Anastasie Crimca a fost o personalitate artistică marcantă a secolului al XVII-lea în Moldova.
Originar din Suceava, Anastasie se călugărește în tinerețe la mănăstirea Putna. Aici își va forma personalitatea ce se va manifesta mai târziu în toată activitatea vieții sale ca om de cultură și mai ales, ca artist.
A urcat treptele cele mai înalte ale ierarhiei bisericești: egumen la Galata (1588), episcop de Rădăuți (1600), episcop de Roman (1606) și mitropolit al Moldovei (15 iulie 1608).
La începutul secolului al XVII-lea, din inițiativa mitropolitului Crimca, la mănăstirea Dragomirna începe și se cultivă arta miniaturii de manuscris.
Opera artistică de la Dragomirna creată de Anastasie Crimca este cunoscută din cele nouă manuscrise cu miniaturi care s-au păstrat până astăzi. Cinci sunt la Muzeul mănăstirii Dragomirna: „Tetraevangheliarul” din 1609; „Evangheliarul” din 1609; „Liturghierul” din 1610; un alt „Liturghier” tot din 1610; „Psaltirea” din 1616.
Două manuscrise sunt la Muzeul de istorie al României: „Tetraevangheliarul” din 1615 și „Liturghierul” din 1616. Unul este la Biblioteca de Stat din Viena, și anume „Apostolul” din 1610 și altul la Biblioteca Academiei Române, „Apostolul” din 1609.
După scopul și conținutul lor, manuscrisele de la Dragomrna se pot clasifica în:
- manuscrise cu texte din „Noul Testament”: cele trei tetraevangheliare, un evangheliar și două apostole;
- manuscrise liturgice: cele trei liturghiere;
- manuscrise cu texte din „Vechiul Testament”: o psaltire;
În nici un alt loc de pe teritoriul României nu s-au caligrafiat și împodobit atâtea manuscrise ca la Dragomirna. Nicăieri nu s-a dat o mai mare atenție acestui gen de creație artistică. Acest focar al miniaturisticii și-a pus bazele conducându-se în cea mai mare parte pe exemplele tradiționale, dar și pe noile cuceriri ale artei moldovenești.
În manuscrisele de la Dragomirna, temele iconografice nu păstrează în general o desfășurare aplicată strict textului pe lângă care se află. Puncte de reper pentru rugăciune, aceste teme sunt interesante prin felul în care artistul a exprimat plastic ideea teologică a fiecăruia.
Având la dispoziție un vast material din pictura monumentală, manuscrise, icoane pe lemn, elemente din folclorul și legendele locale, pictorul aduce contribuții noi, scene originale, îmbogățind iconografia.
În manuscrisele sale, Crimca a sintetizat toate datele iconografice moștenite și le-a completat cu imaginația sa artistică. El coboară scene de pe pereții bisericilor moldovenești și le face loc în manuscrise. Creează pentru miniatură, ca nimeni altul până la el, o vastă tipologie de sfinți, teme liturgice, simbolice și mistice.
În „Tetraevangheliarul” din 1609, gruparea ilustrațiilor se face într-un mod cu totul original, deviindu-se de la genul clasic. Se arată capacitatea lui Anastasie Crimca de a crea un sistem nou, original, de ilustrare a tetraevangheliarelor.
Artistul deschide manuscrisul cu scena „Înălțarea” în locul miniaturii cu evanghelistul Matei, care începea ilustrarea vechilor tetraevangheliare. Urmează alte compoziții de pagină întreagă, fără cronologie: „Deisis”, „Schimbarea la față”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Nașterea”, „Botezul”, „Coborârea în iad”, „Dreptul Enoh, prorocul Ilie și Ioan” ca abia apoi să fie prezentat evanghelistul Matei.
În manuscrisele de la Dragomirna, evangheliștii sunt prezentați clasic, pe jilțuri și însoțiți de simbolurile lor, iar alături de evanghelistul Ioan se află și ucenicul Prohor. Siluetele lor sunt mai zvelte însă, iar în fondul arhitectural, clădirile antice au fost înlocuite cu elemente locale, din biserici și cetăți moldovenești.
Crimca introduce și un mod nou de încadrare a miniaturilor, friza decorativă conținând în ea portrete și personaje reprezentate în medalioane, în picioare sau așezate. Frizele decorative mai conțin și elemente ornamentale prezentate în țesăturile populare.
Mitropolitul nu a ignorat nici temele cu substrat din legendele locale; astfel, în tema „Botezul”, introduce pentru prima dată în manuscrisele miniate „Contractul lui Adam cu diavolul”. Hristos stă în mijlocul apei cu picioarele pe o piatră de sub care apar capete de șerpi și ține în mâna stângă un pergament deschis pe care este scris „Zapisul lui Adam”. Se pare că acest amănunt nu mai este întâlnit nicăieri în scena „Botezului” în iconografia străină, găsindu-se doar în Moldova.
Anastasie Crimca are curajul unei mari independențe artistice în ceea ce privește iconografia, felul de interpretare artistică a temelor consacrate (introducând și teme noi), felul de aranjare în text a ilustrațiilor, precum și inițiativa unor interpretări simbolice într-un mod inedit.
Dar Crimca rămâne mare mai ales prin „Psaltirea” cu totul originală. În ea, miniaturistul ilustrează mediul și peisajul românesc din acea epocă.
Cu toate că la bază este tot concepția bizantină în miniatură, personajele sunt concepute de autor. Psaltirea de la Dragomirna, prin felul în care a fost concepută de Crimca, este prima și ultima operă de acest gen în miniaturistica românească.
Nota cea mai originală a miniaturilor lui Crimca este cromatica foarte personală, cu armonii de culori stridente și hașuri de aur.
El a creat o nouă și originală varietate pe tema bizantină, în arta miniaturii, cucerindu-și un loc în arta românească și universală.
