Astronomia in ultraviolet este studiul spectrului ultraviolet al obiectelor astronomice. Radiatiile ultraviolete vin dintr-o regiune mai fierbinte a spectrului electromagnetic, decat lumina vizibila. De exemplu, gazul interstelar cu o temperatura de pana la un milion de grade Kelvin este destul de proeminent in ultraviolet. Radiatia ultravioleta a generat multe informatii importante despre abundentele chimice si procesele din soare si din alte obiecte stelare, cum ar fi piticele albe. Astronomia in ultraviolet a devenit posibila odata cu aparitia rachetelor capabile sa transporte instrumente deasupra atmosferei Pamantului – atmosfera absoarbe cea mai mare parte din radiatiile electromagnetice in lungimi de unda ultraviolet care provin de la sursele ceresti. Mare parte din radiatie se pierde chiar si la cele mai inalte altitudini la care pot ajunge baloanele. In anii 1920, s-a incercat fotografierea spectrului ultraviolet al soarelui cu ajutorul baloanelor, insa fara succes. Abia in anul 1946, o camera transportata de o racheta a reusit sa faca acest lucru.

Inca de la inceputul anilor 1960, Statele Unite ale Americii si alte tari au plasat pe orbita Pamantului observatoare cu sateliti fara piloti, care transportau telescoape optice cu suprafete acoperite special pentru reflectivitatea razelor ultraviolete. Acestea includ opt observatoare solare, lansate intre anii 1962 si 1975 de catre NASA, care le-au permis astronomilor sa obtina mii de spectre ultraviolete ale coroanei soarelui. O alta serie de sateliti americani, cunoscuti sub numele de Observatoare Astronomice in Orbita (in circulatie din 1968 pana in 1981), a permis studiul mediului interstelar si al stelelor indepartate in gama spectrala de 1200 pana la 4000 de angstromi.

Citește și:  Minoritatile etnice in Transilvania

Un telescop transportat la bordul navei spatiale International Ultraviolet Explorer (lansat in anul 1978 de catre ESA, NASA si Marea Britanie) a permis realizarea unor observatii ultraviolete importante asupra unor obiecte ca: quasari, comete. Telescopul Spatial Hubble de inalta rezolutie, utilizat incepand cu anul 1990, a colectat deasemenea date in lungimile de unda ultraviolete despre obiecte slab iluminate ca nebuloasele si clusterele stelare indepartate. Satelitul Extrem Ultraviolet Explorer (EUVE), lansat de NASA in anul 1992, a studiat evolutia stelara si mediul interstelar. EUVE a fost inlocuit in anul 1999 de FUSE (Far Ultraviolet Spectroscopic Explorer), care a descoperit azot molecular in spatiul interstelar. Un alt satelit lansat de NASA, GALEX (Galaxy Evolution Explorer), a fost lansat in anul 2003 si a studiat modul in care se schimba galaxiile de-a lungul a miliarde de ani. Observatorul Solar si Heliosferic (SOHO), un satelit ESA-NASA lansat in anul 1995, a studiat soarele si coroana acestuia in lumina ultravioleta.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.