Anul Nou 2022 – “rezoluţii” pentru a ne bucura de un timp “înnoit”, de sănătate, succes, fericire şi prosperitate în anul care începe

Anul Nou 2022 şi, în primul rând, noaptea de trecere între ani, ca de fiecare dată, reprezintă un timp special, cu mare încărcătură afectivă, în care ne proiectăm dorinţe, speranţe pentru noi şi pentru cei dragi, un timp pe care îl înnobilăm cu bucuria şi încrederea într-un alt început.

Chiar dacă, în lumea de azi, este evidentă tendinţa de desacralizare a sărbătorilor, chiar dacă noaptea de Anul Nou, în virtutea unor stereotipii, este doar prilej pentru petrecere şi multă agitaţie, chiar dacă anul 2021 a fost mai trist, umbrit de efectele pandemiei, de restricţii de tot felul, chiar dacă viitorul, la modul general, pare a fi mai incert ca altădată, până la urmă, starea de bucurie care dă sens timpului este un sentiment subiectiv, asupra căruia suntem sau ar trebui să fim pe deplin stăpâni.

Avem apoi la dispoziţie această perioadă de graţie dintre Crăciun şi Anul Nou, când omul, ca individ, şi colectivităţile se “înnoiesc”, când facem “curăţenie”, pentru a porni cu o nouă energie pe un drum care poate fi al tuturor posibilităţilor.

S-a constatat că doar pentru circa 8% dintre cei care care îşi stabilesc ţeluri de atins, dorinţe pentru Noul An, acestea se şi împlinesc, ceea ce înseamnă că trebuie să fim mai atenţi la noi înşine, la gândurile şi la sufletul nostru, pentru a lăsa în urma amintirile neplăcute şi pentru a da un nou impuls vieţii, fericirii şi prosperităţii şi pentru a întâmpina începutul anului viitor, 2022, cu toată plenitudinea fiinţei.

Există obiceiuri, tradiţii, simboluri, pe care le respectăm, pentru că se înscriu în nişte arhetipuri moştenite din vremuri străvechi, şi există lucruri personale, pe care le putem face pentru ca ceea ce ne propunem să nu rămână doar nişte promisiuni.

“Rezoluţiile” de Anul Nou, cu rădăcini adânci în istorie

“Rezoluţiile” pentru Anul Nou, care câştigă în popularitate şi la noi, deşi par a fi un obicei împrumutat din ţările occidentale, reprezintă, în realitate, un “ritual” foarte vechi.

Rezoluţiile de Anul Nou se referă la o listă de dorinţe, obiective, scopuri, întocmită în ajunul Anului Nou, care să ne ghideze, să ne motiveze atunci când suntem tentaţi să abandonăm sau se întâmplă să uităm.

O dovadă că “rezoluţiile” pentru Anul Nou au rădăcini adânci în istorie este, de pildă, faptul că babilonienii, în urmă cu peste patru mii de ani, când sărbătoreau începutul unui nou an, făceau legăminte în faţa zeilor că vor fi oneşti şi muncitori, că îşi vor plăti toate datoriile şi că vor duce la bun sfârşit toate lucrurile de făcut. Ei erau convinşi că, dacă îşi ţineau promisiunile, ar fi primit răsplată, în caz contrar, ar fi avut de înfruntat mânia zeilor.

“Rezoluţiile” adresate lui Ianus Bifrons şi lui Saturn

Romanii, în timpul împăratului Iulius Cezar, cel care a hotărât ca prima zi a Anului Nou să fie 1 ianuarie, adresau “rezoluţiile” zeului Ianus Bifrons/ Ianus cel cu două feţe, zeu al sfârşiturilor şi al începuturilor, al alegerilor, al porţilor, al trecerilor, cel care cu o faţă privea spre trecut, iar cu cealaltă spre viitor.

De la poetul latin Ovidius s-a păstrat o invocaţie ritualică, adresată lui Ianus Bifrons, cu ocazia Anului Nou: “Zeu cu două feţe,/de la tine porneşte anul pentru a curge fără zgomot/ tu, cel care, fără a întoarce capul, vezi ceea ce niciun alt zeu nu poate vedea/ fii binevoitor şi roagă-te Zeului suprem pentru liniştea oceanelor, pentru pacea Pământului,/ arată-te binevoitor senatorilor, poporului roman/ şi, la un semn, strânge-ţi porţile sanctuarului tău”.

Prima zi a anului, la romani, era şi “ziua darurilor”, ofrande pentru Ianus Bifrons, dar şi daruri pe care oamenii le făceau unii altora – curmale, smochine, miere etc. – în timp ce îşi urau ca “Anul Nou să fie bun!”. Erau convinşi, în acelaşi timp, că, în astfel de împrejurări, niciuna dintre rugăciunile muritorilor nu se pierde şi că dorinţele lor vor fi îndeplinite.

Tot în antichitatea romană, un loc important îl ocupau, în preajma solstiţiului de iarnă, “Saturnaliile”, ceremoniile consacrate zeului Saturn, considerat un protector al binelui, cu rol fondator şi civilizator. În vremea “Saturnaliilor”, iniţiate tot de Ianus Bifrons, barierele sociale dispăreau, se depuneau ofrande pentru Saturn, se ofereau copiilor drept cadouri obiecte mici din ceramică, iar casele se împodobeau cu crenguţe de vâsc.

Şi mai târziu, la începuturile creştinismului, exista obiceiul ca, în ajunul Noului An, oamenii să mediteze la ce au greşit şi să ia decizii pentru a se îndrepta. Inclusiv astăzi, în cadrul unor comunităţi religioase se păstrează obiceiul reînnoirii legământului faţă de Dumnezeu.

“Rezoluţiile” pentru Anul Nou 2022

Cu siguranţă, un obicei care a traversat mileniile nu este fără rost. Chiar dacă dimensiunea sacră a unor astfel de gesturi s-a mai diminuat, putem să facem “rezoluţii” pentru anul 2022, pentru a ne bucura de un timp “înnoit”, de sănătate, succes, fericire şi prosperitate în anul care începe.

Succesul “rezoluţiilor” depinde, în mare măsură, de felul în care ne raportăm la ceea ce ne dorim, de motivaţia interioară, să nu considerăm “rezoluţiile” doar un gest de amuzament, superficial, să întâmpinăm anul 2022 cu toată plenitudinea fiinţei noastre. S-au făcut analize şi s-a ajuns la concluzia că personele care îşi stabilesc rezoluţii au de zece ori mai multe şanse să le îndeplinească decât cei care nu fac acest lucru.

Dintre “rezoluţiile” comune, frecvente sunt cele de felul: “să am mai multă grijă de sănătate”, “să economisesc bani”, “să petrec mai mult timp cu familia”, “să îmi găsesc un alt job”, “să mănânc sănătos” etc.

Dincolo de astfel de “obiective” însă putem să îndrăznim altele, mai “înalte” şi să fim decişi să le urmăm, pentru că aceasta este perioada cea mai potrivită pentru a ne “reseta” modul de a gândi şi de a acţiona. Dacă în viitorul apropiat (o lună – două) constatăm că nimic nou, în bine, nu se întâmplă, ar trebui să ne reamintim “rezoluţiile” şi să acţionăm în sensul îndepărtării inerţiilor comportamentale sau să vedem dacă acestea sunt “realiste”.

Reguli de bază pentru îndeplinirea “rezoluţiilor” de Anul Nou 2022

Se întâmplă adesea cu “rezoluţiile” pentru Anul Nou ceea ce se întâmplă şi atunci când ne adresăm urări – “An Nou fericit!”, “La mulţi ani!” etc. – un gest frumos, dar în care se pierde semnificaţia cuvintelor, tocmai prin automatismul lor. De aceea ar trebui să fim atenţi la câteva reguli de bază, pentru ca “Rezoluţiile” pentru Anul Nou 2022 să se împlinească:

• să nu uităm ce ne-am propus, ce ne-am urat, să nu uităm care ne sunt priorităţile, pentru că, dacă le pierdem substanţa, acestea se vor disipa;
• să ne focalizăm atenţia asupra obiectivelor din Anul Nou 2022, să le afirmăm convingător şi constant; dacă ne vom gândi la ceea ce nu ne dorim şi nu la ceea ce ne-am propus, nu vom reuşi în demersul nostru;
• scopurile trebuie să fie precise, să ne mobilizeze resursele interioare, să ne inspire; dacă ne propunem “să ne schimbăm viaţa”, o astfel de “rezoluţie” nu duce nicăieri; nu viaţa trebuie schimbată, noi trebuie să-i dăm sensul dorit;
• o listă cu “rezoluţii” de Anul Nou nu este de ajuns, trebuie făcut şi un plan de acţiune, în care să avem în vedere că orice lucru important se face pas cu pas şi nu trebuie să ezităm să cerem ajutor;
• scuzele de felul “Nu am timp!”, “E prea dificil!” etc. trebuie eliminate, mai ales că mintea posedă această capacitate de a găsi scuze pentru orice;
• să evităm persoanele care au eşuat în îndeplinirea unor dorinţe similare cu ale noastre şi să îndrăznim să luăm decizii;
• să nu pierdem din vedere “îndoiala”; psihologii spun că atunci când ezităm, când ne îndoim de capacitatea noastră de a duce la bun sfârşit o acţiune, avem la dispoziţie şapte secunde ca să alungăm un asemenea gând, amintindu-ne, de exemplu, că în noaptea Anului Nou am fost încrezători şi entuziaşti.

Obiceiuri de Anul Nou la români şi în lume, pentru a atrage norocul, fericirea şi prosperitatea, inclusiv pentru Anul Nou 2022

La noi, la români, sunt încă vii nenumărate datini, obiceiuri, care înnobilează trecerea dintre ani, în care se cristalizează vechi arhetipuri şi care exprimă dorinţa de mai bine a fiecărui om.

Pluguşorul, unul dintre cele mai vechi şi frumoase obiceiuri de la noi, cu tot ceremonialul care-l însoţeşte, este o “poveste” a muncilor agricole, o “punere în scenă” care ne duce spre un tipar mitologic al întemeierii, pe vremea lui “Bădica Traian” şi are rolul, prin formulele magice, să cheme bogăţia viitoarei recolte: “Aho, aho, copii şi fraţi,/ Staţi puţin şi nu mânaţi,/ Lângă boi v-alăturaţi/ Şi cuvântul mi-ascultaţi./ Maine anul se inoieste/ Pluguşorul se porneşte/ Şi începe a ura/ Pe la case a colinda/ Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belşug/ Pentru brazdă de sub plug”.

Potrivit tradiţiei, cu pluguşorul se umblă, de regulă, seara sau noaptea, pentru ca impresia cea mai puternică să fie creată de zgomotele specifice mersului la “arat” – răgetele boilor, buhaiul, pocnetele de bici, clopoţeii – şi nu de una vizuală.

La noi, ca şi în multe alte părţi ale lumii există convingerea că, la miezul nopţii, la trecerea în Anul Nou, trebuie făcut mult zgomot. Este o reminiscenţă a obiceiurilor din societăţile arhaice, potrivit cărora zgomotele puternice alungă spiritele rele. Acelaşi rol, pe lângă spectacolul de lumină şi culoare, îl au şi focurile de artificii.

Sorcova (din bulg. “surov” – “proaspăt”, “crud”), Semănatul, Capra etc. au, de asemenea, rostul de a amplifica starea de bucurie şi de emoţie a sărbătorilor, de a atrage prosperitatea şi belşugul pentru noul an. Copiii sunt cei care merg cu Sorcova, deoarece ei sunt simbolul purităţii şi au puterea de a conferi conotaţii magice acestui moment.

Superstiţii de Anul Nou

Mai există şi o serie de superstiţii referitoare la Anul Nou, adânc înrădăcinate în mentalul colectiv, precum: să ţinem aprinsă o candelă de la miezul nopţii şi până în zori, când bate miezul nopţii să deschidem larg uşa casei, pentru a primi cu bucurie noul an, să nu uităm să ne decorăm casa cu crenguţe de vâsc, cu virtuţi ocrotitoare, simbol al luminii, al regenerării, al înţelepciunii, al forţei şi al cunoaşterii, masa să fie îmbelşugată, să fim atenţi ca prima persoană care ne trece pragul, în ziua de 1 ianuarie, să fie un bărbat, să avem bani în buzunar, să nu avem datorii etc.

În tradiţia creştină, prima zi din Noul An, când este celebrat Sfântul Vasile cel Mare, este considerată în mod deosebit benefică, deoarece “se deschid cerurile” şi rugăciunile sunt mai puternice.

Sursa acestor obiceiuri şi superstiţii se află, desigur, în gândirea magică ancestrală sau derivă dintr-un comportament perpetuat în timp, specific momentelor care marchează un nou început, când fiecare doreşte să atragă în viaţa sa tot ce este mai bun, întâmplări frumoase, fericite, şansă, bunăstare.

Şi în alte părţi ale lumii…

Fiecare popor are obiceiuri, tradiţii şi superstiţii specifice, mai vechi sau mai noi. Dacă ne referim la popoarele mai apropiate de noi geografic, pentru bulgari, de exemplu, ”banitza” (o plăcintă cu brânză), preparată special de Anul Nou, cu răvaşe, monede sau alte obiecte mici în interior, aducătoare de sănătate şi longevitate, nu trebuie să lipsească de pe masa de Revelion.

Albanezii prepară baclavale, iar în Ungaria, fetele care doresc să-şi afle ursitul, pregătesc găluşte, în interiorul cărora pun câte un bileţel cu câte un nume de băiat, prima găluşcă pusă la fiert care se ridică la suprafaţă dezvăluind numele viitorului soţ.

Turcii sunt convinşi că aruncatul cu rodii pe uşa casei aduce noroc, iar în Grecia, stăpâna casei trebuie să-şi pună bijuteriile pe un platou, pe masa de Anul Nou, pentru a aduce familiei bogăţie în anul ce vine.

Ruşii obişnuiesc să scrie pe o foaie de hârtie o dorinţă, după care ard respectiva hârtie, iar cenuşa se aruncă într-o cupă cu şampanie, care trebuie băută pe loc, pentru a aduce noroc şi împlinirea dorinţei.

În Cehia, există obiceiul ca, la miezul nopţii, să se taie un măr (fruct) pe jumătate, iar dacă miezul are formă de stea, anul va fi bogat şi fericit.

Slovenii nu poartă nimic metalic în noaptea de Anul Nou, iar cei mai curajoşi, pentru a chema norocul, trebuie să se suie într-un copac sau măcar pe un gard din lemn.

În Polonia, fiecare trebuie să aibă în portofel doi – trei solzi de crap, iar în Estonia, în ziua de 31 decembrie, fiecare trebuie să se aşeze la masă de cel puţin şapte ori, pentru a dobândi forţă cât şapte, ceea ce, spun ei, va influenţa şi rotaţia Pământului în jurul Soarelui.

Boabe de strugure, linte şi marţipan…

Pentru spanioli, de bun augur este ca, în ultimele 12 secunde ale anului care se încheie, să înghită 12 boabe de strugure (câte o boabă pe secundă, pentru fiecare lună a anului, care să aducă noroc).

În Italia, lintea şi orice alte legume sau fructe cu formă rotundă sunt semne de prosperitate şi noroc, de aceea “Cotechino e lenticchie” (cârnaţi cu linte) a devenit mâncare tradiţională de Anul Nou.

În Germania, “purceluşul” de marţipan (“glücksschwein”) este aducător de noroc, iar de peste o jumătate de secol, nemţii care petrec Revelionul acasă obişnuiesc ca, la ora 22.00, să se aşeze în faţa televizorului, pentru a urmări un film de scurt metraj englezesc, de 15 minute, în alb-negru – “Diner for one”.

Tuturor prietenilor şi cititorilor site-ului www.destepti.ro vă dorim ca Anul Nou 2022 să vă aducă sănătate, fericire, multe dorinţe împlinite! La mulţi ani!