Dupa 1989, romanii, eliberati de constrangerile vechiului regim politic, s-au raportat la 8 Martie – Ziua internationala a Femeii, adica ziua unei sarbatori nereligioase, ca la un prilej de a celebra, intr-un mod firesc, cu prietenie si iubire, in comunitate sau in familie, prezenta delicata si puternica in acelasi timp a femeii, rolul si rostul ei, implinite, fara rezerve, in atatea imprejurari de viata. In alte tari, 8 Martie se sarbatoreste prin manifestatii de strada, prin actiuni colective, adica intr-un fel mai apropiat de ceea ce a insemnat aceasta zi initial, cand, la a doua Conferinta a Internationalei Socialiste a Femeilor, de la Copenhaga, din 1910, Clara Zetkin, jurnalist si om politic de origine germana, o figura marcanta a miscarii feministe mondiale, a propus crearea unei zile internationale a femeii, nu pentru a fi elogiata, nu pentru a i se oferi cadouri sau pentru a fi tratata cu mai multa deferenta decat in restul anului, ci pentru a i se recunoaste drepturile in societate, pe masura eforturilor depuse.
In martie 1911, un milion de femei manifestau in Danemarca, Germania, Austria, Elvetia si Suedia, pentru a cere dreptul la vot. Au mai trecut zeci de ani pana cand, in 1945, prin Carta ONU de la San Francisco, s-a proclamat egalitatea intre sexe, o recunoastere formala a unui drept fundamental, pentru ca nici in prezent acesta nu se regaseste in fapt, in multe parti ale lumii. In 1977, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat o rezolutie prin care instituia, in tarile membre, posibilitatea de a sarbatori, pe data de 8 Martie, “Ziua Natiunilor Unite pentru drepturile femeii si pacea mondiala”.
In contextul socio-politic actual, nenumarate organizatii de femei propun pentru 8 Martie – ziua unei sarbatori nereligioase, ci profund implicate in realitatea imediata, cate o tema care sa atraga atentia opiniei publice, prin actiuni pasnice, in care sa fie implicati cat mai multi membri ai societatii. De exemplu, in 2009, ziua de 8 Martie a fost dedicata luptei contra violentei impotriva femeii, tema reluata in 2011. In 2010, Comitetul International al Crucii Rosii a dedicat aceasta zi situatiei femeilor aflate in zonele de conflict armat din lumea intreaga, iar in 2012, tema a fost “Conditia femeii in lumea rurala si rolul ei in eradicarea saraciei si a foametei”. Anul acesta, 2013, tema este “A comunica pentru a rezista”.
In urma cu doi ani, o jurnalista si scriitoare franceza, Claude Sarraute, cu ocazia lansarii unei carti despre conditia femeii in societatea moderna, observa cu ironie ca, in epoca actuala, “a fi femeie este aproape acelasi lucru cu a fi barbat, cu cateva exceptii: salariile, violenta si, in unele tari, drepturile”.
Desigur, dincolo de tema comuna, din Europa pana in Asia, din America si pana in Africa, fiecare tara are felul ei de a-si omagia femeile. In Italia, crengutele fragile de mimoza, cu flori delicate, albe sau roz, sunt asociate cu 8 Martie. In fiecare an, cu aceasta ocazie, se vand peste zece milioane de astfel de flori. In tarile din Balcani, in Bulgaria, Grecia, ca si in Romania, barbatii ofera flori sau mici cadouri simbolice sotiilor, colegelor de serviciu, asa cum si copiii procedeaza cu mamele lor. In Armenia, 8 Martie este inceputul unei perioade de o luna de zile, dedicata in intregime femeilor.
In multe tari din Occident, insa, organizatiile feministe refuza sa puna ziua de 8 Martie sub semnul unei duioase atentii pasagere din partea barbatilor, indemnandu-le pe femei sa refuze cadourile, tocmai pentru a evita un comportament stereotip si revenirea, de a doua zi, la tendintele de marginalizare, de minimalizare a rolului femeii. Din acelasi motiv, altii, barbati si femei, considera ca e total nepotrivit sa alegi o singura zi din an pentru a o dedica unei jumatati (mai mult chiar) din populatia globului, ca si cand atat ar merita femeile, ca barbatii sa isi aminteasca sa le pretuiasca, sa le ocroteasca, sa le respecte timp de 24 de ore, dupa care nenumarate abuzuri, umilinte, nedreptati se intampla, in cele mai diverse situatii de viata.
“Ziua mamei” este asimilata, in mod gresit, inclusiv in Romania, “Zilei internationale a femeii”, prima fiind sarbatorita, in cele mai multe parti ale Europei, in doua duminica din luna mai, iar in altele, in a doua duminica din februarie (Norvegia, de exemplu), cu trei duminici inainte de Paste (in Marea Britanie, Irlanda), la echinoxul de primavara (in tarile arabe), la 15 august (in Belgia) etc. Primele informatii despre o astfel de sarbatoare – “Ziua Mamei” – dateaza din Grecia antica si sunt legate de ceremoniile de primavara consacrate zeitei Rhea (Mama Pamant), al carei fiu era Zeus. Ritualurile se desfasurau la “Idele lui Marte” (15 martie – in calendarul roman, zi dedicata zeului cu acelasi nume). In Roma antica, “Matronalia” (Ziua Mamei)- sarbatoare religioasa – era celebrata la 1 Martie si la aceasta participa si zeul razboiului – Marte – in semn de pace si de reconciliere intre romani si Sabine, femeile care au fost rapite de barbatii Romei, din nord-vestul Latiului, in timpul imparatului fondator Romulus, la sugestia tatalui sau, zeul razboiului.
1 Martie reprezenta, la antici, si consacrarea templului Junonei, zeita care le ajuta pe femei la nastere si era protectoarea casatoriilor, de aceea era sarbatorita aducandu-i-se ofrande si flori. Femeile romane, la randul lor, primeau de la soti cadouri si arginti, precum si flori pe care le impleteau in coronite, pe care le depuneau la templul Junonei.
Pana la urma, mai mult sau mai putin asociata unei ideologii sau unei miscari de emancipare a femeilor, 8 Martie – ziua unei sarbatori nereligioase – poate fi semnul ca numai o societate care pretuieste femeia si o respecta, care ii ofera libertatea de a-si alege drumul in viata, prin accesul la educatie, la cultura, la un trai decent, care recunoaste meritele acesteia in aceeasi masura in care ii sunt recunoscute si barbatului, este una civilizata.
