“A umbla cu cioara vopsită” este una dintre acele expresii romaneşti care dau savoare limbajului colocvial, prin conotaţiile metaforice asociate unor structuri lingvistice (ziceri populare) conservate de-a lungul timpului şi în faţa cărora orice tentativă de explicaţie raţională eşuează.
Sensul expresiei “a umbla cu cioara vopsită”, aşa cum este precizat în “Dicţionarul Explicativ al Limbii Române” (DEX), este “a fi necinstit / incorect; a minți”. Prin urmare, sensul expresiei este legat de faptul că cineva încearcă să ascundă sau să mascheze adevărata sa natură, adevăratele intenții sau acțiuni, printr-un comportament fals. Este o aluzie la ipocrizie printr-o comparaţie subînţeleasă cu situaţia în care cineva ar încerca să vopsească o cioară într-o altă culoare, pentru a o face să pară altfel decât este de fapt.
Expresia poate fi utilizată, asadar, pentru a avertiza asupra pericolului de a fi înșelat sau manipulat de cineva care încearcă să-și ascundă intențiile reale. În contextul relațiilor interpersonale sau profesionale, expresia atrage atenția asupra necesității de a fi atenți și precauți în raport cu acțiunile și intențiile altora.
Originea expresiei “A umbla cu cioara vopsită”
Originea expresiei se află, desigur, în limbajul popular, dar nu se poate spune cu certitudine ce realitate a generat acest tip de mesaj metaforic. Unii lingvişti/ folclorişti spun că, în timpurile mai vechi, în anumite comunităţi rurale, exista obiceiul ca unele persoane să meargă din casă în casă, cu o cioară împăiată, vopsită, în timp ce cântau şi dansau – un fel de saltimbanci (actori de circ cu mimică bufă). Din această “înşelăciune” (a pretinde că cioara este altceva decât o cioară) ar fi derivat sensul de a prezenta o situaţie ca fiind altceva decât este de fapt.
Alţii pun expresia in legătură cu tentativa unora, tot în timpurile mai vechi, de a vinde în târguri “ciori vopsite”, pretinzând că sunt papagali.
Alte expresii cu ciori
Deşi, in cele mai multe cazuri, in folclorul românesc, cioara (corbul) este o pasăre prezentă într-o notă gravă, legată de miturile şi credinţele funerare, in limbajul popular există o serie de alte expresii (in afară de “a umbla cu cioara vopsită”) care conţin numele acestei vieţuitoare, dar, mai degrabă, cu accente comico-ironice – “a fi de râsul ciorilor” (se spune despre cineva care a ajuns de râsul tuturor), “Cât (sau ca) cioara în par” (foarte puțin, sporadic), “I-a mâncat cioara colacul” ( a deceda), “Ca ciorile” (ca naiba), “a se da în laț ca cioara” (a intra orbeşte într-un pericol) etc.
