Dupa 1989, romanii au devenit mai reticenti in privinta unor sarbatori nereligioase, asa cum este si 8 Martie – Ziua Internationala a Femeii, avand in vedere felul in care regimul comunist a exploatat si un astfel de moment, pentru afirmarea unei ideologii fata de care, astazi, « entuziasmul », autentic sau disimulat, s-a mai potolit. Jurnalistei si militantei germane Clara Zetkin i se datoreaza existenta unei astfel de sarbatori, propunerea fiind facuta, in 1910, la Conferinta Internationala a femeilor socialiste, de la Copenhaga, dupa ce, in 1909, in Statele Unite ale Americii, s-a celebrat National Woman’s Day, la propunerea Partidului Socialist American. In 1921, Lenin opteaza pentru aceeasi data, in onoarea femeilor care au manifestat la Sankt Petersburg (Leningrad, in perioada sovietica), in 1924 si liderii chinezi accepta data de 8 martie, pentru Ziua Internationala a Femeii, iar dupa 1946, toate tarile din blocul est-european.
Organizatia Natiunilor Unite oficializeaza sarbatorea, in 1977, invitand toate tarile sa marcheze 8 Martie ca zi in care sa se celebreze eforturile femeilor de pretutindeni, trecandu-se peste diferentele religioase, etnice, politice, lingvistice sau culturale, de afirmare a egalitatii intre sexe, din punct de vedere profesional, social, economic, ceea ce nu inseamna nici ideologie comunista, nici miscare feminista, ci este semnul unei emancipari necesare societatii moderne.
Marginalizarea rolului femeilor in viata cetatii nu este un reflex al unei anumite epoci, din diverse motive considerandu-se, de la inceputuri (chiar si in prezent), ca aceasta nu isi poate asuma un rol semnificativ, in societate. In antichitate, de exemplu, Aristofan, autor grec de comedii, prin unul dintre personajele sale, frumoasa curtezana Lysistrata, abordeaza tema „discriminarii sexului slab”, imaginand o greva a femeilor contra barbatilor, in incercarea de a-i face pe acestia sa renunte la razboiul dintre Atena si Sparta si sa se intoarca acasa. Piesa inca se joaca pe scenele lumii, ceea ce inseamna ca are un mesaj actual, in pofida progreselor care s-au facut, pe acest plan, de-a lungul secolelor. In 2011, un regizor roman, Radu Mihaileanu, stabilit in Franta, in filmul „Izvorul femeilor” (La source des femmes), abordeaza aceeasi tema, plasand actiunea intr-un sat din Africa, unde femeile hotarasc sa se revolte, ignorand orice gest de tandrete din partea barbatilor pana cand acestia nu isi vor asuma (ca si ele) povara aducerii apei, in sat, de la mare distanta.
Este o realitate faptul ca, si astazi, in nenumarate parti ale lumii, nu numai ca nu exista egalitatea institutionala intre barbati si femei, dar acestora din urma nu li se recunoaste nici macar statutul de fiinte umane, care sa aiba libertatea de a-si hotari destinul, de a-si implini aspiratiile, de a avea acces la educatie, de a avea o viata „normala”.
La inceputul mileniului al treilea, Ziua Internationala a Femeii sta inca sub semnul luptei pentru emanciparea si afirmarea drepturilor acesteia, dar, pe de alta parte, este si un prilej de a sarbatori firesc, fara festivisme, rostul si rolul femeii in lume. O societate civilizata nu poate sa existe fara respect fata de femeie si un astfel de adevar ar trebui sa fie constientizat si afirmat constant, nu numai o data pe an. Si poate ca, intr-adevar, pentru fiecare barbat, „ochii femeii iubite sunt marginea lumii” (Grigore Vieru). Or, toate lucrurile importante se afla nu dincolo, ci dincoace de margine…
