7 locuri din lume neexplorate încă şi misterele lor

7 locuri din lume neexplorate încă, la care se adăugă nenumărate altele, care nu ar putea fi menţionate într-un singur articol, reprezintă un fapt paradoxal, la momentul actual, în condiţiile în care avansul tehnologic a făcut posibilă călătoria omului în cosmos, când se proiectează şi sunt aproape de realizare staţii spaţiale internaţionale, pe Marte, pe Venus, pe Lună, la care să se ajungă cu un lift şi o apăsare de buton, când sonda spaţială Voyager 1 a trecut dincolo de sistemul nostru solar, fiind primul obiect conceput de om care a pătruns în spaţiul interstelar s.a.m.d.

Cu toate acestea, există locuri pe Terra în care nu a călcat picior de om, zone greu accesibile sau a căror explorare ar necesita performanţe tehnologice, fizice, mult prea mari. Sunt aşa-numitele “zone gri”, înregistrate de sateliţii care observă totul pe suprafaţa Pământului, dar care nu au fost străbătute de om. Niciun satelit nu poate să vadă, de exemplu, ce se ascunde sub arborii din Pădurea Amazoniană, cunoscută doar parţial, sau în sudul extrem al Patagoniei, la “capătul lumii” cum spun locuitorii din Chile, în anumite zone din Deşertul Gobi, din Asia Centrală, al doilea din lume ca mărime, după Deşertul Sahara, în Antarctica etc.

7 locuri din lume neexplorate încă – Lacurile subglaciare din Arctica

Sub apele Arcticei, dincolo de Cercul Polar de Nord, se ascund ecosisteme complexe, dar nimeni nu a putut vreodată să le exploreze, deoarece se află la sute de metri sub gheaţă. Începând cu anii 1970, multe echipe de cercetători au încercat să ajungă în aceste teritorii necunoscute, dar misiunile stiintifice s-au dovedit a fi imposibile.

În primăvara acestui an, în aprilie 2018, două lacuri au fost descoperite în Arctica, detectate de radar, în zona de nord a Canadei, pe Insula Devon, sub un strat de gheaţă de o jumătate de kilometru. Se presupune că aceste două lacuri conţin apă de 4-5 ori mai sărată decât cea a oceanului şi că s-ar fi format în urmă cu peste 120 de mii de ani. Cercetătorii speră că vor putea, la un moment dat, să ia probe de apă din aceste lacuri subglaciare, să studieze ecosistemul şi să vadă dacă viaţa s-a putut dezvolta în absenţa luminii solare, în condiţii de frig extrem şi la o presiune foarte mare din cauza cantităţii de gheaţă care acoperă lacurile.

Groapa Marianelor

Groapa Marianelor de află la nord de ecuator, în Oceanul Pacific, în nord-estul Australiei, în apropiere de Insulele Mariane, aparţinând Melaneziei, şi este cea mai adâncă groapă oceanică din lume. Potrivit estimărilor, are în jur de 11 000 de metri adâncime şi nimeni nu a reuşit şi, probabil, nici nu va reuşi să-i atingă adâncimile, din cauza temperaturilor care pot ajunge la 112 grade Celsius şi presiunii echivalente cu 2800 de atmosfere. Se presupune însă că diverse specii de bacterii trăiesc aici.

Insulele Mariane au fost descoperite de exploratorul portughez Magellan, în 1521, aflat în serviciul regelui Spaniei. Magellan a fost primul european care a ajuns în Pacific şi a numit insulele, iniţial, “Insulele hoţilor”, pentru că băştinaşii i-au furat diverse obiecte de pe corăbii. Din 1667, se numesc Insulele Mariane, după numele reginei Mariana de Austria, soţia regelui Spaniei, Filip IV.

În 1960, marina americană, care cumpărase submarinul Trieste, conceput de Auguste Piccard, fizician, aeronaut şi oceanograf elveţian, i-a cerut lui Jacques Piccard, fiul lui Auguste, oceanograf şi el, să exploreze Groapa Marianelor, pentru a se asigura că nu există viaţă în adâncul acesteia, înainte de a folosi acest loc ca depozit de materiale radioactive.

După cinci ore de coborâre, Jacques Piccard, însoţit de locotenentul american Don Walsh, au ajuns la o adâncime de 10 916 metri şi au putut observa printr-un hublou, luminat de un far cu mercur, un peşte plat, de o lungime de aproximativ 30 de centimetri, o specie necunoscută, şi doi creveţi roşii. În urma acestor explorări, americanii au abandonat ideea de a utiliza Groapa Marianelor pentru depozitarea materialelor radioactive.

Ulterior, cu ajutorul sonarelor, s-a stabilit ca Groapa Marianelor are o adâncime de peste 11000 de metri, dar, până în prezent, nu există niciun submarin sau robot care să coboare până la acele adâncimi.

Muntele Makay, din Madagascar

Zona montană din sud-vestul Madagascarului, o ţară insulară din Oceanul Indian, din estul coastei Africii, este unul dintre cele 7 locuri din lume neexplorate încă, un labirint izolat, cvasiaccesibil, care se întinde pe o suprafaţă de patru mii de kilometri pătraţi.

Specialiştii consideră că Muntele Makay, într-o tară care a pierdut aproximativ 90% dintre păduri, este un “contrafort” al biodiversităţii, unic de milioane de ani, tocmai pentru că este o regiune aproape de nepătruns. Două expediţii ştiinţifice, coordonate de Asociaţia Naturevolution, pe o suprafaţă destul de mică, atât cât au putut patrunde, au identificat un număr record de specii indigene – plante, reptile, păsări, mamifere, amfibieni – care nu se găsesc în niciun alt loc de pe planetă. Este un adevărat paradis, spun cei care au reuşit să vadă doar o mică parte a regiunii, dar care nu va supravieţui dacă nu se iau măsuri de conservare şi protecţie.

Muntele Machapurchare

Masivul Machapurchare se află în Nepal, un stat din sudul Asiei, aşezat între India şi China, la mare altitudine, în inima munţilor Himalaya, cel mai înalt lanţ muntos din lume. Acest munte îi sperie şi îi fascinează în acelaşi timp pe nepalezi, de sute de ani, pentru că, potrivit legendelor, atotputernicul zeu Shiva sălăşluieşte aici. Acesta este motivul pentru care oamenilor le este interzis să urce pe acest munte considerat sacru.

Insula North Sentinel (Insula Santinelei de Nord)

Insula North Sentinel este unul dintre cele 7 locuri din lume neexplorate încă, situată în Golful Bengal, în apropierea Indiei. Are o suprafaţă de numai 72 de kilometri pătraţi, aici locuind una dintre ultimele colectivităţi umane izolate total de restul lumii. Este vorba, după diverse estimări, de aproximativ 250 de indigeni, dar sunt doar estimări, de vreme ce niciun străin nu a călcat vreodată pe insulă, de mii de ani. Oricine ar încerca să ajungă pe insulă este ucis pe loc, fără ezitare, de locuitorii ei, care refuză, cu ostilitate, orice contact cu lumea civilizată.

Deşertul Danakil

Deşertul Danakil este situat în nord-estul Etiopiei, în zona cunoscută sub numele de Cornul Africii, şi este supranumit “Lăcaşul diavolului” sau “Teritoriul morţii”. Aici se înregistrează cele mai ridicate temperaturi de pe glob, de peste 50 de grade Celsius, lacuri acide, căptuşite cu sulf, vulcani, uneori liniştiţi, alteori înspăimântători. Puţine animale trăiesc pe acest teritoriu – zebre, gazele şi măgari sălbatici. Regiunea este cunoscută şi ca una dintre cele mai mari rezerve de sare din lume, practic inepuizabilă, la cei peste 2000 de metri grosime ai zăcământului.

Zealandia, Noua Atlantidă

Unul dintre cele 7 locuri din lume neexplorate încă este partea aflată sub apele Oceanului Pacific, din ceea ce se numeşte Zealandia, căreia i se mai spune şi Noua Atlantidă sau Tasmantis (Continentul Neozeelandez), regiune scufundată aproape în totalitate (93%) în urmă cu peste 85 de milioane de ani, când s-a rupt de Australia şi s-a separat de Antarctica.

Numele de Zealandia a fost propus, în 1995, de către Bruce P. Luyendyk, geofizician şi oceanograf american, unul dintre cei care susţin că ar fi vorba de un al optulea continent, de 5 milioane de kilometri pătraţi. Cercetările lanţurilor muntoase scufundate sunt în curs de desfăşurare şi, promit specialiştii, istoria geologică a Terrei s-ar putea rescrie.