Spuneam că Roma a fost pentru mine un fel de vacanţă de „iniţiere” în arta de a privi în jur şi a descoperi frumosul chiar şi acolo unde, în aparenţă, nu se află nimic neobişnuit. Îmi amintesc de fiecare dată cu dor de săptămâna petrecută acolo, iar astăzi vreau să vă povestesc despre locurile care m-au impresionat cel mai mult şi pe care vi le recomand cu drag, dacă aveţi de gând să vă petreceţi concediul în „cetatea eternă”:
1. Arco degli Acetari
Arco degli Acetari a fost unul dintre locurile pe care le-am căutat cu cea mai mare înverşunare la Roma, pentru că, iniţial, notasem o adresă greşită, aşa că am umblat mult şi bine până să aflu care este direcţia corectă şi să ajung acolo. Mi-am dorit să-l văd cu orice preţ şi după ce m-am învârtit de câteva ori pe străduţele de lângă piaţa Campo de’ Fiori, l-am găsit. Arco degli Acetari este o curte micuţă unde se mai simte încă în aer aroma medievală. Aici pare că timpul a încremenit în loc, aşezat cu blândeţe peste clădirile roşcate, îmbrăcate de verdeaţă şi păzite de copăcei zvelţi. Întâmpinată de câteva pisici (pe post de gazde), am admirat culorile vibrante ale caselor, în contrast cu liniştea ce domnea peste tot.
Cum ajungi: de la piaţa Campo de’ Fiori, mergi câţiva metri pe Via del Pellegrino, iar pe partea stângă vei vedea o boltă cu un pasaj nu foarte primitor. Treci prin el cu încredere şi vei descoperi minunea. 🙂
2. Piazzale Caffarelli
Mare amatoare de panorame, la Roma m-am simţit ca peştele în apă. De o privelişte deosebită am avut parte din Piazzale Caffarelli, o mică piaţă în vecinătatea căreia se află Muzeele Capitoline. De pe terasa superbă, cu un rond de copaci eleganţi, se vede o mare de acoperişuri şi turle şi, desigur, monumentul Vittorio Emanuele II, nelipsit din peisajul oraşului. Dacă vrei să serveşti o cafea sau să iei o gustare în timp ce admiri panorama asupra Romei, poţi merge la Terrazza Caffarelli, însă preţurile sunt cam piperate.
Cum ajungi: Urcă scara spre Capitoliu (Piazza del Campidoglio) şi apoi mergi la dreapta.
3. Grădina de la Villa Aldobrandini
Trecând pe Via Nazionale, nu aş fi bănuit că undeva în apropiere, pe un mic platou aflat la înălţime, se află un spaţiu verde atât de plăcut. Este vorba de grădina vilei Aldobrandini, un loc nu foarte populat, cu câteva bănci şi statui. De la mica terasă a grădinii se văd foarte frumos clădirile din jur, strada, precum şi nelipsitul monument Vittorio Emanuele II. Corpul principal al vilei a fost construit în vremea cardinalului Pietro Aldobrandini (1571 – 1621), pe locul unei clădiri, datând din secolul al II-lea. Vila a găzduit o colecţie valoroasă de opere de artă, la care s-au adăugat, de-a lungul timpului, lucrări ale unor artişti italieni celebri, ca Giovanni Bellini, Leonardo da Vinci, Andrea Mantegna, Tintoretto, Tiziano, Paolo Veronese etc. În anul 1929, statul italian a achiziţionat vila şi a deschis grădina pentru public.
Cum ajungi: Villa Aldobrandini se află pe Via Mazzarino, nr. 11. Nu te lăsa intimidat de aspectul aparent sălbatic de la intrare.
4. Piaţa cavalerilor de Malta
Pentru cei cărora le place să tragă cu ochiul prin gaura cheii, Piaţa cavalerilor de Malta (Piazza dei Cavalieri di Malta) este un obiectiv de neratat. Citisem pe internet că, aici, turiştii au o surpriză, aşa că am vrut să păstrez misterul şi nu m-am documentat mai mult. Nu ştiam la ce să mă aştept, iar pe drum, mi-am dat seama că nu aveam niciun indiciu cu privire la ce ar putea fi această surpriză şi dacă o să dau de ea. Ei bine, ajunsă acolo, nu a fost deloc greu de aflat despre ce e vorba, pentru că am văzut imediat mai mulţi turişti stând la coadă în faţa unei porţi. M-am aşezat şi eu la rând, intrigată. Când am ajuns în faţa porţii şi am privit pe gaura cheii, am avut, într-adevăr, o surpriză: am zărit cupola Basilicii Sf. Petru, încadrată de un culoar perfect, format din copaci. Basilica se află la o distanţă de aproximativ 3 kilometri, dar văzută prin gaura cheii pare foarte aproape. E incredibil cu cât de multă precizie a fost creat acel tunel de arbori! Piaţa cavalerilor de Malta a fost proiectată de arhitectul Giovanni Battista Piranesi, în anul 1765 şi tot el s-a ocupat şi de proiectul pentru poarta palatului. Piaţa este decorată cu câteva obeliscuri şi plăci comemorative.
Cum ajungi: Piaţa cavalerilor de Malta este amplasată pe colina Aventino, la capătul străzii Via di Santa Sabina.
5. Ghetoul
Puţină lume ştie că, la Roma, se află unul dintre cele mai vechi ghetouri din lume. Nucleul acestuia a luat naştere în secolul al XVI-lea, după ce, în anul 1555, papa Paul al IV-lea a emis bula cum nimis absurdum, prin care îi obliga pe evrei să locuiască într-un perimetru bine determinat, impunându-le totodată o serie de restricţii. Ghetoul se întindea pe o suprafaţă de 3 hectare, de la actuala Via del Portico d’Ottavia până la Piazza delle Cinque Scole, la râul Tibru. Printre resturile de coloane de la Portico di Ottavia a fost construită biserica S. Angelo in Pescheria, nume care face referire la piaţa de peşte existentă aici.
Am ajuns în vechiul ghetou pe înserat, iar după ce m-am plimbat printre ruinele vechilor monumente şi temple, am luat cina la un restaurant cu specific evreiesc, unde am servit anghinare prăjite, crocante, o specialitate a locului. Nu pot să zic că mi s-au părut delicioase, însă dacă ajungi aici îţi sugerez să le încerci, până la urmă gusturile nu se discută, 🙂
Cum ajungi: Cartierul evreiesc este situat în apropiere de Teatro di Marcello.
6. Biserica San Nicola in Carcere
Roma are o mulţime de lăcaşuri de cult, cu o arhitectură impresionantă, ridicate în stiluri foarte diferite. Însă lângă Teatro di Marcello am descoperit o biserică aparte, care mi-a atras atenţia. Ce mi-a plăcut la Basilica di San Nicola in Carcere a fost faptul că are înglobate coloanele unui vechi templu, Tempio di Giano, ca o mărturie a istoriei bogate a acestor locuri. De fapt, iniţial, au existat aici trei temple, ale căror urme sunt încă vizibile în subteranul bisericii. Prima biserică se pare că a fost construită în secolul al VI-lea, dar prima mărturie sigură despre existenţa unui lăcaş de cult datează din anul 1128. Denumirea de „in carcere” („în închisoare”) provine de la faptul că, în zonă, se afla o închisoare, cu origini în epoca bizantină.
Cum ajungi: Adresa bisericii este Via del Teatro di Marcello, nr. 46.
7. Piazzale Garibaldi
După multe trepte urcate, am ajuns în Piazzale Garibaldi, pe înserat, când luminiţele oraşului sclipeau mândre în noapte. Am trecut de un far cu lumină colorată, m-am plimbat pe Passeggiata del Gianicolo, o alee mărginită de busturile garibaldinilor care au luptat pentru a apăra Roma în anul 1849, şi m-am găsit într-o piaţă liniştită. Priveliştea părea desprinsă dintr-un film. De aici, de pe platoul dominat de statuia ecvestră a marelui Giuseppe Garibaldi (la propriu şi la figurat), se vede întregul oraş şi e un loc ideal pentru întâlniri romantice şi declaraţii sub clar de lună. Garibaldi este o figură populară în Italia, iar în multe oraşe există statui care-l reprezintă. Se pare că în majoritatea cazurilor, acesta are privirea îndreptată spre Roma. Nu ştiu încotro se uită aici, la Roma, dar pare oricum foarte hotătât. 🙂
Cum ajungi: Piazzale Garibaldi se află în cartierul Trastevere şi poţi ajunge la ea urcând pe Passeggiata del Gianicolo. În apropiere, se află şi Grădina Botanică.
8. Piazza Navona
„Cetatea eternă” m-a impresionat prin multe clădiri, străzi şi pieţe, dar mai ales prin statui. Iar Piazza Navona a fost, într-adevăr, o descoperire fermecătoare, cu fântânile şi grupurile sale statuare bizare. Este una dintre cele mai celebre pieţe ale Romei, cu clădiri frumoase de jur împrejur, dintre care se remarcă biserica Sant’Agnese in Agone, în stil baroc.
Am ajuns în Piazza Navona într-o dimineaţă târzie de toamnă când locul era deja asaltat de turişti, însă asta nu a ştirbit nimic din farmecul acestui spaţiu. Iar fântânile… ah, fântânile!
Pe locul unde, în prezent, se întinde Piazza Navona, în trecut se afla Circul/ Stadionul lui Domiţian (Stadio di Domiziano), construit de împăratul Domiţian în anul 85. În secolul al XV-lea, aici, a luat naştere o piaţă care mai târziu, în vremea papei Inocenţiu al X-lea, a fost dezvoltată şi decorată, astfel că în prezent, aici, sunt adunate adevărate capodopere: cele trei fântâni, Palatul Pamphili, biserica Sant’Agnese in Agone etc.
În Piazza Navona, se înalţă trei fântâni, una mai specială ca alta. În centru, se află Fântâna celor 4 Fluvii (Fontana dei 4 Fiumi), inaugurată în 1651, reprezentând Nilul, Gangele, Dunărea şi Rio de la Plata, adică cele patru colţuri de lume cunoscute în acea vreme: Asia, Africa, Europa şi America. Fluviile sunt redate simbolic prin patru bărbaţi aflaţi în ipostaze interesante. Se pare că Nilul are capul acoperit, deoarece izvoarele sale erau necunoscute, însă o altă interpretare a acestei reprezentări face trimitere la dispreţul autorului, Lorenzo Bernini, faţă de biserica S. Agnese in Agone, proiectată de rivalul său, Francesco Borromini. De asemenea, în cazul Rio della Plata, braţul ridicat ca protecţie ar exprima teama „ironică” a artistului că biserica s-ar putea dărâma. E o construcţie care nu poate să te lase rece, cu siguranţă, însă mie, obeliscul din mijlocul fântânii mi s-a părut în plus şi cred că statuia ar fi arătat şi mai bine fără el.
Chiar dacă aceasta este cea mai fotografiată fântână din piaţă, mi-au plăcut şi celelalte două: Fântâna Maurului (Fontana del Moro) şi, mai ales, Fântâna lui Neptun (Fontana del Nettuno), cu nişte personaje mitologice dinamice, pline de viaţă, de parcă în orice moment ar fi gata să se desprindă din piatră şi să o ia la fugă printre turişti, pline de apă.
Cum ajungi: Piazza Navona este un obiectiv turistic de primă clasă al oraşului şi este localizată central, la mică distanţă de Panteon şi de alte atracţii celebre.
9. Grădina cu portocali
După ce am admirat San Pietro prin gaura cheii de la Piaţa Cavalerilor de Malta, am făcut o plimbare şi prin Grădina cu Portocali (Giardino degli Aranci), aflată în apropiere, tot pe colina Aventin. Auzisem că şi de aici se poate vedea Roma în toată splendoarea ei, aşa că nu am vrut să ratez ocazia de a-mi mai clăti ochii şi sufletul cu încă o panoramă. Grădina se numeşte, de fapt, Parco Savelli, iar aici se află mulţi (aţi ghicit!) portocali. Am crezut că e un loc mai restras, nu foarte popular, dar m-am înşelat. Un pâlc de turişti făcea deja poze la apusul superb de soare când am ajuns acolo, iar pe platforma de unde se văd cel mai bine împrejurimile era cam înghesuială. Însă, până la urmă, mi-am găsit şi eu locul şi am admirat în tihnă linia magică a oraşului.
Cum ajungi: Urcă pe Via Santa Sabina până la Biserica Santa Sabina, iar în apropiere vei vedea grădina.
10. Insula Tiberina
Paşii m-au purtat spre insula Tiberina într-o după-amiază caldă când soarele mângâia blând clădirile vechi. Insula are forma unei bărci şi se află pe Tibru, fiind legată de oraş prin două poduri, Fabricio şi Cestio. Nu mai ştiu pe care dintre ele am trecut, însă pe margine am remarcat câteva tarabe cu bijuterii handmade şi picturi. Cu toate astea, insula nu mi s-a părut foarte turistică, ci mai degrabă un loc restras, unde poţi să te refugiezi când eşti în căutare de linişte. Mare parte din insulă este ocupată de cel mai vechi spital al Romei, Fatebenefratelli, fondat în anul 1548. În faţa spitalului, se află biserica San Bartolomeo all’Isola, ridicată peste ruinele Templului lui Esculap. Într-o parte a insulei, mai sunt vizibile resturi din primul pod de piatră de peste Tibru, Ponte Rotto, construit în secolul al II-lea î.Hr. şi prăbuşit la finalul secolului al XVI-lea.
Cum ajungi: De pe Lungotevere degli Anguillara mergi pe podul Cestio sau alege Lungotevere de Cenci pentru a trece pe podul Fabricio.
