Anne Boleyn a fost a doua soție a lui Henric al VIII-lea a cărei viață scurtă, dar uimitoare continuă să fascineze istoricii. Ea a fost regina Angliei pentru o perioadă de doar 3 ani, însă a lăsat o moștenire ce se simte chiar și astăzi.
Se crede că Anne Boleyn s-a născut la Castelul Blickling din Norfolk în 1500 sau 1501. Lipsa unor înregistrări ale perioadei face ca mulți istorici să nu fie de acord cu această dată. Anne a fost fiica lui Thomas Boleyn, ce devine mai târziu Conte de Wiltshire și Conte de Ormond, și a soției sale, Lady Elizabeth Howard.
La vârsta de 12 ani este trimisă de către tatăl său în Franța unde învață limba franceză și dezvoltă un gust pentru îmbrăcămintea, muzica și poezia franțuzească. Când se întoarce în Anglia, 9 ani mai târziu, ea este trimisă imediat la curtea regală pentru a fi alături de regina Chaterine de Aragon.
Aspectul ei neobișnuit și senzual a atras imediat atenția tuturor. Toate rapoartele contemporane includ descrieri ale părului său negru, ochilor negri, pielii palide și al unui gât subțire, precum și detalii contradictorii, cum ar fi un neg pe bărbie și un semn misterios pe gât, cel mai probabil adăugate din gelozie.
În timp ce se afla la curte, Anne a început o relație cu Henry Percy, după ce aranjamentele de căsătorie cu moștenitorul Ormonde picaseră. Henry Percy era moștenitorul Contelui de Northumberland. La acea vreme se crede că deja atrăsese atenția regelui Henric al VIII-lea.
Regele era atât de îndrăgostit de Anne, încât a ordonat cardinalului Wolsey să oprească căsătoria și a început să-i ofere o multitudine de cadouri. Este raportat că Anne a respins avansurile sale pe toată durata lungului divorț de Catherine de Aragon, care nu reușise să-i ofere un moștenitor de sex masculin, ci doar o fiică (care avea să devină Maria I).
Chiar și așa, Anne s-a folosit de poziția sa la curtea regală pentru avantaje personale precum acordarea unor apartamente proprii la Greenwich. De asemenea, ea i-a sugerat regelui idei noi despre religie, inclusiv transformarea mănăstirilor în locuri pentru educație și ținerea slujbelor în limba engleză și nu în tradiționala limbă latină.
Henric al VIII-lea a respins sugestia Papei de a o trimite pe Anne de la curtea regală. În schimb, regele a declarat-o pe Anne „Marchiz de Pembroke” (titlu ce nu fusese acordat vreodată unei femei), organizând o ceremonie grandioasă la Castelul Windsor.
În luna ianuarie a anului 1532, Henric al VIII-lea și Anne Boleyn s-au căsătorit în secret, înainte ca separarea oficială de Catherine de Aragon să aibă loc. Căsătoria celor doi a fost dizolvată oficial de către arhiepiscopul de Canterbury la 23 mai 1532. Odată cu pronunțarea divorțului, Henric a rupt Anglia de Biserica Catolică și a instituit Biserica Anglicană.
Anne a fost încoronată regină pe 1 iunie 1533 într-o ceremonie grandioasă organizată la Turnul Londrei. Cum Anne rămăsese însărcinată înainte de ceremonia căsătoriei, fiica lor Elizabeth s-a născut 3 luni mai târziu, pe 7 septembrie 1533.
Cei doi s-au bucurat de o perioadă fericită, chiar dacă Anne fusese învinuită pentru tirania regelui, care îi executase pe Sir Thomas More și pe episcopul John Fisher, care erau inamicii ei.
În martie 1534, Henric a adoptat Actul de Succesiune, declarând-o pe Elizabeth moștenitor al tronului, în ciuda sexului și a faptului că avea o fiică mai mare de pe urma căsătoriei cu Catherine de Aragon. Cei doi au continuat să încerce să aibă un băiat, dar Anne nu a mai reușit să ducă o sarcină la capăt, suferind avorturi spontane atât în 1534, cât și în 1535.
În scurt timp, Anne s-a dovedit la fel dispensabilă ca și prima soție a regelui. Thomas Cromwell, un prieten de-al său, i-a plănuit căderea. Anne a fost acuzată de vrăjitorie, de promiscuitate, precum și de o relație incestuoasă cu fratele ei, George. Anne a fost arestată și dusă la Turnul Londrei pe 2 mai 1536, unde a fost judecată de un consiliu de nobili ce îl includea pe propriul unchi, Ducele de Norfolk și pe fostul iubit, Henry Percy.
Toți cei implicați au fost judecați, torturați și găsiți vinovați. Prietenii ei, Mark Smeaton, Francis Weston, William Brereton, Henry Norris și fratele ei, George, au fost cu toții executați pentru comiterea de adulter cu regina.
La procesul reginei au fost prezenți aproximativ 2.000 de spectatori. Când a fost găsită vinovată, Henric i-a permis privilegiul de a fi decapitată cu o sabie din Franța și nu cu securea. Ea a fost executată în privat pe 19 mai la Turnul Verde. Anne Boleyn a fost înmormântată la 3 ani și 37 de zile de la încoronare, în Capelele Sf. Petru.
Chiar dacă a fost regină doar o perioadă scurtă, ei îi este atribuită nașterea anglicanismului. Ea a lăsat în urmă două moșteniri importante, sub forma fiicei sale Elizabeth și a surorii sale vitrege Mary.
Mary a devenit obsedată cu întoarcerea Angliei la Biserica Catolică, ceea ce a dus la porecla de „Mary cea Însângerată”, în timp ce Elizabeth a condus Anglia într-o perioadă înfloritoare, timp de 44 de ani.
