Liliecii sunt mamifere cu aripi care aparțin ordinului Chiroptera. Există doua tipuri de lilieci și anume: lilieci mici (din subordinul Microchiroptera) și lilieci mari (din subordinul Megachiroptera). Majoritatea speciilor de lilieci fac parte din primul subordin și se hrănesc cu insecte. Liliecii se hrănesc din zbor dar au obiceiul și să bea apă la fel.
Pur și simplu se apropie de o sursă de apă și își potolesc setea la suprafața acesteia fără a sta pe loc, zboară în continuare. De asemenea au și capacitatea de a înota. Trăsătura lor distinctivă o reprezintă aripile, care sunt formate dintr-un strat dublu de piele, care este întins între cele patru degete lungi de la fiecare membru superior și partea laterală a corpului.
Diversitatea acestor mamifere este remarcabilă, fiecare specie având adaptări uimitoare pentru a supraviețui în mediul său natural.
Specii de lilieci:
Liliacul cu trompă
Este o specie răspândită din Mexic și până în regiunile centrale din America de Sud. Este cunoscut și cu numele de liliacul cu nas ascuțit și cu denumirea științifică de Rhynchonycteris naso. Are lungimea corpului de 3,5-5 cm, coada de 1-1,5 cm și greutatea de 3-6 g. Este o specie insectivoră care se remarcă prin nasul lung și ascuțit.
Liliacul frugivor egiptean
Este o specie din vestul Asiei, nordul Africii, Africa de Sud, Est și Vest. Are lungimea corpului de 14-16 cm, coada de 1,5-2 cm și greutatea de 80-100 g. Este o specie frungiforă, se hrănește cu frunze și fructe, uneori distruge recoltele agricole. Denumirea sa știinifică este Rousettus aegyptiacus.
Liliacul-vampir
Populează regiunile din Mexic până în America de Sud. Denumirea sa științifică este Desmodus rotundus. Are lungimea corpului de 7-9,5 cm, coada de 6,5 cm și greutatea de 19-45 g. Este un zburător foarte bun, dar se deplasează și pe sol, țopăind pe antebrațele foarte lungi.
Falsul liliac-vampir australian
Este o specie în pericol de disparitie din Australia de Nord și Vest. Denumirea sa științifică este Macroderma gigas. Are lungimea corpului de 10-12 cm și greutatea de 75-150 g.
Liliacul urecheat
Are denumirea științifică de Plecotus auritus, apare în Europa și Asia Centrală. Are lungimea corpului de 4-5 cm, coada de 4-5 cm și greutatea de 7-14 g.
Liliacul pitic
Este o specie din Europa, Asia Centrală și de Vest, Africa de Nord. Are denumirea științifică de Pipistrellus pipistrellus și poate avea lungimea corpului de 3,5-4,5 cm, coada de 3-3,5 cm și greutatea de 3-8 g.
Liliacul cu urechi lungi al lui Hemprich
Trăiește în regiunile uscate, de stepă, din Africa de Nord și Asia de Vest. Are lungimea corpului de 6-7 cm, coada de 4,7-4,9 cm și greutatea de 20-30 g. Denumirea sa științifică este Otonycteris hemprichi.
Liliacul Nycteris grandis
Trăiește în Africa și are o cută pe mijlocul feței ce este acoperită de potcoavă. Are lungimea corpului de 7-9,5 cm, coada de 6,5-7,5 cm și greutatea de 25-40 g.
Liliacul cu buze franjurate
Trăiește în Mexic și nordul Americii de Sud. Are lungimea corpului de 6,5-9 cm, coada de 1-2 cm și greutatea de 25-35 g. Denumirea sa științifică este de Trachops cirrhosus.
Liliacul-buldog roșu
Are denumirea științifică de Molossus ater și este o specie care populează regiunile din Mexic, Insula Trinidad, Centrul Americii de Sud. Are lungimea corpului de 7-10 cm, coada de 4-5 cm și greutatea de 30-40 g.
Liliacul mic cu potcoavă
Are aripile late și trăiește în Europa, nordul Africii, vestul Asiei. Este o specie vulnerabilă, considerată în pericol de dispariție. Denumirea sa științifică este Rhinolophus hipposideros. Are lungimea corpului de 4 cm, coada de 2-3,5 cm și greutatea de 4-10 g. Are corpul destul de mare, aripile late și nasul în formă de potcoavă.
Falsul liliac vampir
Este cunoscut și cu numele de falsul liliac Linnaeus sau vampirul-sacru. Denumirea sa științifică este Vampyrum spectrum. Are lungimea corpului de 13,5-15 cm și greutatea de 150-200 g.
Liliacul mexican cu urechi-pâlnie
Este o specie din vestul SUA, sudul Americii de Sud. Are lungimea corpului de 4-4,5 cm, coada de 4,7-5,2 cm și greutatea de 3-5 g. Denumirea sa științifică este Natalus stramineus. Are blana portocalie pe spate sau maronie-gălbuie. Coada este mai lungă decât corpul.
Liliacul fără coadă a lui Geoffroy
Este o specie din Mexic și nordul Americii de Sud. Are lungimea corpului de 6-7,5 cm, coada de 7 mm și greutatea de 13-18 g. Este cunoscut cu denumirea științifică de Anoura geoffroyi. Membrana posterioară acoperă complet coada și așa foarte mică și face să pară că aceasta lipsește complet.
Liliacul Uroderma bilobatum
Trăiește în Mexic, America de Sud, Insula Trinidad. Are lungimea corpului de 6-6,5 cm, coada de 4-4,5 cm și greutatea de 13-20 g. Are fălcile puternice, se hrănește cu fructe și frunze.
Liliacul-buldog mare
Are denumirea științifică Noctilio leporinus și trăiește în America Centrală și de Sud. Are lungimea corpului de 6-8 cm, coada de 1,5-2 cm și greutatea de 15-35 g. Este cunoscut și cu numele de liliacul-pescar.
Liliacul de seară
Este o specie în pericol de dispariție din Europa și Asia de Sud, de Est și de Vest. Are denumirea științifică de Nyctalus noctula și poate avea lungimea corpului de 3,5-5 cm, coada de 1,1,5 cm și greutatea de 3-6 g.
Liliacul cu epoleți al lui Franquet
Are denumirea științifică de Epomops franqueti. Trăiește în Africa Centrală și de Vest. Are lungimea corpului de 11-15 cm și greutatea de 85-100 g. Este o specie care se înmulțește de două ori pe an. La baza urechii are o pată de culoare deschisă pe blană.
Liliacul cu discuri pe aripi al lui Spix
Trăiește în Mexic, America Centrală și de Sud, Insula Trinidad. Denumirea sa științifică este Thyroptera tricolor. Are lungimea corpului de 4 cm, coada de 2,5-3,5 cm și greutatea de 3-5 g.
Liliacul cu spate golaș al lui Davy
(Pteronotus davyi) este răspândit din Mexic și până în estul și nordul Americii de Sud. Are lungimea corpului de 4-5,5 cm, coada de 2-2,5 cm și greutatea de 5-10 g.
Liliacul lui Daubenton
Are denumirea științifică de Myotis daubentonii și este răspândit în Europa, Asia de Nord și Est. Are lungimea corpului de 4-6 cm, coada de 2,5-5 cm și greutatea de 5-15 g.
Vulpea zburătoare a lui Rodriguez
Este o specie în pericol de dispariție. Trăiește în Insula Rodriguez și are denumirea științifică de Pteropus rodricensis. Are lungimea corpului de 35 cm și greutatea de 250-275 g. Blana sa este maro, iar ghearele de la picioare sunt de forma unor cârlige cu ajutorul cărora stă agățat cu capul în jos atunci când doarme.
Liliacul palid
Trăiește în vestul Americii de Nord, Cuba și Mexic. Are denumirea științifică de Antrozous pallidus și este o specie în pericol de dispariție. Are lungimea corpului de 5,5-8 cm, coada de 3,5-5,5 cm și greutatea de 14-30 g.
Liliacul mic cu coadă de șoarece (Rhinopoma hardwickei)
Este o specie din Asia de Sud și de Vest, Africa de Est și de Nord. Are lungimea corpului de 5,5-7 cm, coada de 4,5-7,5 cm și greutatea de 10-15 g.
Liliacul cu coadă liberă angolez
Trăiește în regiunile deșertice dar și pădurile tropicale din Africa și Madagascar. Are denumirea științifică de Mops condylurus și poate avea lungimea corpului de 7-8,5 cm, coada de 4 cm și greutatea de 18-25 g.
Liliacul frugifor cu epoleți al lui Wahlberg
Este o specie din Africa Centrală, de Est și de Sud. Are denumirea științifică de Epomophorus wahlbergi și poate avea lungimea corpului de 12-15,5 cm și greutatea de 65-125 g. Numele său se referă la petele de pe umeri ca niște epoleți.
Liliacul pestriț
Este o specie în pericol de dispariție. Trăiește în Europa, Asia Centrală, de Vest și de Est. Denumirea sa științifică este Vespertilio murinus. Are lungimea corpului de 5-6,5 cm, coada de 3,5-4,5 cm și greutatea de 10-25 g.
Liliacul maurițian
Populează regiunile din Africa și Madagascar. Denumirea sa științifică este Taphozous mauritianus și are coada membranată. Are lungimea corpului de 7,5-9,5 cm, coada de 2-3 cm și greutatea de 15-30 g.
Cele mai amenințate specii de lilieci și eforturile de conservare
Multe specii de lilieci sunt amenințate de distrugerea habitatelor naturale, schimbările climatice și utilizarea pesticidelor. Printre speciile vulnerabile se numără liliecii-vampir, ale căror populații sunt reduse din cauza defrișărilor excesive, și liliecii cu potcoavă, afectați de pierderea locurilor de adăpost din peșteri.
Organizațiile de conservare derulează programe pentru protejarea liliecilor prin crearea de refugii speciale și sensibilizarea publicului cu privire la importanța acestor mamifere.
