şi amintesc nimic.
• Învaţă-l beneficiile emoţiilor negative! – Aproape toţi copiii au, uneori, izbucniri spontane de furie, invidie, tristeţe s.a.m.d. De cele mai multe ori, adulţii au tendinţa de a face faţă unor astfel de reacţii ale copiilor, pedepsindu-i. Cel mai bine este însă să i se explice copilului că toată lumea are emoţii negative, în anumite împrejurări, şi să-l ajute pe cel mic să le gestioneze corect.

  

• Cultivă sentimentul de responsabilitate al copilului! – Este esenţial ca un copil să fie obişnuit treptat cu diferite responsabilităţi (treburi, teme etc.), fără a-i da sentimentul că este “controlat”, deoarece, în timp, i se poate induce sentimentul că nu se poate descurca singur.
• Creează amintiri fericite alături de copilul tău! – Într-un studiu multi-experiment, realizat de doi profesori de la Universitatea Harvard, s-a juns la concluzia că adulţii care aveau multe amintiri plăcute din copilărie păreau că au o mai pronunţată puritate morală, erau mai empatici, în general, mai fericiţi.
• Lasă-l pe copil să rişte! – Nu este vorba de “riscuri” care să le creeze probleme, ci de a da copilului senzaţia că nu-i este supravegheată orice mişcare, că sunt momente în care trebuie să găsească singur soluţii la diferite probleme.
• Fii tu fericit, pentru a-l face şi pe copil fericit! – Copiii învaţă enorm şi din ceea ce văd şi aud, în bine sau în rău. Dacă un adult are un comportament fericit, este foarte posibil ca şi copilul să fie la fel. Fericirea este “contagioasă”!
• Nu-l compara pe copil cu alţii! – Presiunea de a reuşi, în lumea actuală, poate insufla copilului un sentiment de competitivitate prea timpuriu sau incorect înţeles. O greşeală majoră a părinţilor este aceea de a-i indica propriului copil exemplul altuia, pentru a-l ambiţiona. Rezultatul nu duce decât la afectarea încrederii şi stimei de sine.

  

Aspectele menţionate anterior sunt doar o mică parte dintre lucrurile pe care adulţii trebuie să le aibă în vedere pentru a-i face pe copii fericiţi. Este nevoie, de asemenea, de constanţă şi consistenţă în comportament. Nu numai din când în când, nu numai de 1 Iunie sau de ziua de naştere, onomastică, in weekend etc. au nevoie copiii de atenţie, stabilitate şi consecvenţă. În plus, cuvintele adresate copilului trebuie să fie în concordanţă cu alegerile şi deciziile luate. Nu poţi să încurajezi copilul să meargă la şcoală, să înveţe, să fie corect, dacă, în paralel, de exemplu, îl denigrezi pe profesor în faţa copilului sau dacă relaţiile noastre cu ceilalţi demonstrează altceva decât “învăţăturile” către cel mic.

Cel mai mare dar pe care un părinte îl poate oferi copilului său este să-l iubească, dar, la fel de important este şi acela de a-l învăţa cum să crească, să se iubească, să se respecte pe sine si să-i respecte pe cei din jur, să aibă curaj şi demnitate, să fie ataşat unor valori care să-l facă fericit. “Copiii nu sunt vase care trebuie umplute, ci focuri care trebuie aprinse”(Michel de Montaigne).

Cu ocazia zilei de 1 Iunie, La mulţi ani, tuturor copiilor!