La doar 30 de kilometri de Roma, spre sud, am găsit un oraș cu o istorie aparte, o așezare cu o puternică înclinație pentru religia ultimelor secole, precum și un exponent de seamă al artei culinare din „cizmă” – Ariccia.
Cei câțiva kilometri dinspre capitala Italiei sunt foarte ușor de parcurs cu trenul, călătorie care m-a costat doar 3.10 euro. În drumul spre Ariccia, am străbătut, printre altele, celebra localitate Castel Gandolfo, în care se regăsește reședința de vară și de vacanță a Papilor. Palatul Apostolic Castel Gandolfo, denumirea completă a casei papale, a fost construit în secolul al XVII-lea, pentru Papa Urban al VIII-lea, de către arhitectul italo-elvețian Carlo Maderno. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, palatul a fost gazdă pentru sute de evrei refugiați care încercau să se ascundă de naziști. Dacă nu plănuiești o vizită aici, trebuie să pregătești aparatul foto pentru a surprinde măcar fermecătorul și imensul lac din zare, în timp ce treci pe lângă Ariccia.
Capătul linei ferate este localitatea Albano Laziale, iar distanța de aproximativ doi kilometri până la destinație trebuie străbătută pe jos. Exact ca în Roma, promenada mi-a dat ocazia să vad aleile înguste și aglomerate din Albano Laziale, cel mai important centru comercial al zonei. Șansa de a vedea mașini Dacia Sandero pe străzile acestui oraș antic este destul de mare, dar mult mai mică decât aceea de a auzi limba română în diverse magazine sau pe trotuare.
O scurtă documentare în prealabil, pe internet, despre Ariccia mi-a format impresia unei zone geografice foarte importante pentru mitologia și religia din perioada Imperiului Roman, dar și înaintea lui. Nu o dată zona a fost asociată zeiței Diana, zeița vânătorii și a lunii sau zeului Virbius, “retras” în pădurile din împrejurimi.
La intrarea în localitate, dinspre Albano Laziale, am străbătut un pod imens, despre care am aflat ulterior ca a împlinit 160 de la momentul începerii construcției, în perioada lui Papa Pius al IX-lea.
Ceva mai devreme, prin 1661, orașul intră sub îngrijirea celebrei familii Chigi, care a contribuit decisiv la aerul aristocrat al urbei. Nici Papa Alexandru al VII-lea nu a rămas nepăsător la frumusețea înconjurătoare. Acesta a trăit pentru perioade lungi în Ariccia și a schimbat caracterul Aricciei. Principalul artizan al arhitecturii din orașul acelor vremuri a fost celebrul sculptor Gian Lorenzo Bernini, co-autor, între altele, și al basilicii San Pietro din Vatican.
O primă operă semnată de Bernini mă întâmpină exact la căpatul anticului pod. Domul circular, cunoscut localnicilor ca Biserica Assenta, este inspirat din Pantheonul din Roma și marchează centrul orașului. Nu doar exteriorul atrage priviri, pentru că în interior se poate admira fresca de Borgognone.
Peste drum, mă privește impozant Palatul Savelli Chigi, o altă clădire ce poartă marca lui Bernini, construită în secolul al XVII-lea. Clădirea este un adevărat monument baroc, ce și-a păstrat întocmai finisajele vremii și reprezintă un testament al uneia dintre cele mai importante familii papale, familia Chigi.
Străduțele înguste ale orășelului, înconjurate de clădiri construite în perioade diferite, mă poartă într-o altă epocă, a unui târg burghez, cu un aer romantic, cu arhitectură ce încearcă să copieze monumentele istorice ale zonei. Pereții blocurilor și ai caselor au un aer melancolic, adesea trist, dar care te atrage și te invită să le cunoști îndeaproape povestea.
Deși se mândrește cu o istorie aparte și bogată, zona Ariccia este mult mai cunoscută astăzi italienilor, dar și străinilor pentru vinurile tradiționale fine și pentru un preparat din porc specific, porchetta. Mai mult, aceasta din urmă este chiar marcă înregistrată!
Rețeta tradițională, despre care se spunea că este una din preferatele celebrului împărat Nero, presupune practic prepararea unei rulade cu carne de porc, umplutură, grăsime și piele, rumenită la proțap și apoi gătită la cuptor. Dintre numeroasele condimente incluse nu lipsesc sarea, usturoiul, rozmarinul, feniculul și, de multe ori, chiar ierburi sălbatice. Cu timpul însă rețeta a suferit modificări, iar astăzi vei observa diferențe de la un preparat la altul, în funcție de fraschetta în care alegi să mănânci, adică un restaurant specific Italiei. Oriunde vei merge în Ariccia, nu vei regreta alegerea făcută.
Porchetta nu este însă nici pe departe singurul preparat ce trebuie încercat. Mai mult, am avut șansa să mănânc aici poate cea mai interesantă mozarella (cu un strat subțire la exterior, ce adăpostește mici râuri de lapte în masa de brânză tradițională) sau delicioase paste carbonara cu ou. Poți oricând încerca și pizza, dar recomandarea mea e să încerci toată lista de mai sus, înainte de orice altceva.
O mulțime de locuitori ai Aricciei lucrează în Roma, poate pentru că prețurile locuințelor sunt mult mai mici în Ariccia și merită să faci naveta zilnic. Sau poate doar pentru frumusețea și liniștea pe care zona ți-o oferă. De asemenea, există la marginea orașului foarte multe case de vacanță, în care locuitori si Romei se relaxează la finalul săptămânii sau doar în vacanțe. Mai suntem apoi și noi, turiștii mereu pregătiți să descopere secretele unor monumente din alte epoci, dornici să cunoască și să înțeleagă traiul localnicilor conduși de o curiozitate fără limite pentru mâncarea și băuturile fine pe care poate doar un vechi orășel antic roman, ca Ariccia, ni le poate satisface.
