Anomaliile magnetice din Marea Neagră, care par a fi cauza unor fenomene misterioase, asemănătoare cu cele care s-au produs, de-a lungul timpului, în Triunghiul Bermudelor, din Oceanul Atlantic – dispariţia inexplicabilă a unor nave, avioane, platforme maritime, oameni – suscită tot mai mult interesul specialiştilor.

Anomaliile magnetice sunt variaţii locale ale câmpului magnetic al Pământului, pe care oamenii de ştiinţă încearcă să le identifice, să le inventarieze şi să le analizeze prin măsurători şi alte studii de geomagnetism, pentru a le înţelege efectele. Cea mai mare anomalie magnetică de pe Terra este Anomalia Kursk, din Rusia, provocată de imensa cantitate de minereu de fier din zonă. O alta este Anomalia Bangui, din Africa, a cărei origine este încă neclară, precum si Anomalia Atlanticului de Sud.

Câmpul magnetic al Pământului este generat de nucleul incandescent al planetei – o imensă bulă de fier, sulf, nichel şi alte metale rare, care are un diametru de aproximativ 2 400 de kilometri şi o temperatură de peste 4 000 de grade Celsius. Acest câmp geomagnetic protejează viaţa de pe Terra de radiaţiile din spaţiu.

Polul nord magnetic al Pământului se află aproape de partea de sus a planetei, lângă Polul Nord geografic, polul sud al “magnetului” se află în apropiere de Polul Sud geografic, iar liniile câmpului magnetic se extind până la zeci de kilometri în spaţiu, alcătuind magnetosfera Pământului.

Perturbările câmpului magnetic (anomaliile magnetice), în anumite zone, produc diverse efecte negative în funcţionarea sistemelor de navigaţie, de telecomunicaţii, a sateliţilor, în sistemele GPS, în zborul păsărilor, în echilibrul vieţii, în general. Au fost raportate, de către piloţi, şi alte fenomene ciudate, puse de specialişti pe seama anomaliilor magnetice, cum ar fi, de exemplu, nişte valuri de lumină incandescentă, ieşind din anumite locuri din Oceanul Pacific.

Anomaliile magnetice din Marea Neagră

Anomaliile magnetice in Marea Neagra
Anomaliile magnetice in Marea Neagra

Anomaliile magnetice din Marea Neagră, sesizate de mai multă vreme, au intrat din nou în atenţia specialiştilor, în anii 2000, după ce mai multe articole din mass-media au readus în discuţie faptul că, în apropierea ţărmului românesc, ar exista un “triunghi al morţii”, asemănător cu Triunghiul Bermudelor, din Atlantic.

Acest “triunghi al morţii”, pus pe seama anomaliilor magnetice, s-ar afla în apropierea Insulei Şerpilor, la 45 de kilometri de ţărmurile României. Insula Şerpilor, cunoscută încă din antichitate şi numită de greci “Insula Albă”, cu o suprafaţă de 17 hectare, chiar dacă, teritorial, nu prezintă mare importanţă, este, în schimb, un punct strategico-militar de luat în seamă, dovadă fiind şi confruntările armate dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, care au debutat în februarie 2022 şi când două nave de război rusești au atacat şi capturat Insula Șerpilor, retrăgându-se în luna iunie, acelaşi an, în urma contraofensivei ucrainene.

Descoperirea, în această zonă, după 1980, a unor zăcăminte de petrol (peste zece milioane de tone) şi gaz natural (circa 1 milion de metri cubi) a crescut interesul ţărilor din jur pentru extinderea apelor teritoriale. După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, Insula Șerpilor împreună cu baza militară și cu apele sale teritoriale au trecut în componența Ucrainei, iar în urma litigiului dintre România şi Ucraina, judecat la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, România a primit 79,34% din zona maritimă disputată, iar Ucraina, 20,26%.

Anomaliile magnetice din Marea Neagră, confirmate şi de studiile NASA, ar fi localizate în această zonă, pe o suprafaţă de 8 – 10 kilometri. Ceea ce este şi mai interesant, spun specialiştii, este că “Triunghiul morţii” din Marea Neagră s-ar deplasa constant dinspre Peninsula Crimeea spre apele teritoriale româneşti, dintre Insula Şerpilor şi Sulina.

Mărturii despre întâmplări stranii din “Triunghiul morţii” din Marea Neagră

Anomaliile magnetice
Anomaliile magnetice

Întâmplări stranii, petrecute în aşa-numitul “Triunghi al Bermudelor” din Marea Neagră, a căror cauză, se spune astăzi, ar fi anomaliile magnetice, au fost consemnate în texte vechi de secole.

O serie de povestiri ruseşti, din secolele al XIII-lea – al XIV-lea, relatează dispariţii misterioase de nave, înghiţite, în plină zi şi fără furtună, de un fel de “vârtej alb”, ca o “gheaţă care arde” şi care atrage orice se afla în apropiere, inclusiv păsări sau mici insule. Aceste mărturii sunt ale unor persoane care cu greu au scăpat din astfel de situaţii.

În mai 1944, în plin război, crucişătorul rusesc Tiolkovski a dispărut, împreună cu tot echipajul, în zona “Triunghiului morţii”, la 70 de kilometri sud de Crimeea, fără a lansa vreun semnal de ajutor, fără să fi avut loc vreo confruntare armată. Mai mult, se pare că, în anul următor, în decembrie (când războiul se încheiase), în acelaşi loc, ar fi dispărut şi cinci avioane militare ruseşti, eveniment pe care autorităţile sovietice l-au trecut la “top secret”.

În 1990, la 30 – 40 de kilometri de ţărmul românesc al Marii Negre, în apropiere de Insula Şerpilor, un avion grecesc de mici dimensiuni a dispărut şi nici până astăzi nu a fost găsit.

În anul următor, în 1991, o platformă marină pe care lucrau 80 de angajaţi a dispărut, fără nici un semnal SOS, deşi comunicarea cu baza de la ţărm era permanentă. După mai multe ore, platforma a fost găsită plutind în derivă la circa 50 de kilometri distanţă, dar fără niciun om la bord. Dispariţia celor 80 de persoane a rămas un mister şi în prezent.

Citește și:  Fomorii - zeităţi ale haosului şi ale sălbăticiei în mitologia celtică

Ceva similar s-a întâmplat şi cu un avion de pe vremea fasciştilor, dispărut fără urmă şi identificat după mult timp de către arheologii subacvatici, cauza catastrofei rămânând în continuare necunoscută.

Anomaliile magnetice – cauza evenimentelor ciudate din Marea Neagră?

Marea Neagra, imagine din satelit
Marea Neagra, imagine din satelit

Memoria colectivă a conservat şi alte mărturii ale unor navigatori sau pescari din zonă. Una dintre acestea se referă la o întâmplare ciudată din 1912, care ar intra în categoria unor “apariţii” inexplicabile. Marinarii de pe Fregata Cozia, care naviga la 90 de mile de ţărm, au “văzut” in apropiere, timp de o jumătate de oră, un vas bulgăresc – ”Țarul Boris” – deşi, conform verificărilor ulterioare, la momentul respectiv vasul era ancorat în portul Varna.

Au mai fost şi alte situaţii când ambarcaţiunile care au trecut prin zona dintre Insula Şerpilor şi Sulina au raportat dereglarea instrumentelor de la bord, preluarea energiei electrice produsă de generatoarele de la bord de o “forţă necunoscută” sau trepidaţii nejustificate de vreo defecţiune.

Specialiştii ruşi, ucraineni, bulgari, greci şi, recent, şi cei români consideră că numai anomaliile magnetice pot produce asemenea evenimente şi cer oficialităţilor să urmărească atent fenomenul şi să delimiteze clar respectivul “triunghi”, pentru a fi ocolit şi pentru a se evita alte catastrofe. Unii cred chiar că o dată la două zile s-ar “deschide”, timp de câteva minute, astfel de “vârtejuri”, de “porţi” spre adâncuri, învăluite în ceaţă densă.

În afară de anomaliile magnetice, o altă explicaţie avansată de specialişti ar fi rezervorul uriaş de hidrogen sulfurat din adâncul Mării Negre, care formează, la suprafaţă, bule de gaz periculoase şi toxice. Un fenomen asemănător, de exemplu, se produce în Siberia, într-un loc numit “Poarta către iad”- craterul uriaș de la Batagaika – impropriu numit “crater”, pentru că nu se ştie exact cauza apariţiei acestei ”răni” de un kilometru lungime şi peste 86 de metri adâncime, în mijlocul taigalei, care se adânceşte cu 10 -30 de centimetri anual, emiţând sunete înspăimântătoare.

Marea Neagră – pe harta locurilor misterioase de pe glob

Epava din Marea Neagra
Epava din Marea Neagra

Marea Neagră sau “Pontus Euxinus” sau “Mare Scythicum”, cum o numeau vechii greci, “Megali Thalassa” (“Marea cea Mare”) sau “Chechias Thalassa” (“Marea crivăţului”), cum apărea pe hărţile veneţiene din Evul Mediu, “Karadeniz” (adică ”Marea de la Nord”, cum o numeau turcii, în secolul al XV-lea), nu era deloc prielnică navigaţiei şi acostării, iar, mai târziu, oamenii de ştiinţă au constatat şi alte caracteristici inconfundabile ale acestei zone.

Prezenţa, în cantităţi mari, a hidrogenului sulfurat, care ar putea fi, pe lângă anomaliile magnetice, cauza fenomenelor stranii din “Triunghiul morţii”, a fost semnalată, în urmă cu peste un secol, de către naturalistul, biologul şi oceanologul Grigore Antipa, care considera că Marea Neagră este un ecosistem unic în lume.

Unicitatea ecosistemului ar fi dată de faptul că este format din “două mări suprapuse”– una de suprafaţă, cu o salinitate scăzută, şi una de adâncime, aproape lipsită de oxigen (una dintre cele mai mari structuri anoxice din lume), cu o mare cantitate de sedimente reprezentate de resturile vieţuitoarelor moarte care nu s-au adaptat la salinitatea crescută din adâncuri, în perioada în care s-au format Strâmtorile Bosfor (care leagă Marea Neagră cu Marea Marmara) şi Dardanele (care leagă Marea Egee, care este un “braţ” al Mării Mediterane, de Marea Marmara).

Lacul Pontic, Potopul biblic, Atlantida

Arca lui Noe
Arca lui Noe

Marea Neagră se află pe harta locurilor misterioase de pe glob, pentru că anomaliile magnetice sau, poate, alte fenomene necunoscute duc la situaţii stranii, de necontrolat, dar şi pentru că sunt mulţi oameni de ştiinţă (printre care şi exploratorul american Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului) care asociază Potopul biblic cu Marea Neagră.

Aceştia spun că, la sfârşitul erei glaciare, în jurul anului 5000 i.Hr., chiar ar fi avut loc o astfel de catastrofă, în regiunea Mării Negre, când peste 150 000 de kilometri pătraţi de uscat au fost acoperiţi de ape. Sub presiunea cantităţilor uriaşe de apă (presiune de 200 de ori mai puternică decât a apelor Cascadei Niagara) s-ar fi format Strâmtoarea Bosfor, prin acest loc pătrunzând, în Marea Neagră (la vremea aceea, un “Lac Pontic”, cu apă dulce), ape sărate. Oamenii au perceput acest fenomen ca pe un “sfârşit al lumii”.

Există şi teorii care susţin că Insula Şerpilor, din Marea Neagră, pe care grecii antici o numeau “Leucos” (“Insula Albă”) sau “Insula sacră”, ar fi ceea ce a mai rămas din legendarul continent Atlantida (“Insula Lui Atlas”).

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.