A face alișveriș este o expresie a cărei sonoritate, chiar și pentru cei care nu sunt specialiști în studiul limbilor, trimite la o atmosferă balcanică. Așezarea Țărilor Române aici, la Porțile Orientului, a făcut ca, de-a lungul timpului, contactul direct dintre populații să aducă, în limba română, cuvinte străine de moștenirea noastră latină, dar pe care le-am asimilat, unele păstrându-se în uz până astăzi.
În lumea vastă a limbii și a expresiilor populare, termenii Alișveriș și Darăveră reprezintă mai mult decât simple cuvinte; ei reflectă o istorie culturală bogată și schimburi lingvistice între diferite națiuni. Alișveriș, provenind din limba turcă, unde înseamnă cumpărături sau negoț, ne amintește de interacțiunile istorice și influențele culturale. Pe de altă parte, Darăveră, deși poate părea similar, poartă o conotație diferită, referindu-se la un schimb sau un cadou, fără a implica neapărat o tranzacție comercială.
Pentru o înțelegere mai profundă a adaptării și corectitudinii lingvistice, îți recomand să vizitezi Cum este corect: deseară sau diseară. Acest articol îți va oferi o perspectivă mai largă asupra modului în care cuvintele se schimbă și se adaptează în contexte culturale și temporale diferite.
În funcție de contextul istoric, în limba română au intrat cuvinte slavonești, grecești, maghiare, turcești, acestea din urmă mai ales în timpul stăpânirii otomane și a domniilor fanariote, adică, aproximativ, între secolele al XV-lea – al XVIII-lea. Din limba turcă am împrumutat, de exemplu, cuvinte precum: cafea, chef, chibrit, belea, calabalâc, fistichiu, dușman, murdar, tutun, tertip, tabiet, șerbet, marafet, sarma (care, în pofida convingerii generale că este mâncare tradițională românească, este doar cunoscută și preparată de mult timp în spațiul românesc, dar nu autohtonă, ci turcească) etc.
Alișveriș, în limba turcă, înseamnă „negoț”/„târguială”/„cumpărături”, iar „Alișveriș merkezi” înseamnă „centru comercial”. Cuvântul, în limba de origine, s-a format din „aliș” – „dare” (adică, dăruire, vânzare, punere a ceva la dispoziția cuiva), și „veriș” – „a lua”.
Așadar, „a face alișveriș” are sensul „a cumpăra, a târgui de la un negustor” și este o expresie care se folosește, în prezent, în limbajul colocvial. Cuvântul „alișveriș”, ca și expresia „a face alișveriș”, se întâlnesc, de altfel, în majoritatea limbilor din spațiul balcanic, și la bulgari, și la albanezi, greci etc.
După modelul cuvântului turcesc „alișveriș” s-a format, tot în limba turcă, împrumutat de asemenea, în română, și cuvântul „daraveră” (dare+avere), cu varianta „dravelă” (ambele variante acceptate în DOOM 2) – cu sensul de „1. Pățanie; încurcătură; bucluc, belea. 2. (La pl.) Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravéră s. f.] – Din tc. Dalavera” (DEX).
Există și o expresie similară ca structură cu „a face alișveriș”, „a avea/a face o daraveră cu cineva”, însemnând „a avea/a face afaceri cu cineva”. Într-un sens mai larg, „daraveră” poate însemna „orice fel de relație care se stabilește între două sau mai multe persoane”.
Prin urmare, dacă vrem să apelăm, în comunicarea orală, colocvială, la un limbaj mai colorat, am putea spune, de exemplu: „Poți să faci alișveriș cu negustorul pe care îl cunoști, dar ai grijă să nu intri în vreo daraveră” sau „Nu mă interesează ce daravere ai, însă ar fi bine să faci alișveriș în locuri verificate și de care ești sigur”.
