Pictorul Paul Cezanne este unul dintre cei mai interesanti si controversati artisti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pentru ca nu s-a raliat, in mod categoric, niciunei directii (desi este considerat post-impresionist) si extrem de complicat si de vulnerabil ca tip de personalitate. S-a nascut in 1839, la Aix-en-Provence, localitate in care se afla astazi, cu statut de muzeu, atelierul lui Cezanne, si tot aici s-a stins din viata, in 1906.
Scriitorul francez Emile Zola, nascut si el in Aix-en-Provence, ii trimite lui Cezanne, in 1886, romanul “Creatie”, pe care tocmai il terminase, si in al carui personaj principal Cezanne se recunoaste, fara ca acest lucru sa fie foarte magulitor pentru el, de vreme ce respectivul personaj parea a fi un pictor ratat. De altfel, convingerea lui Zola era ca Cezanne avea geniu, dar ca nu va fi in stare niciodata sa dovedeasca acest lucru. Dincolo de perceptia extrem de subiectiva a lui Zola, Paul Cezanne a marcat o intreaga generatie de postimpresionisti, iar pictura inceputului de secol XX – cubisti, suprarealisti, simbolisti – nu poate fi conceputa fara uriasa influenta a operei lui Cezanne.
Atelierul lui Cezanne din Franta (Aix-en-Provence), in care se pastreaza si astazi obiectele care i-au fost familiare si care l-au inspirat in tablourile cu natura moarta – vaze, sticle, obiecte de faianta, flori de hartie, cranii etc. – este locul in care artistul s-a simtit cel mai bine si unde si-a regasit, dupa fiecare moment tensionat al vietii lui, linistea. Una dintre capodoperele sale, din ultimii ani ai vietii, “Les grandes baigneuses” (“Marii scaldatori”), aici a fost pictata.
Cei care au vizitat atelierul lui Cezanne din Franta marturisesc faptul ca prima impresie, foarte puternica, atunci cand se trece pragul atelierului, este ca totul are viata, ca si cum spiritul artistului ar fi mereu prezent in spatiul respectiv. De-a lungul unui intreg perete se afla o etajera pe care stau amestecate o farfurie, o compotiera, un pahar, o sticla de ulei, iar restul incaperii este ocupat de un pat, o masa, un sevalet inalt, un taburet, cateva scaune, o soba. Un interior modest care a adapostit un geniu.
In 1906, doar cu cinci ani inainte de a parasi aceasta lume, Paul Cezanne a cumparat, in Aix-en-Provence, locul atat de drag al nasterii sale, o veche ferma, cu o suprafata de 7000 metri patrati, pe care a platit 2000 de franci. Situata pe colinele Lauves, marginita de canalul Verdon, cu plantatii de maslini si smochini, aceasta ferma oferea o priveliste superba inspre Muntii Sainte Victoire. Aici a fost construit atelierul lui Cezanne, dupa un proiect facut chiar de artist, intr-unul dintre locurile cele mai frumoase din Franta. Este gata zece luni mai tarziu, in septembrie 1902. La parter se afla doua saloane, o bucatarie, o toaleta si un oficiu. O terasa se pierde intr-o gradina in panta. La etaj se afla atelierul, cu doua ferestre imense spre sud si un glasvand spre nord. Cezanne isi aduce aici toate obiectele dragi si aici a lucrat, zilnic, in ultimii patru ani ai vietii sale.
In fiecare dimineata, indiferent de anotimp, pleca din apartamentul sau de pe strada Boulegon (unde locuia cu sotia) si venea in atelierul in care se simtea mai bine decat in oricare alta parte. De la ora sase dimineata, pana seara, pe la ora cinci, lucra cu o verva de nedescris. Incepea mai multe panze, asezate in diverse colturi ale atelierului. Impresia era, asa cum marturisesc prietenii (putini) care l-au vizitat in acea perioada, de mare dezordine. In zilele ploioase sau friguroase, obisnuia sa ramana aici pana a doua zi. Cand vremea era insorita, pleca sa isi caute “temele” tablourilor sale in mijlocul naturii.
Inconfundabil, cu nelipsita palarie neagra pe cap, isi aseza sevaletul pe colina cea mai inalta, de unde se deschidea panorama Muntilor Sainte Victoire. Din corespondenta care s-a pastrat se degaja o mare admiratie fata de natura atat de generoasa a locurilor. Ii scria unui prieten ca, probabil, nu s-a nascut inca artistul care sa se ridice la inaltimea acestor frumuseti, ale locurilor din apropierea orasului Aix-en-Provence. Inca inainte de a cumpara terenul pe care a fost construit atelierul lui Cezanne din Franta, artistul remarcase, in apropiere, un maslin, pe care l-a inconjurat cu un mic zid, pentru a-l proteja. Ii vorbea adesea maslinului, il imbratisa, marturisind ca “Este o fiinta vie, il iubesc , asa ca pe un vechi camarad. Imi stie toata viata si imi da sfaturi minunate.” (confesiune dintr-o scrisoare adresata lui Joachim Gasquet, bun prieten).
In 1906, in octombrie, intr-o imprejurare similara, pictand in mijlocul naturii, nu departe de atelier, a inceput o furtuna. Cezanne a continuat sa picteze cu frenezie, ca si cum ar fi vrut sa moara pictand. S-a stins opt zile mai tarziu, imbolnavindu-se din pricina acelei imprejurari, bolnav de pleurezie.
Dupa moartea pictorului, atelierul lui Cezanne din Franta, o vreme, a fost inchis si uitat. In 1921, un admirator din Aix-en-Provence al artistului, Marcel Joannon, l-a cumparat, conservand interiorul asa cum a fost lasat de Cezanne, considerandu-l “o bogatie spirituala atasata casei, gradinii”, totul evocand o prezenta geniala, pasionata, interiorizata si tulburatoare.
Libraria amenajata langa atelierul lui Cezanne din Franta ofera vizitatorilor diverse produse, carti postale, albume, afise cu reproduceri ale operelor lui Cezanne, precum: “Autoportret”, “Jucatorii de carti”, “Natura moarta cu mere si portocale”, “Muntele Sainte Victoire”, “Natura moarta cu craniu”, “Mere verzi”, “Natura moarta cu flori si fructe”, “Flori intr-o vaza albastra” etc. Atelierul lui Cezanne din Franta nu are expusa nicio opera, in original, a artistului, menirea acestui muzeu fiind de a oferi vizitatorilor imaginea unui loc foarte frumos, dar si foarte simplu, relevant pentru omul Cezanne.