Asteroizii – o amenințare din spațiu, dar oare ne putem apăra

Celor noua planete din Sistemul Solar le mai sunt adaugate un numar mare de planete micute numite asteroizi, intalniti cel mai des intre Marte si Jupiter, ce orbiteaza in asa numita „Centura de asteroizi”. Asteroizii sunt fragmente mari  de roci si metale, si se presupune ca sunt ramasitele spulberate in urma formarii Sistemului Solar, in urma cu 5 miliarde de ani, ce nu au reusit sa se dezvolte in planete.

De fapt, diametrul celui mai mare asteroid, Ceres, este de aproximativ 1000 km, dar pe de alta parte, diametrul celor mai mici asteroizi nu depaseste cativa metri. Ceres a fost descoperit in 1801 de catre Giuseppe Piazzi, un astronom care a incercat sa gaseasca o planeta intre Marte si Jupiter, dar datorita masei sale mari, Ceres a primit statutul de planeta pitica, singura din interiorul sistemului solar. Urmatorii asteroizi ca marime sunt 2 Pallas, cu peste 544 km, urmat de 4 Vesta, 529 km diametru si 10 Hygiea cu 431 km in diametru. Ulterior, s-au gasit milioane de asteroizi de diferite dimensiuni si forme, orbitand in jurul Soarelui impreuna cu planetele, inclusiv Pamantul.

In afara de asteroizii care  formeaza centura principala, exista si alte grupuri, numite Troieni. Cel mai semnificativ grup troian isi imparte orbita cu Jupiter, atat in fata, cat si in spatele planetei. Asteroizii din acest grup sunt numiti dupa personaje din razboiul de la Troia. De asemenea, exista asteroizi gasiti in exteriorul Sistemului Solar, dincolo de Jupiter, cum ar fi 2060 Chiron, descoperit in 1977, sau 944 Hidalgo, dar ei sunt mentionati mai des ca avand legatura cu Centauri (exista dezbateri asupra faptului daca acestia ar trebui sa fie clasificati ca si comete sau asteroizi).

In ceea ce priveste asteroizii aflati aproape de orbita Pamantului (asteroizi aproape de pamant  cum ar fi grupuri de asteroizi Apollo, Amors, si Atens), in luna mai 2010 au fost descoperiti peste 7.000. Cei cu diametre mai mari de 1 km pot fi considerati un potential pericol pentru planeta noastra. Impreuna cu Jupiter, Neptun si Marte impart aceeasi orbite cu grupuri de troieni si ramane sa descoperim in viitorul apropiat daca Pamantul are troieni. Timp de un an, din 2010 pana in 2011, Misiunea NASA WISE (Wide-camp Ancheta infrarosu Explorer)  a adunat informatii despre obiectele aflate in apropierea Pamantului, cu ajutorul unui telescop care a scanat intregul cer in lumina infrarosie. Rezultatul observatiilor a fost TK7 2010, un asteroid confirmat ca un troian al Pamantului, are peste 300 de metri si o orbita neobisnuita. Cu toate acestea, acest troian nu reprezinta un potential pericol pentru planeta noastra, deoarece nu va veni mai aproape de Pamant mai mult de 24 de kilometri.

Puteti vizualiza orbita in clipul video de mai jos: Datorita unui mare interes in explorarea spatiului cosmic, oamenii de stiinta acorda o mare importanta studierii asteroizilor, crezand ca acestia vor oferi mai multe informatii despre formarea sistemului solar. In noiembrie 1991, sonda spatiala Galileo, lansata de Statele Unite, a efectuat primele imagini detaliate ale unui asteroid, si anume 951 Gaspra, in drum spre Jupiter. Astfel, Galileo a fost prima sonda care a survolat un asteroid. Se putea vedea ca asteroidul Gaspra a fost un corp de culoare inchisa si de forma neregulata, avea 20 km latime si era acoperit cu cratere. In drumul sau se putea observa cum din loc in loc se rupeau bucati mari din asteroid, cel mai probabil din cauza ciocnirilor cu alti asteroizi, evenimente de acest gen fiind foarte frecvente. Gaspra are anumite similitudini cu Phobos, satelitul lui Marte.

Ulterior, oamenii de stiinta au reusit sa monteze sonde, in scopul de a localiza cu precizie asteroizii si suprafata lor, trimitand imagini pe Pamant. Sonda mica americana numita Near a aterizat pe asteroidul Eros in 2001. Aflat la 316 milioane kilometri distanta de Pamant, semnalele radio au nevoie de o jumatate de ora pentru a ajunge pe asteroid si inapoi.

Cu un continut de minerale si metale pretioase, asteroizii pot fi o importanta resursa naturala. Probabil in viitor, astronautii vor fi capabili sa aduca asteroizii in apropierea Pamantului, ceea ce ar face mai usoara exploatarea lor. In ceea ce priveste coliziune intre asteroizi, mentionate mai devreme, si impartirea lor in comete care merg prea aproape de Soare sau de planetele mari, acestea dau nastere la fragmente mari de diferite dimensiuni. Aceste fragmente, numite meteoriti, circula in spatiul interplanetar si sfarsesc prin prabusirea lor pe suprafata planetelor sau pe satelitii lor.

In primul rand, asteroizii trebuie sa poata fi distinsi  fata de meteoriti. Este o distinctie clara intre dimensiunile si greutatea  meteoritilor (care poate varia de la pulberi fine, de cateva miligrame, pana la un kilometru in diametru si peste 60 de tone – ca Hobai, gasit in Namibia) si cele ale asteroizilor (care sunt mai mari atat in ​​dimensiune, cat si greutate, fiind, de asemenea, cunoscuti sub numele de planetoizi). Spre deosebire de meteoriti, asteroizii au o orbita. Exista, de asemenea, diferente majore in compozitia intre aceste doua tipuri de organisme cosmice. Este bine de stiut ca in fiecare zi meteoritii penetreaza atmosfera Pamantului si, datorita frecarii cu aerul, devin incandescenti.

Legat de stirile care prezic tot felul de catastrofe cosmice, putem spune doar ca intr-o anumita masura acestea sunt descoperite stiintific, deoarece exista in realitate posibilitatea de coliziune intre Pamant si un corp de o marime considerabila, care poate afecta in mod decisiv viata pe planeta noastra. Mai mult decat atat, cea mai plauzibila teorie privind disparitia dinozaurilor ia in considerare un impact al Pamantului cu un asteroid gigant. In anii anteriori au circulat diferite rapoarte, afirmand ca la 1 februarie 2019, un asteroid de doi kilometri in diametru va lovi Pamantul.

Dar in urma unor calcule ulterioare, traiectoria asteroidului a relevat o eroare de 10 milioane de kilometri. Alarma era falsa. Pana la sfarsitul acestui secol, din cei 27 de asteroizi cunoscuti, care sunt cel mai aproape de Pamant, doar 4 dintre ei ar putea trece la mai putin de 0.01183 UA (unitati astronomice). 1 UA corespunde cu distanta medie Pamant – Soare, adica 149.597.870 km. Prin urmare, planeta noastra nu ar putea fi afectata de oricare din acesti asteroizi.

Unele masuri impotriva ciocnirii Pamantului cu asteroizii includ: – rachete anti-asteroizi – se pare ca acest tip de rachete sunt o versiune imbunatatita a Deep Impact; – arme nucleare folosite pentru a modifica traiectoria asteroidului; – proiectile distructive – bile de tungsten lansate la distanta mica de asteroid, care, in momentul impactului, vor patrunde in interiorul asteroizilor mici; – o statie spatiala cu lentile uriase si lupe, care va concentra lumina soarelui intr-un singur punct de pe suprafata asteroidului, moment in care temperatura ar ajunge la 1000 grade Celsius.

La un moment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din interiorul asteroidului ar fi aparut un jet de abur fierbinte, care ar avea forta necesara pentru a devia asteroidul. Una peste alta, nu ne ramane decat sa avem  incredere  in calculele oferite de specialisti, si in faptul ca vor gasi cele mai bune solutii pentru a evita o posibila coliziune cu un asteroid sau organisme de dimensiuni cosmice, care ar putea pune in pericol viata pe Pamant.

Va prezentam un material video despre asteroizi :