Alfabetul a aparut ca o necesitate de ordin comercial, cultural si politic, si inventarea lui a constituit un pas important in evolutia scrierii.
Alfabetele actuale isi au originea in alfabetul vechi grecesc, adus in Europa, de Cadmos (care l-a invatat de la fenicieni). Cercetatorii au ajuns la concluzia ca fenicienii sunt primii inventatori si ulterior au contribuit la dezvoltarea scrierii.
Scrierea paleo-sinaitica, datand din perioada 1800-1500 i.e.n. si care utiliza 35 de semne ideografice, este considerata cea mai veche.
Originea alfabetului in scrierea cuneiforma este confirmata prin scrierea cuneiforma ugaritica, in anul 1929. Textele apar incrustate pe placute de argila si apartin perioadei sec. al XVI-lea si al XVIII-lea i.e.n. Cercetatorul german H.Bauer a descoperit cele 14 semne in anul 1930, iar francezul E.Dhorme a descoperit cele 18 semne ale scrierii. Scrierea ugaritica este alcatuita din 32 de semne (numai consoane), fiecare reprezentand un sunet.
Fenicienii aveau textele gravate pe piatra sau pe cioburi. Scrierea feniciana cuprindea 22 de semne (consoane). Scrierea feniciana arhaica s-a raspandit rapid. Astfel, grecii au preluat scrierea feniciana, iar scrierea greaca veche se prezinta in mai multe variante, si anume: dorica, insulara, atica si ioniana.
Scrierea greaca are la baza varianta alfabetului ionian, adoptat oficial la Atena, in timpul lui Euclid. Grecii scriau un rand de la stanga la dreapta si continuau cu un rand de la dreapta la stanga, astfel descifrarea unui text era greoaie. Cu timpul, s-a adoptat numai scrierea de la stanga la dreapta. Aceasta ajutand la citire. Treptat, se trece la citirea cu litere majuscule, fara spatiu intre cuvinte, si fara semne ortografice, iar cuvintele erau separate prin spatii.
Apoi a aparut scrierea cu litere mici, scrierea cursiva, punctuatia si celelalte elemente caracteristice scrierii. Astfel, inceputul frazelor este marcat prin cinci litere mari, iar sfarsitul frazei este marcat printr-un punct, pus la mijlocul literei, cu care se sfarsea ultimul cuvant al frazei.
Alfabetul latin este derivat din cel grec, varianta colico-dorica, si a fost folosit mai intai de etrusci, apoi de romani, si dateaza din sec. IV i.e.n.
Alfabetele limbilor europene, moderne, deriva din cel latin sau cel grec. Din cel arab deriva alfabetele unor limbi asiatice ca: persana, afgana, malaieza, pachistaneza.
Primul b folosit pe teritoriul tarii nostre, in Evul Mediu, a fost cel chirilic (conceput de calugarul Chiril in sec. al IX-lea). El deriva din literele unciale grecesti si a fost folosit in textele slave incepand cu sec. al IX-lea. Din cel chirilic s-au nascut alfabetele limbilor slave moderne: rusa, ucrainiana, sarbo-croata si bulgara.
Pe teritoriu tarii noastre, scrierea latina a fost folosit inca din timpul dacilor. In timpul stapanirii romane, numarul inscriptiilor latine era foarte mare in provinciile Dacia si Moesia Inferior; de asemenea, aici au circulat nenumarate monede si obiecte marunte purtand litere latine. Scrierea latina a fost utilizata si de cler, in cancelarie, si de catre cronicari. De exemplu, in 1570, in Transilvania s-a tiparit o carte romaneasca cu litere latine. Mircea cel Batran a incheiat la Lvov, in 1390, un tratat de alianta cu Vlatislav regele Poloniei, scris in latineste. Mihai Viteazul, acorda in anul 1600 privilegii nobiliare castelanului din Sindonar, iar semnatura domnului este scrisa in chirilica: ,,Io Mihai Voievod”. In 1474, scrisoarea lui Stefan cel Mare, catre Papa Sixt IV, prin care il anunta ca sahul Persiei, ii solicita alianta impotriva Turciei, este scrisa tot in chirilica.
Scrierea latina devine oficiala in principatele romane, in anul 1860. Pentru sunetele: ă, î, ş, ţ inexistente in latina, au fost adoptate litere latine cu semne diacritice. Academia Romana a luat masuri pentru impunerea principilor scrierii fonetice (16 septembrie 1953). Astfel a fost elaborata lucrarea ,,Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane” (DOOM), in 1982.
Alfabetul glagolitic avea 40 de semne, a fost folosit timp de doua secole, mai intai de bulgari, apoi de croati si rusi.
In tara noastra, la Biblioteca Academiei, se patreaza cea mai importanta colectie de manuscrise chirilice, din care cea mai veche este o ,,Psaltire cu talc” din 1346.
Primul text chirilic scris in limba romana este scrisoarea boierului Neacsu din Campulung, adresata lui Iohannes Benkner, jude de Brasov, in anul 1521.
Vechile triburi germanice au creat scrierea runica, folosita in scrierea religioasa la inceput (run – secret mister, in limba germana). Scrierea runica a fost folosita goti (pana in sec. VII) si de anglo – saxoni (pana in sec. X), de scandinavi (pana in sec. XIV), si izolat in Suedia. Literele rune erau in numar de 24, impartite in trei grupe a 8 semne.
Episcopul Arian al vizigotilor, Ulfila, folosind o scriere combinata (litere grecesti, romane, rune, germane) a tradus Biblia, in anul 369, in limba gotilor, realizand cel mai vechi text de limba germana cunoscut pana azi.
Originalul traducerii lui Ulfila s-a pierdut, dar sunt pastrate alte texte, la care au fost folosite goticele sale, dintre care: ,,Codex Carolinus” din sec. V-lea, pastrat la Universitatea din Gissen (Germania) si ,,Codex argentaus”, din sec. al VI-lea, pastrat la Universitatea din Upsala (Sedia).
De-a lungul timpului, scrierea s-a stabilizat, literele sunt dispuse intr-o anumita ordine. Numarul lor variaza de la o limba la alta. Astfel, cel latin are 26 de litere, cel grecesc 24, cel arab 28, cel romanesc 29, cel rusesc 33 etc.
Scrierea este alcatuita din semne care noteaza fonemele (unitatile de sunet) ce alcatuiesc un cuvant. Mai exista si scrierea silabica, in care semnele noteaza silabe, folosita astazi in limba japoneza.
In lucrarile de specialitate ale lingvistilor, este folosit alfabetul fonetic.
Istoria scrisului arata ca omul, in cautarea de mijloace de comunicare, a descoperit cele mai diverse forme de scriere. In prezent, sistemul alfabetic cu caracter fonetic are cea mai larga raspandire, dar din cele 5000 de limbi cunoscute, existente pe glob, doar putine sunt scrise.
Pentru transmiterea mesajelor la distanta, se utiliza codul Morse (in telegrafie). Triburile africane transmiteau mesaje utilizand sunete de tobe. In trecut, se aprindeau focuri, se suna din bucium sau din corn etc.
S-au creat: alfabetul Braille pentru orbi sau cel pentru surdo-muti.
Cautand un mod de scriere foarte rapid, s-au facut notari conventionale, s-a inventat stenografia.
