Arta concreta (concretismul) reprezinta o miscare artistica si culturala ce a fost introdusa in jurul anului 1924 de catre artistul si teoreticianul Theo van Doesburg. Cu toate acestea, abia in anul 1930 acest curent a devenit cunoscut prin asa-numitul “Manifest al artei concrete” publicat in revista “Art concret”.
Din punctul de vedere al artistului si teoreticianului Theo van Doesburg, arta concreta reprezinta mai mult o ramura a artei abstracte, fiind de parere ca acest mijloc de exprimare artistica se afla in stransa legatura cu spiritualitatea, spiritualitatea fiind in acceptiunea lui van Doesberg cea mai concreta realitate. Operele de arta care apartin acestui curent, in special picturile si scultpurile, nu sunt realizate mecanic, ci sunt caracterizate de o puternica subiectivitate, realitatea artistica a autorului operei in sine concretizandu-se in linii si forme abstracte. Picturile care pot fi incadrate in acest curent artistic se pot caracteriza prin imbinarea armonioasa a formelor si a culorilor.
Arta concreta cunoaste succesul dupa ce principiile artistice caracteristice acestei miscari sunt imbratisate de catre pictorul Max Bill. Acesta organizeaza o deosebita expozitie de arta concreta in anul 1944 in Basel, un oras din Elvetia – tara de origine a artistului, si tot in acest an infiinteaza si o revista dedicata in totalitate acestei arte – “Abstrakt/Konkret”.
Anul 1960 este marcat de un alt eveniment important pentru dezvoltarea artei concrete. Tot Max Bill organizeaza o impresionanta expozitie, de aceasta data in Zürich. Expozitia a fost organizata cu ocazia sarbatoririi a 50 de ani de arta concreta si tocmai din acest motiv a purtat numele “Konkrete kunst – 50 jahre entwicklung”.
Conform teoriei emise de artistul Max Bill, arta concreta are scopul de a concretiza elemente care nu au mai fost redate pana in acel moment intr-o forma fixa sau mai bine spus palpabila, concreta, incercand sa ofere o forma ideilor abstracte. Si tocmai din acest motiv, Max Bill a considerat ca arta concreta poate fi transpusa mai bine in forme, decat in culori, si tocmai din acest motiv artistul a imbratisat si sculptura.
Un alt reprezentant de seama al artei concrete este artistul de origine italiana Alberto Magnelli. Sub indemnul artistului, criticului de arta si filozoful italian Gillo Dorfles este infiintata “Miscarea pentru arta concreta” – “Movimento Arte Concreta”. Tot Gillo Dorfles este cel care intre 1951-1953 a conceput revista “Arte Concreta”. Mai mult decat atat, pe teritoriul italian artistii adepti ai concretizarii ideilor infiinteaza doua grupari artistice, Gruppo T, respectiv Gruppo N.
Artistul de origine germana Joseph Albers a emigrat in anul 1933 in Statele Unite ale Americii, acolo unde nu a ezitat sa isi exprime ideile referitoare la arta concreta.
Concretismul influenteaza intr-o oarecare masura si literatura, deoarece in jurul anului 1950 apare poezia concreta care cultiva aceleasi idei, teme si simboluri specifice picturii si sculpturii de acest gen.
Arta concreta a stat la baza artei optice si a minimalismului, manifestari artistice dezvoltate ulterior.
 reprezinta o miscare artistica si culturala ce a fost introdusa in jurul anului 1924 de catre artistul si teoreticianul Theo van Doesburg. Cu toate acestea, abia in anul 1930 acest curent a devenit cunoscut prin asa-numitul “Manifest al artei concrete” publicat in revista “Art concret”.){kind=link}