Archaeopteryx, pasărea enigmatică din Jurasicul superior, a fost descoperită în Germania și a devenit o verigă esențială în înțelegerea evoluției dinozaurilor către păsările moderne.
Descoperiri fosile și clasificarea speciei
La sfarsitul perioadei Jurasicului, cu aproximativ 155 de milioane de ani in urma, a disparut o pasare preistorica – pe nume Archaeopteryx – care in secolul al XIX-lea era considerata un element de legatura intre dinozauri si pasari.
Toate ramasitele fosile ale acestei creaturi au fost descoperite in Germania, iar dintre ele se remarca scheletul (aproape complet, lipsesc doar cateva parti ale craniului) gasit in anul 1861 in Solnhofen, in Bavaria, de catre doctorul Haberlein. Acest schelet se afla expus in Londra la British Muzeum, datorita deciziei lui Haberlein de a-l vinde pentru suma de 700 de lire. Pe baza studiului asupra fosilelor descoperite paleontologul Hemann von Mayer a facut o prezentare a acestei specii si a numit-o Archaeopteryx lithographica.
Mai tarziu, in anul 1976 intr-o cariera din Eichstatt a fost descoperit un alt schelet de Archaeopteryx, care a fost expus la Muzeul de Stiinte Naturale din orasul Berlin. Analizand cu atentie cele doua schelete s-a concluzionat ca al doilea era mai complet si mai mic decat primul, ceea ce la prima vedere a facut pe paleontologi sa-l claseze drept specia Archaeopteryx siemensis. In cele din urma s-a emis ipoteza ca exemplarul mai mic era o femela, iar cel mai mare era un mascul, astfel explicandu-se diferenta de marime dintre ele.
Caracteristicile unice ale pasării Archaeopteryx
Structura coastelor, pelvisului, maxilarelor acoperite de dinti, vertebrelor biconcave si cozii lungi (alcatuita din 20 de vertebre) a determinat pe cercetatori sa considere aceasta specie ca fiind strans legata de reptile. Insa din studiul facut asupra craniului si a membrelor, cat si datorita penelor de zbor puternice sau a celor de pe restul corpului (membre, spate, gat, etc) s-a ajuns la concluzia ca Archaeopteryx prezenta caracteristicile tipice ale unei pasari.
In momentul cand s-a facut o clasificare a acestei specii ca fiind o pasare, cele mai importante elemente care s-au luat in seama au fost amprentele de pene (urmele fosile de pene de pasari fiind extrem de rare). In urma studiilor facute s-a observat ca doar o parte din exemplarele de Archaeopteryx descoperite pastreaza aceste amprente de pene – ceea ce arata ca in anumite cazuri calitatea de conservare nu a fost aceeasi.
Penele de zbor de la Archaeopteryx prezentau aceleasi elemente structurale ca la penele pasarilor de azi. Cele de la coada erau distribuite simetric si functionau ca punct de sprijin la catarat, nu incurcau deloc pasarea sa avanseze pe ramuri. Diferenta intre un Archaeopteryx si o pasare de azi consta in faptul ca la membrele anterioare metacarpienele nu erau crescute, apareau doar trei degete prevazute cu gheare tari, curbate si ascutite, folosite cu siguranta la prinderea de scoarta copacilor.
Archaeopteryx, puntea evolutivă dintre dinozauri și păsări
Cercetatorii au comparat structura scheletului de Archaeopteryx cu a pasarilor de azi, dar si cu cea a unor dinozauri care prin aspectul si stilul lor de viata se apropiau de aceasta specie. Specia Archaeopteryx se aseamana mult cu teropodul Compsognathus – un carnivor care avea corpul de marimea unei gaini si se hranea cu animale mici. Astfel s-a constatat ca fata de pasarile moderne care nu au dinti, la Archaeopteryx maxilarele erau dotate cu o serie de dinti ascutiti, conici, asemanatoari dintilor de crocodil.
De asemenea, aceasta creatura nu avea cioc, la ea maxilarul inferior si superior erau lipsite de invelisul cornos. Coastele nu erau ca la pasari ci se asemanau cu cele tipice dinozaurilor, erau pozitionate in bolta abdominala fara a avea legatura cu restul scheletului si aveau rolul de a proteja zona abdominala laterala si desigur de a sustine organele interne.
La pasarile de azi acest rol este indeplinit de stern ce are aspectul unui scut osos. De asemenea, de stern sunt inserati si muschii pectorali care dau posibilitatea pasarilor sa execute bataile de aripi. Vertebrele prezentau si ele multe diferente fata de cele ale pasarilor, iar oasele erau goale in interior.
Volumul creierului era suficient de mare, un Archaeopteryx avea capacitatea de a-si coordona bine miscarile in timpul zborului. Ochii erau mari, acuitatea vizuala foarte buna, iar urechile interne erau deja formate. Lungimea unui exemplar adult a fost estimata la aproximativ 60 cm si greutatea la 500 g.
Habitatul și dieta pasării preistorice
Pasarea Archaeopteryx popula zonele cu paduri din apropierea malurilor de ape, unde se catara in copaci sau plana pana la nivelul solului, iar hrana sa era alcatuita din animale de dimensiuni mici si insecte – de tipul libelulei gigant. Unii cercetatori credeau ca aceasta pasare ducea un stil de viata terestru in tufisurile de la nivelul solului, iar altii ca statea in special in copaci.
Avand in vedere conformatia membrelor posterioare terminate cu degete robuste, cu gheare ascutite si puternic arcuite s-a concluzionat ca aceasta pasare preistorica putea foarte bine sa isi petreaca timpul si pe teren, cautandu-si hrana prin vegetatia de la sol, cat si printre arbori, sau de-a lungul cursurilor de ape unde vana peste.
Specia Archaeopteryx face parte din ordinul Archaeopterygiformes, familia Archaeopterygidae.
Viața într-un ecosistem din Jurasicul superior
Archaeopteryx trăia într-un mediu tropical cald, în păduri din apropierea apelor. Habitatul său includea zone cu vegetație densă, unde putea să se ascundă de prădători, dar și să găsească hrană, precum insecte și mici vertebrate. Acest dinozaur înaripat își folosea membrele anterioare pentru a se prinde de ramuri și penele cozii pentru echilibru. În plus, se pare că ochii săi mari și vederea ascuțită îi permiteau să localizeze prada chiar și în lumină slabă.
