Abatia Melrose din Scotia este un monument istoric superb, fiind si locul in care regele Robert – “Inima de leu” este ingropat, scotienii cinstind in mod deosebit numele acestuia, pentru el a cucerit, in 1314, independenta tarii, confruntandu-se cu Anglia. Turistii pot vizita si muzeul aflat in imediata apropiere, in care vor gasi toate obiectele descoperite in interiorul abatiei. Istoria acestei manastiri incepe acum peste 1300 de ani si are legatura si cu zona situata la aproximativ 4 kilometri distanta de amplasamentul actual. In jurul anului 650 d.Hr., calugarii din Lindisfarne au pus bazele unei abatii, in apropierea raului Tweed, in locul ce purta numele de Mailros, care facea parte din regatul anglican al Northumbriei. Din nefericire, aceasta a fost distrusa in anul 839, de catre regele Scotiei, Kenneth MacAlpin.
In anul 1136, regele David I i-a invitat pe calugarii din manastirea Rievaulx sa construiasca prima abatie cisterciana din Scotia, cea care avea sa devina abatia Melrose din Scotia. Chiar daca ordinul cistercian era unul care se caracteriza prin austeritate si saracie, Melrose a devenit, in scurt timp, una dintre cele mai bogate abatii din Scotia, in mare parte datorita nobililor piosi, care investeau intens in linistea vietii lor de dupa moarte si pentru ca erau foarte instariti, datorita comertului cu lana, foarte intens in acea perioada. La sfarsitul secolului al XIV-lea, aceasta abatie detinea peste 15.000 de oi, una dintre cele mai mari turme din Britania, la acea vreme.
Linistitea si prosperitatea sunt intrerupte, insa, in anul 1296, in momentul in care Scotia a fost invadata de regele Edward I, care demoleaza edificiul, in anul 1322. Regele Robert – “Inima de Leu” este cel care o reconstruieste, insa doar pentru o foarte scurta vreme, pentru ca regele Richard II sa o demoleze, in anul 1385. Reconstructia abatiei Melrose din Scotia a continuat si in secolul al XVI-lea, cu toate ca reputatia sa era in continuu declin. Cu douazeci de ani inainte de Marea Reforma, abatia era alcatuita din peste 120 de calugari, iar terenurile sale vaste cuprindeau zona Melrose, Eildon si kilometri intregi din raul Tweed. Exteriorul abatiei este impunator, aceasta avand 50 de ferestre, 4 usi uriase si 50 de coloane de sustinere.
In anul 1544, regele Henry al VIII-lea incendiaza abatia, care nu mai reuseste sa-si revina, 60 dintre calugari renuntand la catolicism, in perioada reformei, ultimul ramas fiind calugarul James Stuart, fiul lui James al V-lea, care moare in anul 1559. In anul 1560, abatia Melrose din Scotia este scoasa din functiune, iar terenurile sale sunt vandute in 1561. Ce ramasese din impunatoarea abatie a fost distrus, in mare parte, in timpul revoltelor protestante, din vremea reginei Maria a Scotiei. Cu timpul, localnicii, care aveau nevoie de material de constructie, au distrus-o in totalitate.
Cea mai frumoasa priveliste este oferita de catre partea de sud – est a abatiei gotice, aceasta fiind construita in forma crucii Sfantului John. O parte considerabila a turnurilor sale este, acum, in ruina, dar ansamblul arhitectural, inca mai impresioneaza, fiind considerat unul dintre cele mai impunatoare din intreaga Scotie. Dintre cele peste 50 de ferestre inalte, frumos ornamentate, care creeaza impresia de solemnitate, deosebite sunt cele din capatul estic al monumentului, reconditionate recent. Abatia Melrose din Scotia este decorata cu foarte multe sculpturi in piatra si lemn, aceasta fiind deseori amintita si celebrata in scrierile foarte importante ale vremii.
Manastirea este locul in care marii regi ai Scotiei au fost inmormantati, cei mai cunoscuti fiind regele Alexandru al II-lea si Robert – “Inima de Leu”. Pe mica insula din sudul abatiei, in anul 1812, a fost descoperit un sicriu de piatra despre care se crede ca ar contine ramasitele pamantesti ale faimosului vrajitor Michael Scott, pentru ca exista surse care atesta ca acesta a fost ingropat aici. Dupa descoperire, in cinstea sa a fost ridicat un altar care sa-l comemoreze. Despre vrajitorul Michael Scott se spune ca si-ar fi prevestit propria moarte.
Oraselul Melrose, unde se gaseste abatia Melrose din Scotia, are aproximativ 1000 de locuitori si se gaseste la doar 60 de kilometri de Edinburgh. In apropiere se afla cateva ramasite ale taberelor romane, iar pe unul dintre dealurile din zona se pot vedea urmele clare ale unui fost vulcan. Abatia este renumita pentru arhitectura sa, cu detalii decorative deosebite, cu statuile ce reprezinta sfinti, dragoni, gorgone si chiar plante. Pe una dintre scarile abatiei este foarte vizibila inscriptia lui John Morow, un maestru mason, care spune “Be halde to ye hende” (“Nu uita niciodata de sfarsit, salvarea ta”) care a devenit si motto-ul oraselului Melrose.
Abatia Melrose din Scotia este astazi alcatuita din ruinele adevaratei si remarcabilei abatii din Melrose, iar in partea de nord se pot inca vedea ruinele cladirilor care gazduiau calugarii in acea perioada. In partea de est a constructiei, s-au conservat urmele unui șanţ prin care se aducea apa din raul Tweed. In capatul nordic al manastirii se afla ruinele Casei Conducatorului abatiei (Commendator), persoana, la vremea respectiva, cu cea mai mare influenta, din intregul lacas. Casa dateaza din anii 1400 – 1500 si este astazi muzeu in care poti vedea diferite obiecte originale, gasite in abatie.
