ADHD (Deficit de atentie) – Stiati ca …

Parintii, in toata iubirea lor pentru cei mici, tind adesea sa nu observe anumite malfunctii ale acestora, insa si sa inventeze tot felul de boli, fiind imediat panicati de cel mai marunt eventual simptom de boala. ADHD este o boala ce apare in special la copii, care daca nu este tratata cu atentie, poate afecta mai ales viata sociala a copilului si in cele din urma ii poate afecta micutului viitorul, la maturitate, aceasta fiind pratic o deficienta de comportament, denumirea provenind din limba engleza, fiind o prescurtare a bolii „ Attention Deficit Hyperactivity Disorder”, mai exact – tulburare hiperkinetica sau deficit de atentie. Boala afecteaza in general copiii, avand urmari in viata matura, iar in continuare va vom prezenta o serie de simptome pe care poate le observati la micutul vostru insa le luati ca atare, in ideea ca cei mici sunt nastrusnici:

• ADHD este o boala greu de depistat deoarece ea se manifesta in prim plan prin hiperactivitate si imposibilitatea de a fi atent la ceva anume sau de a se concentra asupra unei singure activitati. Daca nu este tratata, boala nu afecteaza pe plan fizic, insa consecintele vor fi cele in intractiunea cu semenii.
• Poate ca parintii nu iau in seama aceasta afectiune, insa ea este foarte des intalnita atat la copii cat si la adolescenti. Intr-un procent de 5%, mai exact 2 copii din 30, sufera de ADHD.
• Deficitul de atentie poate sa fie prezent chiar si la adulti in proportie de 60%, avand in vedere ca, daca in pruncie nu a fost administrat nici un tratament, simptomele pot ramane, afectand mai ales viata sociala, economica si profesionala. In unele cazuri ele pot disparea odata cu varsta in functie de activitatile de rutina.
• ADHD afecteaza in general baietii, mai putin fetitele, raportul fiind de 4 la 1, 4, fiind numarul corespondent baietilor, iar 1 fiind numarul de fete afectate. In cazul reprezentantelor sexului feminin este mult mai greu de depistat boala deoarece acestea prezinta in general o forma de ADHD cu inatentie.
• Boala poate sa fie tratata numai cu medicamente, ajutorul psihologic fiind de asemenea recomandat, insa ea nu se poate ameliora doar cu acesta. Studiile au aratat ca majoritatea celor suferinzi de ADHD au ajuns sa comita delicte minore sau majore in adolescenta, avand incapacitatea de a distinge pe moment intre bine si rau.
• Diverse studii psihopatologice in Romania, demarate de Directia Generala a Penitenciarelor, realizate in inchisori au demonstrat ca majoritatea detinutilor sufera de ADHD, in proportie de 85 %.
• Dintre simptomele care pot ajuta la depistarea prezentei afectiunii ADHD amintim: comportament neadecvat pentru varsta micutului, agitatie, lipsa de atentie in activitati banale, hiperactivitate, afectiuni ale unor arii de inhibitie ale creierului, care duc la angajarea in unele activitati cu grad mare de risc fara a constientiza eventualele pericole cat si usurinta in distragerea atentiei.
• Cei afectati de ADHD vor ignora detaliile importante sau dimpotriva le vor lua in calcul doar pe cele banale, vor fi impulsivi, nu se vor putea concentra asupra elementelor esentiale in realizarea unor sarcini, au un comportament adesea lipsit de inhibitii fara sa constientizeze gradele de imorala in ceea ce fac.
• Foarte predominante sunt si greselile cauzate de neatentie la cei afectati de ADHD, in plus niciodata nu finalizeaza ce au inceput, nu se pot concentra pentru mult timp la ceva anume, daca lucreaza sau se joaca, iar in cazul in care cineva le vorbeste in mod direct par sa fie cu mintea in alta parte, sa nu asculte si sa nu simta nimic.
• In plus, ADHD pare sa afecteze si viata matura, mai ales la locul de munca deoarece se vor observa nerespectarea regulilor esentiale, incapacitatea de organizare si de indeplinire a sarcinilor la termenele stabilite, uitarea unor detalii esentiale, de exemplu nu isi amintesc ce au facut cu o ora in urma si pot fi foarte usor distrasi de zgomote minore care vin din exterior.
• Unul dintre cele mai predominante simptome de neatentie il reprezinta si pierderea obiectelor de care par sa aiba nevoie.
• Simptomele de impulsivitate si hiperactivtate ale afectiunii ADHD sunt: agitatie, incapacitatea de a sta intr-un singur loc, vorbire abundenta, copiii tind sa alerge cand te astepti mai putin, sa fuga dintr-un loc sau sa se urce pe unde nu au voie, se ridica mereu din locul in care stau, nu pot sa se joace in liniste, sunt mereu in miscare. Impulsivitatea va fi caracterizata de intreruperea conversatiilor celor din jur, raspund fara a fi intrebati sau inainte de a fi finalizata intrebarea, nu au rabdare sa le vina randul.

• Toate aceste caracteristici pot fi foarte greu de determinat ca si afectiuni ale bolii ADHD, deoarece in copilarie mai toti micutii tind sa se poarte asa cum am specificat mai sus, ceea ce inseamna ca boala va fi diagnosticata numai de catre un medic cu specialitate si tratamentul va fi administrat sub observatie.
• Ca si tratament pentru ADHD se va recurge atat la medicamente, cat si la o terapie intensiva care va include antrenament si conversatii plus exercitii de atentie.
• Pentru tratarea afectiunii ADHD se pot administra doua feluri de medicamente: care stimuleaza si care nu stimuleaza. Cele non-stimulente, aparute recent, sunt medicamentele care nu vor influenta dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, iar aici avem Strattera, iar cele stimulente precum Amfetaminele, Ritalinul sau Concerta, care din pacate duc la dependenta, deci ele necesira un control absolut.
• Efectele adverse ale tratarii afectiunii ADHD cu amfetamine, Ritalin sau Concerta, sunt deranjante deoarece ele provoaca insomnii, lipsa poftei de mancare care duce la pierderea kilogramelor, accentueaza unele ticuri, in plus amelioreaza boala doar pe termen scurt si intarzie dezvoltarea fizica a micutilor, in cazul in care acestia sunt nevoiti sa ia aceste medicamente in mod regulat.
• In procesul de terapie pentru cei afectati de ADHD se vor lua in considerare trei etape esentiale: evaluarea de catre un specialist, stabilirea strategiei pentru tratarea simptomelor, iar apoi monitorizarea efectelor, cat si adaptabilizarea strategiei pentru a ameliora in cele din urma simptomele.