Este una dintre cele mai bine întreținute case memoriale și se află în localitatea Liviu Rebreanu din Năsăud. Locul ales este o splendoare, o adevărată sursă de inspirație pentru un prozator de talia celui care a dat localității numele său.
Casa memorială Liviu Rebreanu este cocoțată pe dealul ce străjuiește șoseaua DN17; localitatea s-a numit Prislop, iar numele ei a fost folosit și în celebrul roman „Ion” cu numele un pic modificat – Pripas.
Vizavi de casa memorială Liviu Rebreanu, pe dealul opus se afla și casa lui Ion, personajul din celebrul roman, ale cărui rude încă trăiesc azi chiar în această localitate. Casa a fost dărâmată, însă de urmași, iar locul său este năpădit astăzi de verdeață; ghidul ce are în grijă casa memorială a lui Rebreanu îl arată tuturor turiștilor curioși.
La origine, casa memorială Liviu Rebreanu nu este casa originală a scriitorului, ci a fost construită după modelul vechi, chiar pe locul casei părintești și în continuarea unei clădiri moderne despre care vă voi spune ceva mai târziu.
Casa memorială este construită din lemn, foarte simplă, dar tihnită, într-un cadru natural de poveste. Prispa casei pare desprinsă din alte vremuri, când oamenii aveau timp să se bucure pe îndelete de spectacolul naturii. Este construită de-a lungul întregii case și oferă turiștilor ocazia de a admira modul în care șoseaua modernă și aglomerată își face loc printre dealurile mândre.
Am fost întâmpinați de un domn care, deși trona în mijlocul unui ger cumplit, părea foarte bine dispus și bucuros de oaspeți. Ne-a primit cu multă bucurie, ne-a povestit despre localitate, casă și rudele lui Ion, apoi ne-a îndemnat să îi punem orice fel de întrebări pentru a-i testa cunoștințele în materie de… Liviu Rebreanu.
Casa memorială este compusă din 3 încăperi cu aspect rural. Sunt mari, spațioase și inundate de lumina zilei; mi s-a părut fascinant cum această casă – muzeu evocă realitatea și ficțiunea: s-a păstrat cuptorul cu vatră al familiei Rebreanu, se pot admira costumele populare, țărănești, purtate cândva de personajele cărții Ion – Ion și soția lui, Ana – se pot vedea fotografii personale cu chipul celebrului scriitor.
Ferestrele sunt frumos împodobite cu ștergare populare, evocând o atmosferă pur rurală. În casa memorială Liviu Rebreanu par să trăiască laolaltă și prozatorul și personajul său îndrăgostit de pământ, țăranul Ion.
A doua încăpere este amenajată sub forma unui mic muzeu al manuscriselor, unde turiștii pot vedea o serie de documente ce i-au aparținut scriitorului; acte private, manuscrise, corespondență, colecții de fotografii și chiar câteva exemplare din edițiile romanelor care i-au adus românului celebritatea.
Ghidul casei memoriale Liviu Rebreanu este pasionat de munca lui; ne-a povestit pe îndelete despre omul al cărui destin a fost consemnat de romanul „Ion”. Acesta a trăit cu adevărat și a avut parte de un sfârșit timpuriu.
Spre diferență însă de acțiunea din carte, soția lui, nefericita Ana, a trăit mult după dispariția lui Ion. A trăit până în anul 1973, ajungând la vârsta de 84 de ani și bucurându-se (oare?) de faima adusă ei de Liviu Rebreanu. Rudele celor doi nefericiți trăiesc și astăzi și ei sunt cei care au donat muzeului costumele populare ale familiei, expuse în prima încăpere.
Cea de-a treia încăpere a casei memoriale Liviu Rebreanu este și cea mai frumoasă, iar accesul se face până în pragul ușii. Înăuntru au fost aduse din casa părintească a scriitorului piese de mobilier foarte vechi, moștenire de familie, mobilier cu un aer de-a dreptul boieresc: o masă cu patru scaune din lemn închis la culoare, un birou masiv, băncuțe și fotolii cu tapițerie de catifea albastră. Încăperea este foarte elegantă, iar valoarea mobilierului face ca turiștii să nu aibă voie să o atingă, astfel că nu poți decât să admiri totul din pragul ușii.
Pe birou stau și așteaptă să fie din nou folosite câteva obiecte personale ale scriitorului – o călimară, stilouri, un caiet. Această încăpere îl evocă pe Liviu Rebreanu stând și scriindu-și capodoperele.
Ghidul ne-a explicat că cea mai mare parte a mobilierului a aparținut tatălui lui Liviu Rebreanu, învățătorul Vasile Rebreanu, coleg de școală și bun prieten din copilărie al lui George Coșbuc. Scriitorul i-a oferit și părintelui o bucățică de nemurire, zugrăvindu-i portretul în romanul Ion sub forma personajului învățătorului Herdelea.
Casa memorială a fost construită abia în 1957 cu ajutorul financiar al localnicilor și al soției și fiicei lui Liviu Rebreanu. Scriitorul a trăit pe aceste meleaguri o perioadă destul de scurtă de timp, dar suficientă pentru a transpune în scris una dintre cele mai tulburătoare povești de viață și dragoste ale satului românesc din Transilvania.
Corpul modern de clădire este și mai răcoros decât casa memorială; are etaj și un aspect foarte modern. Ghidul ne-a condus cu mândrie și plăcere spre mica sală de cinema, amenajată la parter. Încap circa 40 de oameni, iar aici au loc cel mai des conferințe dedicate operei lui Rebreanu. Deseori sunt proiectate și filmele realizate după opere sale.
Sala este neașteptat de plăcută, intimă și tihnită, inspirată parcă de confortul specific așezărilor rurale, deși mobilierul este modern. La etaj se află o adevărată sală de expoziție de artă, unde cărțile lui Liviu Rebreanu, traduse în circa 40 de limbi străine, sunt frumos încadrate de picturi și gravuri inspirate de localitatea Prislop și de acțiunea romanelor lui Rebreanu. Am avut ocazia să admir coperta lui Ion în limbile japoneză, arabă, germană, rusă. Ghidul ne repetă insistent că Liviu Rebreanu este unul dintre cei mai mari scriitori universali, în rând cu Dostoievski, Tolstoi, Marcel Proust, Gustave Flaubert sau Charles Dickens.
Scara din marmură ce face legătura între parter și sala expozițională impresionează cu un obiect emoționat, așezat sub o fereastră enormă: lada soldatului Emil Rebreanu, fratele scriitorului al cărui portret a fost zugrăvit în drama „Pădurea spânzuraților”. Lada a fost trimisă familiei de pe front, după ce acesta a fost spânzurat pentru că a refuzat să își trădeze neamul românesc.
Casa memorială Liviu Rebreanu m-a impresionat nu doar prin poveștile țesute la interiorul ei, cât mai ales prin dragostea cu care este întreținută. Este una dintre cele mai frumoase case memoriale, chiar dacă nu foarte mulți turiști îi trec pragul. Ghidul este însă mereu la datorie, așteptând noi vizitatori cărora să le vorbească despre Liviu Rebreanu și țăranul Ion.
