8 Martie – Care sunt culorile care simbolizează Ziua Internaţională a Femeii?

8 Martie şi, în general, începutul de primăvară, se asociază, în mentalul colectiv, cu o celebrare a feminităţii, a unui arhetip care reuneşte deopotrivă frumuseţea, graţia, iubirea, inteligenţa, curajul, intuiţia, devotamentul, spiritul de sacrificiu, generozitatea sau, altfel spus, cu o expresie care transcende epocile, “eternul feminin”, pe care orice femeie, într-un fel sau altul îl întruchipează.

De la începuturi şi până astăzi, a existat o fascinaţie pentru acel “nu ştiu ce şi nu ştiu cum” al sufletului feminin, asociat cu “anima” (suflul vital), principiu al vieţii, cu “entelehia” (starea de împlinire), în viziunea aristotelică, şi despre care un filosof de la începutul secolului trecut, Nicolas Berdiaev, spunea că o leagă pe femeie de “sufletul lumii”, ea fiind mai apropiată de forţele elementare, dar şi de transcendenţă, prin chiar natura ei.

8 Martie – Ziua Femeii dintr-o perspectivă mitologică

Faptul că începutul lunii martie este dedicat sărbătoririi primăverii, dar şi femeii, nu este o invenţie a timpurilor moderne, ci un ecou, peste timp, al unor ritualuri foarte vechi. În antichitatea romană, 1 Martie era prima zi a Anului Nou, dar şi ziua în care se celebra “Matronalia” sau “Kalendae feminarum” (“Calendele Femeilor”) sau, cum am spune astăzi, “Ziua Femeii”.

Cu ocazia “Kalendae feminarum” erau omagiate “matroanele”, nume dat, în semn de respect, soţiilor aristocraţilor romani – “mater familias”. Se depuneau ofrande, în această zi, la templul zeiţei Junona, regină a zeilor, protectoarea căsătoriilor, dar şi a tinerilor şi copiilor, iar femeile primeau cadouri şi bani de la soţii lor.

Zeiţei Junona i se mai spunea şi “Lucina” (“cea care aduce la lumină nou-născutul” şi tot ea patrona începutul fiecărei luni. Femeile romane, după ce primeau darurile de la soţii lor, porneau spre templul Junonei, unde depuneau coroniţele de flori pe care le purtau pe cap, iar la întoarcere serveau masa sclavelor, cum făceau şi bărbaţii cu sclavii lor, cu ocazia Saturnaliilor (sărbătoare dedicată zeului Saturn, la începutul lunii decembrie).

În antichitate, în luna martie, mai erau sărbătorite încă două zeităţi feminine – Anna Perenna (“Marea Mamă”, zeiţă a timpului) şi Vesta (Hestia, la greci), zeiţă a familiei şi a căminului, dar şi a poporului roman, focul ei sacru fiind păzit, în temple, de către “vestale”. Focul sacru al zeiţei Vesta era înnoit în fiecare an, la 1 martie, şi a fost întreţinut continuu până în anul 391 d.Hr., când împăratul Flavius Teodosiu a interzis slujbele păgâne.

8 Martie – Ziua Femeii din perspectivă istorică

In epoca modernă, 8 Martie a fost oficializată ca Ziua Internaţională a Femeii de către Organizaţia Naţiunilor Unite, în anul 1977, toate ţările fiind invitate să celebreze femeile de pretutindeni, pentru eforturile lor în a li se recunoaşte libertatea de a-şi hotărî destinul, de a-şi împlini aspiraţiile, de a avea o viaţă normală, în plan profesional, social, politic, spre binele şi progresul tuturor, indiferent de diferenţele etnice, lingvistice, culturale, religioase.

Existenţa unei astfel de sărbători i se datorează însă jurnalistei şi militantei germane Clara Zetkin, care a făcut propunerea pentru instituirea unei Zile a Femeii, la Conferinţa Internaţională a femeilor socialiste, de la Copenhaga, în 1910, după ce, în 1909, Partidului Socialist American hotărâse să marcheze o “National Woman’s Day”.

Propunerea a venit după ce, în New York, în 1908, 15 000 de femei defilaseră pentru a cere mai puţine ore de lucru, salarii mai bune şi dreptul de vot. În 1911, pentru prima dată, ziua de 8 Martie a fost sărbătorită în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia.

Ulterior, în 1921, Vladimir Ilici Lenin, conducătorul partidului bolşevic şi primul premier al URSS, a ales tot data de 8 Martie pentru a sărbători femeile care au manifestat la Sankt Petersburg (Leningrad, în perioada sovietică). În 1924, şi China a acceptat sărbătoarea şi data, iar după 1946, toate ţările din Blocul sud-estic al Europei.

În prezent, Ziua Internaţională a Femeii mai păstrează, într-o oarecare măsură, această componentă a luptei pentru emanciparea şi afirmarea drepturilor femeii, este o dată care permite aprecierea drumului parcurs de femei în societate, dar este şi o ocazie de a celebra, fără ideologii şi festivisme, rolul şi rostul femeii în lume.

Care sunt culorile simbolice pentru Ziua Internaţională a Femeii?

Există trei culori cu valoare simbolică pentru 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii – violet, verde şi alb. Acestea au fost propuse în 1908, în cadrul “Uniunii Sociale și Politice a Femeilor” din Marea Britanie.

Violetul a fost ales, ca simbol, pentru a transmite ideea de dreptate şi demnitate. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, femeile purtau, la manifestaţii, panglici violet, prinse pe haină, şi nu culorile pastelate, care le erau atribuite de obicei.

Potrivit unui sociolog german, Eva Heller, care s-a ocupat cu studiul luptei de emancipare a femeii, s-au ales culorile violet, verde şi alb, ca simboluri ale zilei de 8 Martie, pentru că “violet simbolizează sângele regal, care curge în venele fiecărei femei care luptă pentru drepturile sale, pentru conștientizarea libertății și a demnității. Albul semnifică respectabilitate în sfera privată și politică; în sfârșit, verde, speranța unui nou început, iar alegerea trebuia să fie făcută şi în funcţie de culorile pe care toate femeile le aveau în garderoba lor, fără să implice achiziții costisitoare”.

În plus, spune Eva Heller, “era nevoie de culori care să se refere la viața de zi cu zi, în timp ce aparțineau, fără ambiguitate, sferei feminine”, iar acestea nu erau culori marcate “politic”, spre deosebire de roșul comunist sau negrul anarhist.

Culoare şi feminitate

Dincolo de explicaţiile legate de diverse contexte istorice, violetul este şi o culoare a “măsurii”, rezultată dintr-un amestec egal de albastru şi roşu, simbolizând luciditate, echilibru între Pământ şi Cer, între simţuri şi spirit, între iubire şi înţelepciune.

Din aceeaşi perspectivă simbolică, verdele este culoarea care “mediază” între cald şi rece, între sus şi jos, este o culoare liniştitoare, răcoritoare, umană. Este şi culoarea dătătoare de speranţă a primăverii şi a cunoaşterii profunde a lucrurilor şi a destinului.

Albul este suma culorilor, începutul şi sfârşitul, este graniţa între vizibil şi invizibil, este expresia transformării, a schimbării, este “culoarea” înţelepciunii şi a progresului. Fiind solar, albul este şi expresia luminii diurne, implicit a cunoaşterii.

Chiar dacă 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii – este ancorată în începuturile istoriei moderne, cu o puternică dimensiune socială si politică, rădăcinile mitologice fiind adesea ignorate, începutul de primăvară, când se aşteaptă triumful luminii şi al bucuriei de a fi, aureolează această sărbătoare, dându-ne şansa, în fiecare an, să conştientizăm rostul femeii în lume, să ne amintim că femeia reprezintă, poate, “cel mai frumos spectacol pe care omul il poate admira” si că “ea este memoria vie a lumii” (Kheira Chakor).

Tuturor femeilor, La mulţi ani!