9 gânduri toxice, care ne afectează viaţa, sunt câteva exemple care, conştientizate, ne arată că, adeseori, modul nostru de a ne raporta la realitate, felul în care interpretăm experienţele pe care le trăim sunt greşite. Unele sunt atât de bine ancorate în felul nostru de a fi încât le considerăm ca fiind fireşti, pierzând din vedere faptul că mintea umană are o excepţională capacitate de transformare, de regenerare, de autoperfecţionare.
Creierul uman este suplu, spun specialiştii în neuroştiinţe, de-a lungul vieţii se schimbă în continuu, comportamentele repetabile pot modifica deopotrivă structura şi funcţiile acestui organ care ne conferă individualitate. Peste 50 de mii de gânduri ne trec prin minte zilnic şi, conform statisticilor, în jur de 70% dintre acestea sunt negative, repetitive.
Pentru orice nouă experienţă, de exemplu, creierul stabileşte o serie de legături neuronale, un fel de “poteci”, care devin tot mai puternice prin repetare şi care ne influenţează în interpretarea informaţiilor, emoţiilor şi comportamentelor noi, în actualizarea şi reinterpretarea celor vechi. “Potecile” neuronale dictează probabilitatea cu care o atitudine sau alta, o emoţie, o decizie vor fi manifestate preferenţial.
Cultivând gânduri toxice, acestea au mult mai multe şanse să devină dominante, afectându-ne viaţa sau invers, obişnuinţa de a avea încredere în propriile forţe, de a fi creativi, de a ne mobiliza resursele afective, de voinţă, în sensul bun, ne pot salva în nenumărate împrejurări.
Oricine a trecut, de pildă, printr-o experienţă dramatică, îi poate cere creierului să reînveţe ce a pierdut, să reechilibreze psihicul şi fizicul, să se reprogrameze. Nu creierul nostru este responsabil de ceea ce suntem, ci noi suntem responsabili de ceea ce îi solicităm, ce îi inducem, pe ce “cărări” îl călăuzim. Creierul doar răspunde solicitărilor noastre.
Iată 9 gânduri toxice, cele mai frecvente, de care ar trebui să ne debarasăm, pentru a avea o viaţă mai bună:
9 gânduri toxice care ne afectează – ancorarea în postura de victimă
Viaţa de astăzi este solicitantă în toate domeniile, motiv pentru care aproape toată lumea ajunge să se plângă de problemele pe care trebuie să le înfrunte. Se întâmplă multor oameni să gândească, în situaţii nefavorabile de viaţă, sau pentru că nu se simt mulţumiţi acolo unde sunt, că sunt victima celorlalţi, a tuturor, a unor contexte nefaste, ceea ce ar putea să fie un adevăr. În cele mai multe cazuri însă este vorba de “mentalitatea de victimă”, complet neproductivă şi nerecomandabilă.
Indiferent dacă este vorba de locul de muncă, de studiu sau de viaţa personală, cei care se victimizează sunt cei care s-au obişnuit să nu-şi asume responsabilităţi, care nu pot accepta că au greşit sau că au avut vreo vină într-o anume situaţie, sunt cei care se plâng mereu de orice – un act deliberat sau inconştient de manipulare.
Cine susţine că niciodată nu este vina lui pentru nimic probabil că are o stimă de sine scăzută, o structură psihologică vulnerabilă, convingerea eronată că întotdeauna se sacrifică pentru ceilalţi şi că orice critică la adresa lui este nejustificată.
Mentalitatea de victimă, unul dintre cele mai dăunătoare dintre cele 9 gânduri toxice care pot afecta comportamentul cuiva, este şi o formă de imaturitate, de laşitate, un obstacol serios în calea oricărei posibilităţi de reuşită. În cazurile grave, patologice, mentalităţii de victimă îi corespunde “mania persecuţiei” – ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea, caz în care rolul de “victimă” nu este “jucat”, persoana respectivă se simte, cu adevărat, victimă.
Victimizarea şi negativitatea constante, emanate de oamenii care se plâng tot timpul, pot fi epuizante pentru cei din jur, chiar dacă nu au o legătură directă cu aceştia. Încercarea de a rămâne motivat în mijlocul unui flux continuu de lamentări pune la încercare răbdarea oricui, chiar şi pe a celor mai empatici şi generoşi.
Este o evidenţă că, în viaţă, nu totul merge aşa cum ne-am dori şi, adesea, ne confruntăm cu provocări pe care nu le dorim sau pe care nu le aşteptăm. Cu toate acestea nimeni nu trebuie să devină prizonierul frustrărilor şi al supărărilor, deoarece sunt comportamente care ne împiedică să progresăm. Energia consumată pentru lamentaţii este energia de care este nevoie pentru a depăşi diverse obstacole.
Este important, când simţim că am putea deveni victime colaterale, să evităm să fim în preajma celor care şi-au făcut o obişnuinţă din victimizare, să înţelegem că nimeni nu este obligat să asculte sau să dea sfaturi celor care se plâng în continuu, că nu noi vom rezolva problemele din viaţa altora, toate acestea fără a ne induce sentimentul de vinovăţie, că am fi egoişti. Un simplu îndemn de a-şi rezolva singuri problemele este de ajuns.
9 gânduri toxice – a crede că tu poţi schimba totul
Orice om poate schimba multe lucruri în viaţa lui, uneori şi pentru cei din jur. Dar unul dintre cele 9 gânduri toxice, care ne pot altera viaţa, este că am putea schimba totul, că ar fi de ajuns să medităm, să ne imaginăm că stă în puterea noastră ca de mâine să trăim în “cea mai bună dintre lumile posibile”, cum spunea scriitorul francez Voltaire, în “Candide” sau “Optimismul”, ironizând teza filosofului Leibniz, din “Thaeodicaea”.
Fiecare poate găsi un loc de muncă mai bun, poate intra la facultatea pe care şi-a dorit-o, poate fi fericit alături de cineva, poate reuşi într-un demers pentru care a muncit îndelung etc. Dar există lucruri, de la cele banale, până la cele mai importante, care nu pot fi schimbate prin voinţa personală.
Nu poţi schimba faptul că, poate, şeful este incompetent şi arogant (poţi schimba slujba, nu şeful!), nu se poate schimba faptul că trebuie plătită întreţinerea sau rata la bancă. Dar un lucru benefic ar fi să încetăm să credem că ar fi posibil să schimbăm lucruri de felul acesta. Rezistenţa la lucruri neschimbabile creează doar nemulţumire şi frustrare. Un celebru jurnalist francez, contemporan, Philippe Bouvard, observa cu umor: “Pentru că nu pot schimba lumea, mi-am schimbat modul de a o privi”.
“Iarba este întotdeauna mai verde în altă parte” sau fenomenul de percepţie modificată
Cunoscuta expresie “Iarba este întotdeauna mai verde în altă parte”, altă capcană din seria 9 gânduri toxice, se referă la fenomenul de “percepţie modificată”, însemnând că, frecvent, avem impresia că alţii trăiesc mai bine, că este mai bine şi mai frumos în altă parte. Adverbul “întotdeauna”, din această expresie, este, desigur, folosit ironic, pentru a sublinia că lucrurile nu sunt chiar aşa cum ni le imaginăm.
Originea expresiei trebuie căutată în efectul optic înşelător care oferă ierbii o strălucire şi o intensitate deosebite, când este privită de departe, de aproape culoarea dovedindu-se a fi una obişnuită, fără nimic spectaculos.
În viaţa de toate zilele, s-a creat tendinţa de a fi prea sceptici şi critici când ne gândim la situaţia personală şi exagerat de “pozitivi”, fără motiv, când este vorba de alţii. Într-un fel, este o tendinţă naturală, tine de felul în care s-a structurat creierul nostru, de-a lungul evoluţiei, de a fi mereu în căutare de altceva, de a se mobiliza pentru a face faţă vieţii.
Este evident că este vorba de o iluzie, nu putem şti dacă cei pe care îi considerăm mai “norocoşi” sunt, cu adevărat, mai fericiţi. Poate că cel care pare împlinit, realizat, bogat îşi urăşte slujba, poate munceşte din greu, din zori şi până în noapte, sacrificându-şi timpul pe care ar trebui să-l dedice familiei sau lui însuşi, poate este stresat etc.
Soluţia la această problemă este să înţelegem că percepţia asupra vieţii altora este mereu incompletă şi părtinitoare, pentru că mintea noastră este construită astfel. În asemenea cazuri ar trebui să construim alte “poteci” în creier, să căutăm lucrurile pozitive din propria viaţă, pentru că, şi atunci când există probleme, există şi alte lucruri care ne aduc bucurie.
Psihologii spun că, paradoxal, de îndată ce ne împlinim o dorinţă sau intrăm în posesia obiectului râvnit, dorinţa se stinge brusc, fuga continuă după alte orizonturi trădând ceva din subconştientul nostru – iluzia unui viitor etern.
La această realitate se adăugă, potrivit teoriei comparaţiei sociale, formulată de americanul Leon Festinger, faptul că stima de sine se modelează, fără să ne dăm seama, în funcţie de comparaţiile cu ceilalţi. Or, a fi într-o căutare şi dorinţă perpetue este epuizant, ne ţine prizonieri într-o formă de insatisfacţie constantă, care, pe termen lung, ne poate descuraja şi ne poate împiedica să valorizăm propriile reuşite.
Mai mult, diverse studii au arătat că cei mai predispuşi la un asemenea comportament sunt cei care socializează mai mult şi care au impresia că alţii au o viaţă socială şi mai activă şi mai intensă. Antidotul? Antrenamentul pentru a ne bucura de ceea ce avem, exerciţiul de a relativiza aşa-numita “Perfect Life” a celor pe care îi vedem pe reţelele sociale sau în jurul nostru, conştientizarea faptului că multe dintre aceste reprezentări sunt iluzii.
9 gânduri toxice – a avea aşteptări în privinţa celorlalţi
A avea aşteptări în privinţa celorlalţi este o eroare, este unul dintre cele 9 gânduri toxice posibile, care pot dăuna unei vieţi fireşti, chiar dacă, pentru mulţi, aceasta pare a fi o atitudine rezonabilă. Aşteptând un ajutor din partea altcuiva nu înseamnă că vei şi primi acel ajutor. Educaţia noastră a generat, în noi, aşteptări pe care credem că le merităm.
În realitate, aşteptările trebuie să derive din propriile competenţe, aspiraţii, experienţe. Acestea nu sunt priorităţile celor din jur şi un mod simplu de a înţelege acest lucru este să ne gândim că nimeni nu vrea să se aştepte de la el ceva ce nu vrea, nu are timp, nu are motiv să facă.
Dezamăgirile sunt adesea rezultatul aşteptărilor neîmplinite. Aşteptăm să fim apreciaţi, dar, oricâte calităţi am avea, va exista întotdeauna cineva care va gândi altfel. Chiar şi cei mai carismatici oameni au calomniatori. Apoi, fiecare individ este unic prin personalitatea sa, prin trecutul său, prin mediul în care s-a format, prin suişurile şi coborâşurile vieţii sale, ar fi nerealist să aşteptăm ca ceilalţi să fie la fel.
Este, de asemenea, inutil să credem că alţi oameni “ghicesc” ce se aşteaptă de la ei. Nu vor şti niciodată exact la ce te gândeşti, ce speri, decât dacă le spui aceste lucruri şi chiar şi aşa, cu excepţia persoanelor foarte apropiate, ceilalţi îşi vor vedea de priorităţile lor. Când nu vom mai aştepta de la alţii lucrurile pe care le dorim, viaţa va lua un alt curs, mult mai bun.
A încerca mereu să demonstrezi că ai dreptate
A încerca mereu să demonstrezi că ai dreptate este un semn de imaturitate emoţională, de vulnerabilitate, expresia unui sentiment de superioritate nejustificată sau de teamă faţă de judecată celorlalţi şi o cheltuială inutilă de energie. Şi apoi, nicio persoană nu este deţinătoarea adevărului absolut.
În mod obişnuit, se consideră că cineva are dreptate atunci când ia o decizie corectă sau face o alegere corectă. Dar care este alegerea corectă, decizia corectă? Acestea sunt, în mare măsură, noţiuni subiective, care depind de convingerile personale, de cultură, de educaţie.
Un cunoscut om de afaceri şi filantrop american, Warren Buffet, situat, in 2017, pe locul al doilea pe lista celor mai bogaţi oameni din lume şi recunoscut pentru stilul de viaţă modest, în ciuda averii imense pe care o deţine, spunea că: “Nu ai dreptate şi nu greşeşti pentru că alţii sunt de acord cu tine, ai dreptate pentru că faptele tale sunt corecte şi raţionamentul tău este corect”.
Nu este greşit să vrei să ai dreptate, dimpotrivă, acest fapt permite discuţii constructive, dar este periculos să vrei să ai întotdeauna dreptate. Sunt oameni conştienţi că greşesc, dar care vor, cu orice preţ, să aibă ultimul cuvânt, să-şi impună opiniile, ignorând punctele de vedere ale altora.
Sunt cei cu care nu se poate avea niciodată un dialog productiv, care îi învinovăţesc întotdeauna pe alţii, care nu te lasă să-ţi expui argumentele, se enervează, devin violenţi verbal, te acuză că ai înţeles greşit. Renunţarea la dorinţa de a avea dreptate tot timpul este dovada încrederii în sine, a maturităţii, a unei minţi deschise.
9 gânduri toxice – preocuparea pentru ce gândesc ceilalţi
O mulţime de oameni tind să se judece pe ei înşişi şi, mai ales, se tem de judecata celorlalţi. Se tem când vorbesc în public, se tem să spună o glumă la un interviu de angajare, se tem să nu fie judecaţi în legătură cu felul în care se îmbracă, felul în care vorbesc, felul în care se comportă, se tem de privirile colegilor de şcoală, de serviciu, se întreabă mereu ce gândesc cei din jur şi îşi formează, fără să vrea, comportamente automate, care să mascheze felul de a fi natural. Este unul dintre cele mai puternice 9 gânduri toxice.
Preocuparea, între nişte limite, în legătură cu ceea ce cred ceilalţi, este firească, trăim într-o societate, avem nevoie să relaţionăm, să comunicăm, să înţelegem şi să fim înţeleşi. Teoretic, majoritatea acceptă că nu contează ce cred ceilalţi. În practică, lucrurile sunt mai complicate, în sensul că trebuie să înţelegem că ceea ce cred alţii despre noi este doar expresia unui gând greşit despre ei înşişi, pe care l-au transferat asupra noastră.
Am fi surprinşi dacă am şti ceea ce gândesc, cu adevărat, alţii despre noi, pentru că am constata că respectivele gânduri nu au nicio legătură cu ceea ce suntem în fapt. Este un fel de distorsiune, o discrepanţă, precum cea dintre profilul cuiva de pe o reţea socială şi realitate.
O exprimare concisă şi extrem de sugestivă despre acest gând toxic, despre această distorsiune de percepţie, îi aparţine unui celebru judecător american din secolul al XIX-lea, Thomas Cooley: “Nu sunt cine crezi tu că sunt, nu sunt cine cred eu că sunt, eu sunt cine cred că tu crezi că sunt”.
Ceea ce înseamnă că oamenii, în general, tind să se reprezinte pe ei înşişi prin interpretarea privirii altora. Este, de fapt, propria judecată, pe care nu vrem să o recunoaştem nici în intimitatea noastră. Calea cea mai simplă de a rezolva această problemă este să privim cu sinceritate, în noi înşine, pentru a fi tot mai aproape de eul autentic. Ceilalţi nu ne judecă nici mai mult, nici mai puţin decât ne judecăm noi înşine.
9 gânduri toxice – neliniştea legată de viitor
Toţi oamenii, în diverse feluri, se gândesc la viitor, unii încrezători, alţii temându-se, mai ales când lumea este înţesată de incertitudini. Robert Downey Jr., un foarte cunoscut actor american, dublu nominalizat la Oscar, spunea că: “Îngrijorarea pentru viitor este ca şi cum te-ai ruga pentru ceva ce nu vrei”.
Capacitatea de anticipare este, de regulă, benefică, permite unui om să se pregătească pentru evenimentele pe care le are de parcurs, astfel încât să le valorifice în favoarea sa. Dar pentru cei care trăiesc o nelinişte continuă legată de viitor, acest fapt se poate transforma într-un reflex foarte dăunător, chiar paralizant, fie că este vorba de lucruri mai puţin importante sau de cele care contează cu adevărat. Uneori, o asemenea teamă se explică prin faptul că respectivii oameni au trăit într-un mediu anxios, şi-au creat, inconştient, o serie de blocaje.
Pentru a depăşi un asemenea gând toxic, este nevoie de mobilizarea resurselor interioare, de definirea unor ţinte precise, de dezvoltarea capacităţii de adaptare, de acceptarea ideii că este imposibil ca cineva să aibă certitudini absolute în privinţa viitorului şi că este esenţial să preţuim prezentul, care ne poate oferi încredere în forţele proprii.
Gândul că numai banii aduc fericirea
Trăim într-o cultură capitalistă, care pune mare preţ pe bani şi succes. Iar gândul că oamenii care au mulţi bani sunt, într-un fel, mai respectabili decât cei care nu au ocupă un loc important în categoria 9 gânduri toxice care ne afectează viaţa.
Banii sunt buni când sunt, au o importanţă incontestabilă, aduc confort, linişte, un anumit nivel social, ajută la îndeplinirea multor dorinţe şi proiecte, dar nu sunt o condiţie obligatorie a fericirii. Există miliardari nefericiţi, aşa cum sunt şi oameni cu venituri modeste, care ştiu să se bucure de viaţă.
Conform analizelor şi statisticilor, când elementele materiale, nevoile de bază ale Piramidei lui Maslow au fost dobândite, relaţia dintre bani şi fericire devine mai complicată.
Gândul că trecutul condiţionează viitorul
Doar pentru faptul că cineva provine dintr-o familie mai săracă sau că a făcut greşeli în trecut nu înseamnă că nu-şi poate construi un viitor mai bun. Cine se etichetează ca “învins”, din cauza trecutului, va continua să acţioneze ca un învins.
Sindromul profeţiei auto-implinite (self-defeating prophecy), definit de sociologii americani Robert King Merton și William Isaac Thomas, spune că devenim ceea ce credem că suntem, că o situaţie pe care ne-o imaginăm într-un anume fel, de obicei, negativ, chiar se poate împlini. Când modificarea comportamentelor induse de predicţie tinde să blocheze realizarea evenimentelor, este vorba de profeţia auto-distructivă. Se întâmplă în multe contexte – în economie, în medicină, în sport, în politică, la nivel individual.
Aşadar, pentru a avea o viaţă mai bună, mai apropiată de aspiraţiile noastre, este esenţial ca atunci când unul dintre cele 9 gânduri toxice sau altele similare ne dau târcoale să le anulăm, printr-un act de voinţă, să facem alte “poteci” în mintea noastră, care să ne ducă pe drumul potrivit, unul bun, pe care fiecare îl doreşte şi îl merită.
