La scurta vreme dupa Marele Big Bang, care a insemnat nasterea Universului, materia si antimateria s-au format in cantitati egale, ca doua surori gemene. Or, totul arata ca Universul, asa cum este astazi, este format exclusiv din materie. Ce s-a intamplat cu antimateria este intrebarea care ii framanta nu numai pe amatorii de science-fiction, dar si pe oamenii de stiinta, fiind una dintre cele mai mari enigme ale fizicii contemporane. Conform teoriei cosmologice standard, fiecarei particule elementare de materie ii corespunde, teoretic, o particula de antimaterie, ca un fel de imagine in oglinda. Astfel, antielectronul si electronul seamana ca doua picaturi de apa, antielectronul avand insa o incarcatura electrica opusa. In mod similar, se presupune ca unui proton ii corespunde un antiproton, unui neutron, un antineutron, prin urmare, unui atom (care intra in structura unui obiect), un antiatom. Daca materia si antimateria sunt in asa masura simetrice, nimeni, deocamdata, nu poate explica unde “a disparut” antimateria si cum se face ca stelele, galaxiile, planetele, lumea aceasta sunt invariabil alcatuite din materie.
Primul care a postulat existenta antimateriei a fost fizicianul englez Paul Dirac, in 1928, in 1933 primind si Premiul Nobel pentru fizica. La vremea respectiva, dintre particulele care intra in structura atomului, nu se cunosteau decat protonul si electronul, iar termenul antielectron a fost avansat de Paul Dirac ca rezultat al unui rationament strict teoretic, matematic, interesant mai mult ca exercitiu de gandire stiintifica. Altfel, toata lumea considera conceptul ca fiind de-a dreptul absurd. Totusi, peste ocean, In Statele Unite ale Americii, cam in aceeasi vreme, fizicianul Carl Anderson, studiind razele cosmice, particule produse in spatiu si care “bombardeaza” Terra, a constatat ca detectorul sau a inregistrat niste particule asemenatoare electronului, dar cu sarcina electrica opusa. Necunoscand teoria lui Dirac, le-a botezat “positroni”, nestiind ca a gasit dovada palpabila a existentei antimateriei.
In prezent, nimeni nu mai contesta conceptul de antimaterie si, pentru fractiuni de secunda, aceasta poate fi produsa. Chiar daca Universul este compus exclusiv din materie, este de ajuns sa se puna suficienta energie intr-un soc dintre particule elementare, pentru a aparea, pret de o fractiune de secunda, cateva particule de antimaterie: antielectroni, antiprotoni, antineutrini. Acestea se dezintegreaza imediat, in contact cu materia din jur.
In multe parti ale lumii, se fac cercetari intense asupra antimateriei. In 2008, la Geneva, in cadrul CERN (Centru European pentru Cercetari Nucleare) a fost lansat unul dintre cele mai complexe experimente, prin lansarea unei raze protonice, cu viteza apropiata de cea a luminii, ghidata de 9300 de magneti, in interiorul unui accelerator de particule, un tunel lung de 27 de kilometri, construit sub granita franco-elvetiana. Scopul unui astfel de experiment este de a recrea realitatea primei fractiuni de secunda de dupa Big Bangul initial. De atunci, au avut loc mai multe astfel de experimente, datele fiind trimise, pentru a fi cercetate si analizate, in mai multe laboratoare si societati stiintifice. Identificarea bosonilor Higgs – “Particulele lui Dumnezeu” – particule instabile, subatomice, inca nu s-a realizat, dar cand se va intampla acest lucru, probabil ca multe adevaruri stiintifice, valabile pana acum, se vor schimba.
In 2010, cercetatorii de la CERN au anuntat ca au reusit sa stabilizeze, pentru o fractiune de secunda (0,166 secunde), 38 de atomi de antimaterie. Alti oameni de stiinta sustin, insa, ca acel moment a fost deosebit de periculos pentru omenire, deoarece ar fi putut genera gauri negre in Univers, care, evident, nu ar putea fi controlate in niciun fel. A parut ciudata, in acel context, si declaratia oficialilor de la NASA, cum ca au de facut, in cateva ore, un anunt important, care, pana la urma, s-a transformat intr-o banala comunicare despre o gaura neagra descoperita cu …30 de ani inainte. De la aceasta “balbaiala” s-a tras concluzia ca, pentru scurta vreme, s-a crezut ca la Geneva lucrurile au scapat de sub control. Absolut incredibila este si declaratia din 2009, a celor de la CERN, potrivit careia, o defectiune la acceleratorul de particule ar fi fost produsa de firimiturile de paine scapate din ciocul unei pasari (?!).
In 2011, oamenii de stiinta au anuntat ca satelitul Pamela, lansat in 2006, a descoperit o centura de antiparticule (antiprotoni) in jurul Terrei, captiva in campul magnetic al Pamantului (altfel s-ar dezintegra, in contact cu materia), ceea ce ar face posibila, de exemplu, alimentarea navetelor cosmice ale viitorului. De asemenea, se pare ca , potrivit observatiilor Telescopului Spatial Fermi, in timpul furtunilor, se produc fascicule de antimaterie, cand sunt descarcari electrice puternice (atunci, o parte dintre electronii deviati de moleculele de aer devin raze gama, care, trecand printr-un atom, se transforma intr-un electron (materie) si intr-un pozitron (antimaterie).
Antimateria continua sa ramana un mare mister al Universului si nu se stie daca, vreodata, “Particula lui Dumnezeu” se va revela, cu adevarat, oamenilor.
