Arhivele Naţionale ale României, sub denumirea de Arhivele Statului, s-au înfiinţat la începutul secolului al XIX-lea, odată cu aplicarea programului de reforme care a stat la baza formării statului modern român. Primele sedii ale Arhivelor au fost stabilite în capitalele celor două ţări româneşti, Bucureşti (1831) şi laşi (1832).
După Primul Război Mondial şi după formarea statului naţional unitar român, au apărut noi sedii ale Arhivelor la Cluj (1920), Cernăuţi (1924 şi Chişinău (1925), Arhivele Statului fiind organizate, până în 1950, în direcţii regionale, pe provincii istorice.
Din 1951, instituţia urmează structura administrativ teritorială, ceea ce a dus la organizarea serviciilor regionale şi a filialelor raionale (1951-1969).
În aprilie 1969, Arhivele Statului au fost organizate în filiale, cu sedii în fiecare capitală judeţeană şi municipiul Bucureşti.
Legea 16 din aprilie 1996, a schimbat denumirea iniţială de Arhivele Statului în Arhivele Naţionale, iar pe cea de Filială Judeţeană în Direcţie Judeţeană.
Colecțiile de la Arhivele Naționale din Cluj-Napoca includ manuscrise, hărți, fotografii și alte documente care acoperă sute de ani. Acestea oferă o fereastră unică către evenimente majore din istoria României și a Europei.
În plus, Arhivele organizează frecvent expoziții, ateliere și conferințe care își propun să facă istoria accesibilă și interesantă pentru publicul larg, contribuind astfel la educația comunității și la conservarea patrimoniului cultural național.
