Ansamblul aşezărilor rupestre din zona munţilor Buzăului reprezintă un complex de grote, peşteri şi chilii săpate în rocă, localizate mai ales pe raza localităţilor Bozioru, Colţi, Cozieni, Cătina, Sibiciu, Brăeşti şi Nehoiu. Arealul se află la circa 75 de kilometri de oraşul Buzău.
Aşezările rupestre din această regiune au prezentat un interes ridicat pentru cercetători încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind legate de existenţa primilor creştini pe malurile râului Buzău. Zona este cunoscută şi sub numele de „Athos-ul românesc”, sintagmă contestată de unii specialişti.
Ansamblul religios Bozioru (Nucu) – Brăeşti (Ruginoasa) – Colţi (Aluniş) se află poziţionat pe culmea Ivăneţu, arealul Cozieni – Pănătău aparţine dealurilor Botanului, iar peşterile de lângă Nehoiu se află de-o parte şi de alta a văii Buzăului.
În total, în zonă există peste 30 de amenajări rupestre, care au fost folosite atât pentru locuit, cât şi ca lăcaşuri de cult. Nu se cunoaşte cu certitudine perioada din care datează acestea, dar se presupune că au funcţionat începând cu secolele III – IV, continuând să fie utilizate şi în secolele XVI – XVII.
Atestarea documentară menţionează doar perioada care începe cu secolul al XVI-lea, însă unele dovezi arheologice sunt asociate creştinismului primar. Pe pereţii aşezărilor, au fost descoperite texte scrise cu litere chirilice, reprezentând însemnări ale călugărilor creştini persecutaţi care locuiau în aceste adăposturi.
Primele semnalări ale existenţei complexelor rupestre din Buzău sunt întâlnite în documentele ce datează de la jumătatea secolului al XVI-lea, emise de către cancelariile voievozilor Ţării Româneşti, începând de la Radu de la Afumaţi şi Mihnea Turcitul. Alexandru Odobescu şi pictorul elveţian Henri Trenk fac primele cercetări în zonă, în anul 1871.
Mai târziu, în perioada 1890 – 1891, aşezările rupestre sunt analizate şi popularizate de profesorul buzoian Basil Iorgulescu, care în anul 1892 publică „Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău”, ce conţine descrieri amănunţite şi observaţii legate de inscripţiile descifrate parţial.
Turiştii care doresc să admire îndeaproape aşezările rupestre au posibilitatea de a campa la poalele munţilor în care se află peşterile sau pot face escalade pe versanţii drepţi, cu înălţimi ce pot ajunge şi la 40 – 50 de metri.
Zona este accesibilă turiștilor și oferă nu numai peisaje naturale de o frumusețe rară, ci și o oportunitate de a învăța despre istoria religioasă și culturală a regiunii. Fiecare grotă și chilie păstrează povești ale unor vremuri demult apuse, fiind martore la modul de viață al călugărilor care au locuit acolo.
