A bate în lemn – o expresie apotropaică

A bate în lemn este o expresie frecvent utilizată în limbajul oral şi, cu siguranţă, puţini sunt cei care s-au întrebat care este originea acesteia şi a superstiţiei pe care o exprimă. Repetăm mecanic gestul sau expresia pentru că aşa s-a consolidat în mentalul colectiv, de-a lungul timpului, conferindu-i-se o valoare magică sau numai una asumată cultural, social, religios, mai ales în situaţii nefavorabile, de incertitudine, de teamă.

“A bate în lemn” este o expresie apotropaică (are funcţie de protecţie), adică indică gestul de a bate sau a atinge o bucată de lemn, cu scopul de a alunga spiritele rele, de a evita o situaţie ispititoare, dar care nu ar fi benefică, de a anihila o predicţie nefavorabilă, de a păstra şansa unui lucru bun.

Expresia este atât de cunoscută, încât avem impresia că aparţine limbii şi tradiţiei noastre. În realitate, este prezentă în foarte multe limbi, cu acelaşi sens, originea acesteia fiind destul de incertă. Cei mai mulţi folclorişti spun că expresia “A bate în lemn” s-ar păstra din timpuri foarte vechi, când se credea că, în trunchiul copacilor, îşi aveau sălaşul spiritele bune, zâne, driade (nimfe ale pădurilor) şi alte creaturi mitologice.

Sunt frecvente astfel de legende în folclorul celtic, de exemplu, în care se povesteşte cum oamenii, atunci când aveau nevoie de ajutor, băteau în scoarţa copacilor, pentru a cere ajutor şi protecţie şi băteau încă o dată pentru a mulţumi, pentru a-şi arăta recunoştinţa că au fost protejaţi. Bătaia în trunchiul copacului, fără verbalizare, avea şi rolul de a împiedica spiritele rele să “audă” gândul, oprindu-le astfel să intervină.

A bate în lemn – semnificaţia expresiei la diverse popoare

În Grecia si in mai toate ţările din Peninsula Balcanică, obiceiul de “A bate în lemn” se leagă de împrejurările în care auzi pe cineva spunând ceva de rău si atunci se face gestul indicat de expresie, pentru a împiedica manifestarea răului. În Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Croația și Serbia există obiceiul de a bate în lemn când se spune ceva pozitiv sau afirmativ despre cineva sau ceva, cu sccopul ca acel lucru bun să nu se schimbe. Bulgarii, ca şi noi, bat în lemn pentru protecţia împotriva răului, nu pentru a atrage norocul.

De asemenea, dacă nu au în preajmă un obiect din lemn, bulgarii substituie acest gest cu un altul – bat cu degetele în cap şi cu aceeaşi mână se trag de lobul urechii spunând: “Dumnezeu ne păzeşte!” şi “Fie ca diavolul să nu audă!”. La fel fac şi turcii, spunând: “Dumnezeu să mă păzească de acel lucru!”

Brazilienii şi portughezii bat de trei ori în lemn, iar dacă nu au o bucată de lemn la îndemână doar spun “Bate în lemn!” şi, chiar dacă nu sunt foarte convinşi de efect, totuşi păstrează obiceiul, considerând că este politicos să faci acest lucru, pentru a demonstra că, într-adevăr, nu vrei să se întâmple ceva rău. Spaniolii bat în lemn pentru ca o situaţie favorabilă să continue şi obişnuiesc să spună: “Toată săptămâna a fost bine (bat în lemn) sfârşitul de săptămână va fi la fel!”.

În Israel, oamenii bat în lemn în timp ce spun “Fără ochiul rău!”, atunci când cineva menţionează lucruri bune care i s-au întâmplat lui sau altcuiva, cu speranţa că acestea se vor repeta şi, în acelaşi timp, se previne invidia (“ochiul rău”), care este foarte dăunătoare oamenilor.

A bate în lemn – legătura dintre vizibil şi invizibil

Obiceiuri similare sunt prezente şi în ţări din Asia, din America, ceea ce înseamnă că originea unui astfel de gest trebuie să provină din moduri comune de raportare a omului la divinitate şi din convingerea, din vremuri imemoriale, precreştine, că există un “suflet” al lemnului/ copacului, parte a fiinţei divine, cu care fiinţa umană putea comunica, cerându-i ajutorul.

De altfel, una dintre cele mai răspândite teme simbolice, în mitologiile tuturor popoarelor, este copacul, arborele sacru, expresie a vieţii în continuă evoluţie, al ascensiunii, al legăturii dintre vizibil şi invizibil. Arborele este “calea” pe care urcă şi coboară mijlocitorii între Pământ şi Cer. Mai târziu, în tradiţia creştină, crucea înălţată pe un munte corespunde tocmai arborelui lumii.

Lemnul – “o înţelepciune şi o ştiinţă supraomenească”

Lemnul, la modul general, în viziunea creştină, este adesea luat drept sinonim al crucii. “A bate în lemn” poate să însemne şi “A bate în cruce”, pentru ca Dumnezeu să audă şi să ocrotească. La români, mai există o superstiţie legată de “A bate în lemn”, aceea de a nu se bate într-o masă/ placă de lemn sau într-un scaun, superstiţie care are legătură, probabil, cu faptul că, în timpurile vechi, se obişnuia ca oamenii să fie chemaţi la slujbă şi la rugăciune lovindu-se sintronul, adică scaunul (tronul bisericesc) aşezat dinaintea altarului şi pe care stătea arhiereul sau episcopul.

O astfel de interpretare poate intra în convergenţă şi cu “bătutul toacei”, care anunţă începerea serviciului religios sau punctează anumite momente ale acestuia. Toaca a apărut cu mult înaintea clopotelor şi, în lumea ortodoxă, bătăile de toacă sunt asociate şi cu bătutul piroanelor în mâinile şi picioarele lui Iisus Hristos, când a fost răstignit pe Crucea de pe Golgota. Şi în prezent, în Săptămâna mare, între Joia Mare şi Paşte, în bisericile ortodoxe nu se trag clopotele, ci doar se bate toaca.

Dar simbolismul şi mai general al lemnului, care ar putea îngloba toate semnificaţiile diverselor obiceiuri legate de expresia “A bate în lemn” este că, aşa cum transmit toate miturile, “lemnul conţine o înţelepciune şi o ştiinţă supraomenească” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, “Dicţionar de simboluri”).

A bate – un verb prolific

În limba română, verbul a bate este unul dintre cele mai prolifice. Provenit din latinescul “battere” (battuere), în jurul acestui cuvânt limbajul popular a construit o mulţime de sensuri şi conotaţii. Dacă expresia “a bate în lemn” are corespondent şi în multe alte limbi, alte expresii cu acest verb sunt specifice limbii române: a-l bate gândul, a-l bate grija, a bate palma, a bate apa-n piuă, a bate pasul pe loc, a bate şaua, a se bate cu pumnii în piept, a bate cuiva obrazul, a-l bate norocul, se bate ziua cu noaptea, a bate toba, a bate fierul până-i cald, a fi bătut în cap, a bate la ochi, a-şi bate mintea, a bate toba la urechea surdului, a bate câmpii, a se bate cap în cap etc.