Generozitate, devotament, înţelepciune, onestitate, perseverenţă, compasiune, empatie sunt câteva dintre trăsăturile prin care definim (cel puţin teoretic) fiinţa umană şi de care, paradoxal, ne amintim mai cu atenţie în anumite împrejurări, cum ar fi sfârşitul de an, când atmosfera sărbătorilor care se apropie face să tresară ceva în sufletul fiecărui om. Iar dacă se întâmplă aşa, poate ar trebui să medităm mai mult asupra a ceea ce înseamnă, cu adevărat, un act de generozitate.
Generozitatea este o calitate a inimii și a comportamentului, manifestată prin acte de dărnicie, compasiune, altruism și empatie față de ceilalți, fără așteptarea unei recompense materiale sau a recunoașterii. Dacă este autentică, este o formă de nobleţe sufletească.
Se pot dărui timp, atenţie, resurse materiale, sprijin emoţional, într-un mod care să aducă bucurie, beneficii celorlalți sau societății în general. Generozitatea nu este condiționată de resursele financiare sau materiale pe care le deține cineva, ci de dorința sinceră de a face bine și de a îmbunătăți viața altora.
Se poate exprima în diverse moduri, de la gesturi mici și personale, cum ar fi ajutorarea cuiva, până la implicarea în proiecte caritabile sau acordarea de sprijin financiar pentru cauze sau persoane în nevoie. Esențial este că generozitatea vine din inimă și că implică dăruirea, fără așteptarea unui beneficiu direct sau a unei recompense tangibile.
Generozitatea – un concept care a străbătut secolele
Generozitatea, ca trăsătura fundamentală a caracterului uman şi opusă egoismului, i-a preocupat pe toţi marii filosofi, care au considerat-o, de-a lungul timpului, piatra de temelie a existenţei în comunitate, o valoare culturală şi socială, o condiţie de neignorat pentru a fi fericit.
Marcel Mauss, un celebru antropolog din secolul trecut, într-un “Eseu despre dar”, observa, cu subtilitate, că omul devine generos, dăruieşte, pentru că, în subconştient, aşteaptă să se întâmple ceva – “Dăruim, invităm evenimentele să se întâmple, provocăm viitorul, dar fără să-l putem prezice vreodată. Acesta este scopul generozităţii, propriul risc și farmecul ei”.
În antichitate, Aristotel, în “Etica Nicomahică”, defineşte “generozitatea” (în greacă, “megaloprepeia”), ca fiind una dintre virtuțile morale importante (a treia, după curaj şi moderaţie), subliniind necesitatea echilibrului în dăruirea de bunuri, astfel încât acestea să se îndrepte spre cine trebuie şi fără vreun interes personal.
David Hume, filosof şi istoric scoţian, din secolul al XVIII-lea, adept convins al empirismului (doctrină conform căreia toată cunoașterea umană provine din experienţă), a explorat generozitatea în contextul moralității și al sentimentelor umane, susţinând şi el că generozitatea este rezultatul unor sentimente de simpatie și empatie față de ceilalți și că este o parte esențială a naturii umane.
Immanuel Kant, unul din cei mai mari gânditori ai Iluminismului german, a abordat ideea de generozitate în contextul datoriei morale și al eticii. El a subliniat importanța acțiunilor bazate pe datorie și respect pentru principiile morale universale, în locul acțiunilor motivate de sentimente sau inclinații personale.
Acești filosofi au abordat generozitatea din perspective diferite, fie din punctul de vedere al virtuții morale, fie al datoriei, al sentimentelor umane sau al evoluției comportamentului social. În mod interesant, conceptul de generozitate și implicațiile sale în comportamentul uman rămân subiecte de dezbatere și reflecție filosofică și în zilele noastre.
7 idei greşite despre generozitate
„Generozitate” înseamnă doar donații financiare?
Cu siguranţă, nu! Generozitatea nu se limitează doar la bani. Ea poate fi exprimată într-o mulţime de feluri, prin timpul acordat, prin ajutorul fizic sau emoțional oferit celor din jur, printr-o vorbă bună, o încurajare, un gest de solidaritate etc.
Generozitatea necesită resurse abundente?
Nu este necesar să fii bogat pentru a fi generos. Chiar și un un zâmbet, un gest simplu de bunătate pot avea un impact imens asupra cuiva, generând o stare de bine şi de încredere.
Generozitatea îți epuizează resursele?
Contrar convingerii comune, a fi generos nu înseamnă că îţi vei epuiza resursele de orice natură. De fapt, generozitatea poate amplifica sentimentul de mulțumire și împlinire personală. Cu cât suntem mai generoși, cu atât suntem mai fericiți. Și cu cât suntem mai fericiți, cu atât avem tendința de a fi mai generoși – un “cerc vicios” care restabilește credința în umanitate, chiar dacă arată în același timp că nu există un altruism pur.
Generozitatea trebuie să fie recunoscută?
Nu, adevărata generozitate nu așteaptă laude sau recunoaștere. Ea vine din dorința sinceră de a ajuta și de a face bine fără a aștepta ceva în schimb. Pe de altă parte, este posibil să facem uneori acte de generozitate ca să nu ne simţim vinovaţi. De asemenea, este adevărat, potrivit opiniei oamenilor de ştiinţă, că există şi anumite mecanisme, în creierul nostru, implicate în circuitul recompensei, care generează o stare de bine, în astfel de situaţii, dar care nu diminuează cu nimic gestul de generozitate (demonstrează, eventual, doar că nu există generozitate “pură”).
Generozitatea este un act spontan?
Deși gesturile spontane sunt minunate, generozitatea poate fi (este, de cele mai multe ori) o alegere conștientă. Dar şi planificarea acțiunilor generoase poate avea un impact pozitiv semnificativ și poate fi la fel de valoroasă.
„Generozitate” doar pentru cei aflaţi în nevoie?
Generozitatea poate fi îndreptată către oricine, indiferent de situația financiară sau de nevoi. Oferirea sprijinului celor dragi sau încurajarea altora sunt forme de generozitate.
Femeile sunt mai generoase decât bărbații?
Studiile de psihologie, statisticile nu au condus către un răspuns categoric la această întrebare, dar s-a constatat că, în general, femeile petrec de două ori mai mult timp decât bărbaţii, pentru a se dedica familiei, ceea ce presupune şi o mare disponibilitate către generozitate.
De asemenea, se pare că bărbații sunt mai predispuși să dăruiască în cantități mici si mai des, în timp ce femeile dăruiesc mai rar, dar mai mult şi oricum motivaţiile sunt oarecum diferite (de exemplu, acte de curaj care necesită riscuri fizice pentru bărbați, îngrijirea pe termen lung a celor dragi pentru femei etc.).
Generozitatea se învaţă !
Pentru că este perioada sărbătorilor de iarnă şi se apropie Crăciunul, poate că tot mai mulţi oameni, chiar dacă nu au exerciţiul generozităţii, îşi vor găsi timpul necesar pentru a arăta empatie faţă de cei mai puţin fericiţi şi, treptat, o astfel de atitudine poate deveni un fel firesc de a fi, intr-o lume care, astăzi, nu este nici pe departe “cea mai bună dintre lumile posibile”.
Psihologii spun ca există trei fundamente ale generozităţii. În primul rând, biologia (cum funcționează creierul nostru) ne predispune, in grade diferite, la generozitate. A doua fundație este mediul nostru imediat – familia, școala sau societatea. În cele din urmă, libertatea noastră individuală (cea mai importantă), adică alegerile pe care le facem zilnic, este cea care declanșează un comportament altruist.
Fiecare poate oferi ceva – o urare, un zâmbet, puţină răbdare pentru a asculta pe cineva, un ajutor pentru un copil care trăieşte în lipsuri, pentru un om în vârstă, singur sau bolnav, contribuţii, după posibilităţi, pentru o cauză socială, o donaţie de alimente/ bani pentru cei în nevoie, o cutie de Crăciun cu daruri pentru o persoană săracă etc.
Până la urmă, “Generozitatea este o chestiune de inimă, nu de bani” (Mazouz Hacene).