10 locuri uimitoare de pe Terra reprezintă doar o parte infimă din ceea ce există şi se întâmplă chiar acum pe această planetă, pe care ne-am obişnuit să o considerăm familiară, de vreme ce este lumea, singura, în care ne-a fost dat să trăim. O extraordinară diversitate oferă planeta noastră, iar unele locuri sunt spectaculoase prin aspectul lor sau prin fenomenele ale căror cauze rămân, în mare parte, de descifrat. Suntem adeseori fascinaţi de ceea ce este deasupra noastră, în Marele Univers, fiecare cucerire a cosmosului, descoperirea unei planete îndepărtate sau explicaţia ştiinţifică a unor fapte astronomice sunt realizări excepţionale, dar aici, în microuniversul nostru, pe Terra, unele locuri şi fenomene par desprinse din filmele science-fiction. Iată câteva exemple:
1. Ochiul Saharei sau Ochiul Africii (“Eye of the Sahara”) este o structură geologică (Structura Richat), aflată în inima Deşertului Sahara, în Mauritania, şi care multă vreme a fost considerată ca fiind un mister de nepătruns. Ochiul Saharei are un diametru de 50 de kilometri şi nu poate fi văzut în întregime decât din spaţiu. Abia în 1965, Ochiul Saharei a putut fi fotografiat, cu ocazia misiunii spaţiale americane “Gemini”. Specialiştii consideră că este rezultatul unui fenomen vulcanic impresionant, care a avut loc în urmă cu peste 100 de milioane de ani. Primii care au pomenit despre Ochiul Saharei au fost soldaţii francezi, în 1916, iar în 1922, Structura Richat a apărut pentru prima dată pe o hartă. Are forma unei cochilii de melc uriaşe şi s-a crezut, iniţial, că este vorba de urmele unui impact al Terrei cu un meteorit. Abia în anii 2000 a fost lansată ipoteza unei erupţii vulcanice, în Cretacic, deşi nu există urme de lavă. Din momentul în care imaginile despre Ochiul Saharei, unul dintre cele 10 locuri uimitoare de pe Terra, au devenit cunoscute publicului larg, nenumăraţi turişti sosesc aici în fiecare an.
2. Cascadele de sânge – “Blood Falls” – din Antarctica, cu ape care cad dintr-un gheţar, oferă un spectacol neverosimil, prin contrastul cromatic dintre albul zăpezii şi roşul cascadelor. Se presupune că această culoare ciudată pentru o cascadă ar fi generată de oxidul de fier conţinut în apă, precum şi de miliardele de microorganisme conţinute. Cascadele de sânge/Blood Falls au fost descoperite în anul 1911, de către geologul Thomas Griffith, în valea care poartă de atunci numele geologului, şi care curg din Gheţarul Taylor, un gheţar antarctic de 54 de kilometri lungime. În gheţarul Taylor trăieşte un ecosistem izolat total de tot restul lumii, în interiorul căruia biologul Jill Mikucki a identificat în jur de 17 tipuri de microorganisme.
3. Lacul Mirajelor (Depresiunea Etosha, din Namibia) este un deşert de lut şi de sare, din Bazinul Kalahari, parte a Parcului Naţional Etosha, una dintre cele mai mari rezervaţii naturale din Africa. În sezonul ploios, acest spaţiu saturat de sare este inundat de ape. Decorul din depresiunea Etosha este atât de straniu, încât mulţi l-au asemănat cu suprafaţa unei luni a planetei Saturn – Titan – căci lacurile de hidrocarburi de pe satelitul lui Saturn arată similar cu suprafaţa de sare din Depresiunea Etosha. Geologii spun că această suprafaţă este parte din cel mai mare lac care a existat vreodată în lume, cu milioane de ani în urmă. Lacul mirajelor măsoară acum 130 de kilometri lungine, având o lăţime de 50 de kilometri.
4. Zona vulcanică Waiotapu (Wai-O-Tapu – “Apele sacre”), din Noua Zeelandă, îşi merită locul pe lista celor 10 locuri uimitoare de pe Terra, prin culorile – galben, maro, verde, albastru şi alte nuanţe – pe care le imprimă apelor geotermale din zonă, pe o suprafaţă de 18 kilometri pătraţi, diferitele minereuri. Aceleaşi culori combinate ca pe o paletă de pictor au şi noroaiele fierbinţi, captate în piscine.
5. Deşertul Atacama, din Chile, America de Sud, este un loc spectaculos nu numai pentru că este cea mai aridă regiune din lume, in anumite zone precipitaţiile putând lipsi total şi vreme de 50 de ani, dar este şi punctul în care NASA a testat sondele spatiale Viking 1, Viking 2, Phoenix şi alte aparate de zbor pentru viitoarele misiuni pe Marte. Aici se află şi mai multe observatoare astronomice internaţionale, date fiind condiţiile de luminozitate şi de altitudine favorabile pentru astfel de activităţi. În Deşertul Atacama a fost descoperit şi un schelet humanoid, despre care mulţi specialişti consideră că ar aparţine unui extraterestru.
6. Marea Gaură Albastră (Great Blue Hole), din mijlocul recifului Lighthouse, Belize (ţară de pe coasta de est a Americii Centrale) este o dolină carstică (o peşteră subacvatică, în ocean, cu apă în nuanţe foarte intense de albastru, în formă de pâlnie). Acest loc a devenit foarte cunoscut datorită lui Jacques-Yves Cousteau, celebrul cercetător francez, care considera această dolină ca fiind unul dintre cele mai bune zece zone de scufundări din lume. Tot Cousteau este primul care a măsurat, de pe vasul său, Calypso, adâncimea Marii Găuri Albastre – 124 de metri şi un diametru de 305 metri.
7. Lacul pătat (Spotted Lake), din Canada, este un bazin endoreic, adică o regiune în care apele se strâng, dar nu se pot vărsa în oceanul planetar, pentru că nu au legătură cu reţeaua hidografică a mărilor şi oceanelor, oprindu-se într-o depresiune. Apa strânsă se pierde doar prin evaporare, iar aspectul “pătat” este dat de cele mai mari cantităţi de sodiu, magneziu, sulfat de calciu din lume, alături de care se mai găsesc minereuri de argint şi titan.
8. Muntele Danxia, din China – înscris, din 2010, în Patrimoniul Mondial UNESCO, este fascinant prin nuanţele sale purpurii, galbene, albastre, stratificate, şi prin formele sale, numite după principiile tradiţionale ale filosofiei chineze – Yin şi Yang. Timp de milioane de ani, mineralele s-au combinat cu nisipul şi au alcătuit o uriaşă şi neverosimilă pictură în relief.
9. Liniile Nazca, din Peru, din deşertul Sechura, declarate de UNESCO drept parte a Patrimoniului Mondial, nu numai că îşi justifică prezenţa în rândul celor 10 locuri uimitoare de pe Terra, dar continuă să-i intrige pe specialişti prin stranietatea lor. Vizibile mai ales de la înălţime, Liniile Nazga sunt, de fapt, figuri enigmatice, simboluri şi forme ciudate (păsări, animale, forme geometrice etc.) gravate, spun unii, de către o veche civilizaţie încaşă, în urmă cu mii de ani. Pe de altă parte, o serie de teorii, care atribuie aceste desene unor civilizaţii extraterestre, atrag atenţia publicului larg. Zona are o lungime de 100 de kilometri şi o lăţime de 8 kilometri, iar desenele sunt încă, după atâta vreme, foarte bine conservate în sute de mii de metri cubi de piatră şi pământ.
10. Aurolele boreale şi aurorele astrale sunt fenomene optice de o frumuseţe indescriptibilă, voaluri de lumini şi culori, pe cerul nocturn, provocate de interacţiunea dintre particulele aduse de vânturile solare şi atmosfera terestră înaltă. Când acest fenomen se produce în emisfera nordică, se numeşte “aurora boreală” (Luminile Nordului), denumire dată de Galileo Galilei, iar când se produce în emisfera sudică, poartă numele de „aurora astrală”. Fenomenul aurorelor, frecvent în septembrie-octombrie, martie-aprilie, nu este exclusiv terestru, producându-se şi pe alte planete din sistemul nostru solar, pe Jupiter, Marte, Venus şi Saturn. Nuanţele cromatice dominante ale acestui fenomen sunt de galben-verzui, albastru, şi mult mai rar roşii (la înălţimi de peste 300 de kilometri), galbene şi violete. Potrivit mărturiilor eschimoşilor, consemnate, printre alţii, de către exploratorul danez Knud Rasmussen, aurorele sunt însoţite şi de sunete caracteristice, deşi, până la ora actuală, nu există înregistrări care să dovedească acest lucru.
