Adevărata istorie a prinţesei Pocahontas – realitatea este mai tristă decât povestea

În 1995, studiourile Disney făceau cunoscută povestea prinţesei indiene Pocahontas tuturor copiilor. Intriga acţiunii o prezintă pe Pocahontas, fiica şefului de trib Powhatan; ea îl salvează pe aventurierul britanic John Smith de la execuţie, în momentul în care relaţiile dintre britanici şi populaţia indigenă se înrăutăţesc. Mai mult decât atât, este prezentată şi povestea de dragoste ce se înfiripă între cei doi.

Cu toate acestea, versiunea descrisă în desenele animate este cel puţin romanţată. În realitate, istoria ne prezintă o poveste cu totul diferită şi mai întunecată.

Pentru început, chiar numele Pocahontas nu era cel folosit în realitate. Pocahontas i se spunea în familie când era mai mică, dar în momentul în care John Smith o cunoaşte, toată lumea îi spunea Matoaka.

La vârsta de 17 ani, Matoaka este luată prizonieră în timp ce se afla într-o vizită socială a coloniei britanice Jamestown. Ea a fost ţinută acolo pentru mai bine de un an. În acest timp a fost convertită la creştinism şi botezată sub numele creştin de Rebecca; aceasta reprezenta o încercare de a o transforma într-o imagine a legăturii dintre cele două lumi, cea a nativilor americani şi cea a coloniştilor britanici.

Matoaka se întâlnise cu John Smith înainte să devină prizoniera lor, dar între cei doi nu se înfiripase nici o relaţie. De fapt, John Rolf era cel care îşi manifestase interesul pentru ea. Rolf îşi pierduse atât soţia cât şi copilul în timpul lungului voiaj spre Lumea Nouă. El a încercat să-l convingă pe guvernatorul statului să îi permită căsătoria cu prinţesa indiană, motivându-şi dorinţa drept încercare de a-i salva sufletul printr-o căsătorie creştină.

Pe 5 aprilie 1614, Matoaka se căsătoreşte cu John Rolf, devenind oficial Rebecca Rolf. La scurt timp după aceasta, cei doi au un fiu pe care îl numesc Thomas. În 1616, familia Rolf se îmbarcă spre Anglia. Odată ajunsă acolo, Rebecca este prezentată drept o mare prinţesă a lumii noi. Chiar dacă erau sceptici, cei de la curtea londoneză se declară foarte interesaţi de nou venită, ea devenind astfel un fel de celebritate.

O inscripţie de pe o gravură, ce o reprezenta pe Rebecca, făcută în 1616, scrie următoarele: „Matoaka, alias Rebecca, fiica celui mai puternic prinţ al Imperiului Powhatan din Virginia”.

La puţin timp după ce ajunge la Londra, familia Rolf îl întâlneşte la o adunare socială pe John Smith. Singurele relatări ale întâlnirii provin de la Smith, care avea să scrie în memoriile sale că atunci când prinţesa l-a văzut, şi-a întors privirea. Ea nu a părut încântată să îl vadă şi chiar i-ar fi reproşat că a minţit. Mai târziu, acesta avea să mai scrie că au avut o conversaţie dar nu o prezintă clar. Faptul îi face pe mulţi istorici să creadă că discuţia a fost o invenţie din partea lui Smith.

În 1617, după mai mult de trei ani petrecuţi la Londra, Rebecca se decide să se întoarcă acasă. Vasul nu apucase să iasă bine în larg, că prinţesa s-a îmbolnăvit. Vasul este forţat să se întoarcă, iar Rebecca moare la scurt timp. Este îngropată de către parohia St. George. Cel mai probabil, aceasta a murit din cauza unei pneumonii sau a tuberculozei.

Puţine înregistrări ale vieţii lui Matoaka mai există. Singurul portret din timpul vieţii ei este cel al lui Simon van Passe din 1616, în care îi sunt accentuate trăsăturile indiene. Portretele de mai târziu o înfăţişau ca având o figură mai europeană.

Când John Smith scrie pentru prima dată despre experienţa sa cu poporul Powhatan, nu precizează niciodată numele lui Matoaka. Cu toate acestea, în cartea sa „Istoria Generală a Virginiei” publicată în 1624, Smith menţionează că Powhatan a încercat să îl omoare, dar Matoaka a sărit în ajutorul său.

Acesta este motivul pentru care cei mai sceptici nu cred în autenticitatea evenimentelor prezentate de către Smith. Mai mult decât atât, foarte curios este faptul că el a prezentat această variantă la 17 ani după moartea lui Matoaka, atunci când Europa începuse să remarce povestea ei.

Miturile care au apărut în jurul poveştii lui Pocahontas (Matoaka) în secolul al XIX-lea au portretizat-o ca o emblemă a potenţialului de asimilare în societatea europeană a nativilor americani. Relaţia imaginată dintre John Smith şi Pocahontas a romanţat tema asimilării şi a dramatizat întâlnirea celor două culturi.

Multe filme despre povestea lui Pocahontas (Matoaka) au fost făcute de-a lungul timpului, începând cu un film mut în 1924 şi continuând în secolul al XXI-lea. Ea este una dintre cele mai cunoscute figuri ale nativilor americani şi una dintre puţinile ce apar în mod regulat în manualele istorice.

Chiar dacă dezbaterea cu privire la salvarea lui John Smith continuă, ştim cu siguranţă că viaţa ei nu a fost nici pe departe aşa cum au portretizat-o cei de la studiourile Disney.