Askeptosaurus, o reptilă semiacvatică din Triasicul mijlociu, fascinează cercetătorii prin adaptările sale unice la viața marină.
Askeptosaurusul a fost o soparla hibrida care s-a adaptat foarte bine la viata acvatica, isi petrecea cea mai mare parte a timpului inotand in apa marii, in apropierea tarmurilor si doar ocazional iesea pe uscat pentru a se odihni, sau a depune ouale in perioada de reproducere. Aceasta creatura semiacvatica a trait in era Mezozoica, in Triasicul mijlociu, cu aproximativ 220 de milioane de ani in urma.
Anatomia și adaptările sale unice la mediul marin
Avea trunchiul, coada si gatul lungi si subtiri, alcatuite din numeroase vertebre, mai ales cele de la coada erau in numar foarte mare, ajungeau la 70 dintr-un total de 110. Coada avea un aspect de panglica si masura jumatate din lungimea corpului. Membrele anterioare erau mici, cele posterioare erau de doua ori mai lungi, erau palmate, cu membrane inotatoare, asemanatoare unor lopeti, perfect adaptate pentru inot.
Animalul isi petrecea timpul mai mult in apa, vana cu usurinta pesti avand maxilarele prevazute cu dinti conici, ascutiti, putin curbati spre spate. Miscarea animalului in apa era serpuitoare, la fel ca la tiparii din zilele de azi.
Ochii mari aveau cate un inel sclerotic de placi osoase, prin care erau protejati impotriva presiunii apei din adancuri. Acest lucru arata ca un Askeptosaurus avea vederea bine dezvoltata, putea inota fara probleme si la adancimi mai mari pentru a-si cauta hrana preferata, unde lumina era mai redusa.
Descoperirea și clasificarea Askeptosaurusului
Acest animal preistoric a fost studiat si descris pentru prima data in anul 1925 de catre paleontologul maghiar Franz Nopcsa, pe baza analizei facute asupra ramasitelor fosile descoperite in Elvetia.
Specia a fost numita stiintific Askeptosaurus italicus. Lungimea unui Askeptosaurus adult a fost estimata de experti la aproximativ 2 m. Unii cercetatori au ajuns la concluzia ca aceasta noua specie s-ar asemana oarecum cu un crocodil de azi, mai ales ca avea botul lung, drept si bont, maxilarele foarte robuste si grele, prevazute cu numerosi dinti ascutiti.
Reproducerea și viața pe uscat
Masculii si femelele se imperecheau in mediul acvatic, apoi femela iesea pe uscat unde isi sapa gropi in nisip pentru a depune un anumit numar de oua, iar la final le acoperea bine pentru a le mentine la temperatura constanta atat de necesara clocirii. Ca si alte specii de nothozauri si Askeptosaurusul avea in nari glande care prin stranut eliminau excesul de sare din organism.
Pe tarm animalul se deplasa lent cu ajutorul celor patru membre, iar cand intra in apa coada servea drept mijloc de propulsie a intregului corp. Datorita caracteristicilor sale anatomice s-a emis ipoteza ca Askeptosaurusul ar fi un stramos foarte indepartat al soparlelor, care s-a adaptat perfect la mediul marin.
Specia Askeptosaurus face parte din ordinul Thalattosauria, familia Askeptosauridae.
Impactul descoperirii Askeptosaurusului asupra paleontologiei
Descoperirea Askeptosaurusului a adus o contribuție semnificativă la înțelegerea diversității faunei marine din Triasic. Paleontologii au folosit fosilele sale pentru a studia tranziția evolutivă a reptilelor terestre către un stil de viață acvatic.
De asemenea, comparațiile cu alte specii de nothozauri au relevat diferențe subtile, dar importante, în adaptările anatomice ale acestor creaturi la diferite ecosisteme marine. Astfel, Askeptosaurusul oferă o perspectivă valoroasă asupra dinamicii ecologice și evolutive ale Triasicului.
