Dacă de multe ori, hoinărind pe meleagurile germane, vă întrebați ce cuvinte pot descrie impunătoarele clădiri și ce caracteristici arhitecturale o descriu, acest articol urmărește o mică inițiere în arhitectura gotică germană.
Unde întâlnim arhitectura gotică?
Arhitectura gotică germană se poate observa cu precădere în teritoriile statelor care în perioada medievală au constituit Imperiul Roman de Națiune Germană. Într-un imperiu fără capitală, diversitatea va avea prioritate în fața centralizării. Prin urmare, arhitectura germană se poate observa în: Germania, estul Franței (Alsacia), sudul Tirolului (Italia), Austria, Elveția, Luxemburg, Latvia, Estonia, Polonia, Cehia.
Caracteristici importante ale arhitecturii gotice germane
Nordul Europei a transformat clasicismul antichității, al reînvierii Imperiului Roman în ceva opus, neținând cont de el și creând un stil arhitectural independent: goticul.
Dacă până în secolul al XIX-lea se credea că goticul este de origine germană, acest curent arhitectural este de fapt de origine franceză. Spre deosebire de arhitectura franceză gotică, arhitectura germană este reprezentată de bisericile episcopilor și nu de catedrale. Astfel de exemple sunt: biserica de la Erfurt, Xanten, Ulm, Frankfurt, Viena, Aachen etc..
Episcopii germani se bucurau de independență politică, arhitecturală, astfel că arhitectura e simplă și clară. Se pot întâlni multe biserici fără transept sau zonă de plimbare; coridoarele bisericii sunt înalte cât absidele (naosul); uneori lipsesc contraforțele de tip claire-voie a pereților luminoși, locurile de plimbare, capelele și monumentalele portaluri sculptate, arhitectura germană bazându-se mult pe dezvoltarea interioarelor. Alte caracteristici importante ale arhitecturii gotice germane sunt: materialul construcției – cărămida și bisericile cu două coruri și nu unul, precum în arhitectura franceză.
Un rol important administrativ și economic asupra țărilor baltice, între secolele XIII – XV, l-a jucat orașul Lubeck. Din punct de vedere arhitectural, Lubeck este reprezentat de Biserica Sf. Maria, care va fi de multe ori imitată de-a lungul coastei baltice, precum în Riga.
Catedrala Cologne va fi un element de inspirație pentru celelalte catedrale, dar fără a fi copiat; va reprezenta o bază pentru biserici precum cele din Wetzlar, Verden, Lubeck, Minden.
Clădiri reprezentative ale stilului arhitectural gotic german și arhitecți importanți
Bisericile fiind un loc de rugăciune pentru masă, li s-a acordat mai multă importanță decât catedralelor. În interiorul bisericilor se întâlnesc pilaștri, frontoane cu multe ferestre, turnuri octagonale (Catedrala din Mayence). În exterior se pot observa materiale de construcție colorate și cărămida, ornamentele clădirilor fiind naturale, cu precădere frunze și ramuri. În arhitectura gotică germană acoperișurile sunt adesea abrupte, au turnuri uriașe, precum se poate observa în Catedrala Breisgau.
Biserica „St. Catherine” din Oppenheim este un model bogat al goticului, cu elemente preluate din Catedrala Strasbourg, cât și din Catedrala Cologne. Catedrala Cologne a fost proiectată de arhitectul Master Johannes. Are un patern gotic mai mult francez, decât pur german, cu un plan în formă de cruce. Construcția a început în 1248 și s-a oprit în 1560, pentru ca la sfârșitul secolului al XIX-lea să fie completată fațada catedralei după o schiță veche găsită.
Biserica „St. Bartholomew”, din Frankfurt, cu un turn din gresie roșie, înalt de 100 de metri, a fost construită de arhitectul Madern Gerthemer.
Biserica „St. Maria am Gestade” din Viena a fost proiectată de arhitectul Michael Chnab, într-un stil aristocratic și exotic.
Biserica „Maica Noastră”, („Frauen Kirche”) a fost inițial o capelă în stil romanic, tranformată și construită la ordinul împăratului Fredric Barbarossa într-un palat imperial. Mai târziu, împăratul Charles IV de Luxemburg, împărat în perioada 1352 – 1362, a influențat și chiar sponsorizat construcțiile orașului Praga și ale orașului Nuremberg. Biserica „Frauen Kirche” deținea însemnele imperiale, care erau expuse vederii mulțimii în balcoane.
Catedrala Strasbourg este cel mai mult asemănătoare cu goticul francez, printr-un impunător portal. A fost concepută de arhitectul Erwin von Steinbach, începând cu anul 1277. În secolul al XVII-lea va reveni Franței.
Catedrala Basle, cu faimosul turn cunoscut sub numele de St George, a fost proiectată de Ulrich von Ensingen, din Ulm. Clopotnița acestei catedrale a fost mult apreciată în Europa de vest. Episcopul Alonso de Cartagena ceruse construirea unei clopotnițe precum cea din Catedrala Basle la catedrala Burgos din Spania; totuși, aceasta din urmă are o clopotniță asemănătoare mai degrabă celei din Cologne.
Adesea se spune că goticul francez este continuat de goticul german și întrerupt din dezvoltarea lui de impactul Renașterii. Goticul târziu după anul 1380 este numit și goticul flamboiant. Alți arhitecți ai goticului german târziu au fost cei din familia Parler: Heinrich tatăl și Peter, fiul care a construit Catedrala Sfântul Vitus și Podul Charles (Praga) și Biserica „Maica Noastră” din Nuremberg.
Goticul german a influențat arhitectura din țări precum: Polonia, Estonia, Republica Cehă, Austria, Elveția și chiar părți din Transilvania, datorită contextului politic din perioada medievală, dar și cuceririi unor teritorii și introducerii creștinismului de către Cavalerii teutoni. Astfel goticul german se remarcă prin biserici și nu catedrale, acestea fiind construite din cărămidă sau materiale colorate.
