Bacalaureat 2021, “examenul maturităţii”, cum era considerat altădată şi, poate, mai este şi astăzi, a început luni, 28 iunie 2021, cu proba scrisă la Limba şi literatura română, după un an şcolar dificil, în care condiţiile impuse de pandemie au solicitat eforturi suplimentare din partea elevilor şi a profesorilor. S-au înscris, la examenul de Bacalaureat 2021, 114 163 de elevi (adică 77% dintre cei care au terminat liceul în acest an), la care se adaugă 19 520 de candidaţi din promoţiile anterioare
Nu este momentul acum pentru analize, statistici, comparaţii, diagnoze despre starea învăţământului românesc, toate acestea se vor face după terminarea examenului şi, ca întotdeauna, vor rămâne, probabil, doar nişte “constatări” mai mult sau mai puţin încurajatoare, care să creeze iluzia că societatea românească este interesată de sistemul educaţiei şi că rezultatele examenelor de la finalul liceului chiar reflectă, cu obiectivitate, o stare de fapt.
Subiectele de la proba de Limba şi literatura română, reacţiile elevilor la ieşirea din sălile de examen, opiniile din mediul online ar trebui să ne facă să ne oprim puţin, să medităm, să înţelegem relevanţa/ irelevanţa acestui examen în anul 2021.
Reacţiile elevilor “la cald”
Am auzit/ citit pe diverse bloguri, forumuri etc. (şi nu numai anul acesta) îngrijorător de multe afirmaţii ale elevilor de felul: “M-am descurcat! Ştiam subiectul al III-lea pe de rost!”, “Am memorat eseurile cuvânt cu cuvânt!”, “Nu am citit operele, am făcut compilaţii după diverse comentarii şi le-am învăţat ca pe Tatăl nostru!”, “La meditaţii, profesorul ne-a spus că, dacă nu avem chef să citim romanele, să ne uităm la filme!” (n.n. ecranizări după romanele din bibliografia obligatorie) etc.
În plus, ce coincidenţă, ce “surpriză”! Ministerul Educaţiei a “extras”, pentru examen, Subiectul/ Varianta 4, în care subiectul al III-lea (eseul) a fost similar cu cel de la Simularea din martie – “prezentarea particularităţilor unei nuvele studiate” (la profilul real), “prezentarea particularităţilor de construcţie a unui personaj dintr-o nuvelă studiată” (la profilul umanist), cu singura deosebire că, la Simulare, era indicat numele scriitorului canonic (Ioan Slavici), la examen existând posibilitatea (destul de limitată) a unei alte alegeri (o altă nuvela studiată, in afară de “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici – de exemplu, “Alexandru Lapusneanul”, de Costache Negruzzi, relevantă pentru estetica romantismului paşoptist sau altă nuvelă studiată la clasă, în cadrul altor teme, dar care nu aparţinea neapărat unui scriitor canonic).
În legătură cu acest aspect, mulţi elevi au spus că nu se aşteptau “să se dea tot nuvela” sau că “de foarte mulţi ani nu s-au mai dat aceleaşi subiecte şi la Simulare şi la Bac” şi că, prin urmare, “nu au mai repetat acest subiect” sau că “s-au descurcat” mai mult sau mai puţin.
Doar o “coincidenţă”?…
Evident, oricine se poate întreba dacă această situaţie este doar o “coincidenţă” care, întâmplător, ar favoriza obţinerea unor rezultate care să conducă la o promovabilitate la Bacalaureat 2021 mai bună decât în anii anteriori (“indicator” al situaţiei învăţământului românesc) sau dacă o astfel de “coincidenţă” (incontrolabilă, ca orice “coincidenţă”!) nu s-a transformat într-o “capcană”, efectele fiind invers decât cele scontate.
Bacalaureat 2021 – Cât de relevante, pentru competenţele elevilor, sunt subiectele probei de Limba şi literatura română?
Până la concluziile legate de o asemenea situaţie, ar trebui să ne mai gândim însă la unele aspecte referitoare la relevanţa acestui subiect (al III-lea) din structura probei scrise la Limba şi literatura română.
Conform Programei, Subiectul al III-lea constă în redactarea unui eseu, de minimum 400 de cuvinte, cu referire la un text studiat, aparţinând unui autor canonic (Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, George Călinescu, la care, în condiţii normale, fără pandemie, s-ar fi adăugat Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu), unui curent cultural/literar, unei perioade, unor specii literare şi/sau tipurilor de texte menţionate în programa de bacalaureat.
După cum se vede, în această listă minimală, adaptată studiului în liceu, figurează nume mari ale literaturii române. Inclusiv Ioan Slavici este unul dintre scriitorii de referinţă din “epoca marilor clasici”, implicit din istoria literaturii române, şi este foarte bine, este necesar ca elevii să cunoască opera acestuia.
Dar faptul că, cel puţin în ultimii ani, subiectul “Slavici” a fost prezent constant la Simulări (fie la clasa a XI-a, fie la clasa a XII-a) şi la examenul de Bacalaureat oare nu creează un fel de stereotipie care nu face decât să-i îndepărteze pe elevi de la o adevărată motivaţie a învăţării?
În plus, învăţarea pe de rost a “eseurilor” referitoare la marile opere literare (pentru că există “convingerea” elevilor, desprinsă din realitatea examenelor, că numai aşa poţi obţine notă mare) – eseuri uitate îndată după trecerea acestor probe – este, cu siguranţă, cel mai sigur drum spre îndepărtarea, de fapt, de frumuseţea şi valorile autentice ale literaturii noastre.
Creativitate sau învăţare mecanică?
Un indiciu al învăţării mecanice/ pe de rost a eseurilor este şi discrepanţa (în cele mai multe cazuri) dintre frazele “pompoase” ale eseului şi, frecvent, simplismul, incoerenţa limbajului folosit în textul argumentativ (Subiectul 1. B, care trebuie construit pe loc), lipsa de coeziune a argumentelor, erorile de logică, exemplele inadecvate etc.
Într-un astfel de context, precizările din Programa de Bacalaureat, acelea ca eseul trebuie să evidenţieze capacitatea elevului de a interpreta o operă literară prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură, apelând la strategii de interpretare adecvate şi la un limbaj potrivit cu realitatea textului literar, rămân simple repere teoretice în documentaţia şcolară.
Desigur, şi structura subiectului de Limba şi literatura română din cadrul Examenului de Bacalaureat 2021 (ca în orice altă situaţie de examen) presupune o anume inerţie, pentru că trebuie să se subordoneze unor reguli, scopuri, modalităţi de evaluare etc.
La modul general, proba de Limba şi literatura română, din cadrul examenului de Bacalaureat 2021, ca şi în anii anteriori, a fost de dificultate medie, La Subiectul I, textul la prima vedere – un fragment din “Viaţa lui I.L. Caragiale”, de Şerban Cioculescu – a fost bine ales, interesant, uşor de înţeles de către elevi.
În schimb, ne putem iarăşi întreba dacă este corectă egalizarea punctajului de la Subiectul I. A (30 de puncte, care se pot obţine cu uşurinţă, pentru cinci răspunsuri la întrebări relativ simple) cu cel de la Subiectul al III-lea – eseul (tot 30 de puncte), pe o temă complexă de literatură, care trebuie dezvoltată în minimum 400 de cuvinte, într-un limbaj adecvat, nuanţat, în care să se apeleze la diverse strategii de analiză, la abilităţile de interpretare, de lectură critică şi creativă, din care să se vadă preocuparea pentru a păstra prospeţimea, corectitudinea şi naturaleţea limbii române etc.
Proba de Limba şi literatura română – Subiectul al II-lea
Şi anul acesta (măcar cu ocazia examenului de Bacalaureat 2021), ar trebui să ne întrebăm dacă este corectă/ relevantă o astfel de evaluare sau dacă este doar o modalitate de a creşte promovabilitatea artificial, putându-se obţine nota 6 şi fără a rezolva vreun subiect de literatură.
Cât despre Subiectul al II-lea (în cadrul căruia candidatul trebuie să analizeze, în minimum 50 de cuvinte, elemente de structură, de conținut, formale, dintr-un text integral sau dintr-un fragment de text literar la prima vedere, liric/epic/dramatic), o condiţie de bază, pentru ca răspunsul să fie convingător şi să corespundă cerinţelor, este “înţelegerea mesajului textului, încadrarea corectă în genul literar, precizarea apartenenţei (atunci când se cere sau când este posibil) la un curent literar, la o direcţie, la o formulă de creaţie, interpretarea viziunii despre lume, recunoaşterea temei, a motivelor literare, identificarea principalelor componente de structură, de compoziţie şi limbaj şi semnificaţiile acestora etc.” (precizările sunt din Programa de examen).
Anul acesta, la Bacalaureat 2021, proba de Limba şi literatura română, la Subiectul al II-lea, a fost propus un text liric – “Drum”, de Ion Vinea – cerinţa fiind de a se evidenţia relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
Deşi, pentru un elev aflat la finalul liceului, identificarea aspectelor tematice, a mijloacelor artistice nu ar trebui să ridice probleme deosebite, propunerea unui text (la prima vedere) dintr-o epocă/ direcţie literară/ curent literar despre care elevul a dobândit mai multe informaţii, prin natura programei şcolare, poate că ar fi fost mai potrivită, pentru a se evalua competenţele specifice.
Bacalaureat 2021 – “încurajarea blândă a mediocrităţii”?
Examentul de Bacalaureat 2021 se desfăşoară, cum este şi firesc, în cadrul regulilor stabilite de către Ministerul Educaţiei, prin Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de Bacalaureat, şi este o etapă necesară şi obligatorie pentru un tânăr care vrea să-şi construiască un viitor potrivit aspiraţiilor sale şi în spiritul timpului pe care îl trăim.
Probabil că va veni, până la urmă, şi vremea în care astfel de aspecte, ca cele menţionate anterior şi multe altele, inclusiv felul în care se învaţă în şcoala românească, ce se învaţă, cu ce perspective, cu ce motivaţie, să fie analizate cu onestitate, să se depăşească odată şi odată marea problemă autohtonă, pe care Titu Maiorescu o observa şi cu un secol şi jumătate în urmă, a “formelor fără fond”, inclusiv “încurajarea blândă a mediocrităţii”.
Suntem în secolul al XXI-lea şi încă, din nefericire, ar trebui să ne întrebăm, ca şi Maiorescu, la vremea lui, dacă nu cumva “cuvântul” menit să zidească s-a transformat în “beţie de cuvinte”.
Este esenţial ca, până la structurări şi restructurări de conţinuturi, metodologii, strategii etc., care par a fi, de multe ori, mecanisme inerţiale, rezistente la schimbări şi sincronizări cu realitatea în care trăim, elevii să dea sens şi valoare acestui examen, prin felul în care îşi vor valorifica informaţiile, gândirea, capacitatea de analiză şi sinteză, creativitatea (atât cât se poate, în limita unor subiecte care încă mizează, în mare măsură şi în pofida declaraţiilor, pe memorare).
Criterii valorice ieri şi astăzi în şcoala românească
Ar trebui să ne amintim şi că, de-a lungul timpului, mai ales în perioada interbelică, un criteriu important de evaluare a calităţii învăţământului românesc nu a fost neapărat promovabilitatea, ci numărul personalităţilor pe care le-a dat scoala (in diverse domenii), aparţinând unei generaţii.
În România, Bacalaureatul, ca examen de absolvire a unui ciclu de învăţământ de cultură generală, a fost introdus în anul 1925. La vremea respectivă, Ministru al Instrucţiunii Publice, cum se numea pe atunci Ministerul Educaţiei Naţionale, în guvernul Ion I.C.Bratianau, era Constantin Angelescu, medic, cu studii făcute la Paris, şi profesor universitar, nepot al lui Spiru Haret, matematician şi astronom, cel mai mare reformator al învăţământului românesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în cele trei mandate de ministru pe care le-a deţinut.
În Legea Învăţământului din 1929, din timpul mandatului lui Constantin Angelescu, care cunoscuse îndeaproape lumea occidentală, cu valorile ei, şi înţelegând, în acelaşi timp, specificitatea autohtonă, se preciza că: “Scopul examenului de Bacalaureat este de a verifica cunoştinţele dobândite de elevi la materiile de studii cele mai importante şi, mai ales, de a dovedi influenţa studiilor făcute asupra formării cugetării lor, deci, cu chipul acesta, a selecţiona dintre absolvenţii liceului pe cei care dovedesc că sunt în stare să urmeze cu folos studiile de specializare universitare” – aspect pe care ar trebui să-l aibă în vedere şi şcoala românească de astăzi.
Mai mult, în numele şi în sprijinul unei culturi autentice, probabil că şi admiterea în învăţământul superior ar trebui revizuită cu responsabilitate şi pe criterii valorice, mai mult decât pe criterii financiare, şi în spiritul cerinţelor societăţii contemporane, iar studiile universitare să ofere şansa pentru o formare complexă a tinerilor, să susţină excelenţa, să corespundă standardelor internaţionale.
Bacalaureat 2021, proba la Limba şi literatura română – fără scriitori uriaşi ai culturii noastre
De modul în care este gândită educaţia la toate nivelurile sistemului, asigurându-se coerenţa, inclusiv valorică, între gimnaziu, liceu şi învăţământul superior, de felul în care se respectă cultura, tradiţiile autohtone, integrându-se, în acelaşi timp, dimensiunile şi cerinţele societăţii moderne, de realizările imediate, concrete, depind sănătatea morală şi intelectuală a tinerilor şi, implicit, viitorul ţării. Este unul dintre “secretele” pe care ţările care au, constant, instituţii de învăţământ în topurile internaţionale l-au înţeles de mult timp.
Rămâne de văzut cât de relevante vor fi rezultatele “examenului maturităţii” – Bacalaureat 2021. Ar trebui menţionat şi faptul că, din Programa de Bacalaureat pentru Limba şi literatura română, din anul acesta şi din anul trecut, în condiţii de pandemie şi de învăţământ online, în ideea (justificată, până la un punct) de a nu-i pune pe elevi în situaţii şi mai dificile, au fost înlăturaţi scriitori din perioada postbelică, precum Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, plus personalităţi remarcabile din epoci anterioare – Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu.
O eroare fundamentală…
“Egalitatea de şanse” pentru elevi, invocată de minister, nu ar fi trebuit să presupună astfel de renunţări. Probabil că mulţi dintre absolvenţi (dintre cei mai puţin preocupaţi de universul cunoaşterii) vor rămâne cu impresia că istoria literaturii române se încheie în jurul anului 1940 sau că ceea ce nu figurează în tematica examenului de Bacalaureat nu există sau nu contează.
De ce aceşti scriitori uriaşi au fost “eliminaţi” şi nu (eventual) alte teme cu mai puţină “greutate” sau mai aride pentru vârsta unor elevi de liceu? Probabil pentru că erau “la sfârşitul” materiei de parcurs şi era mai simplu de “tăiat” de la un capăt, fără criterii valorice, deşi timp pentru parcurgerea acestor autori, la orele de curs, a fost, chiar şi în pandemie. Avem măcar speranţa că nu au fost ignoraţi total, chiar dacă nu s-au încadrat în tematica de Bacalaureat 2021 (ca şi la Bacalaureat 2020). Sau, poate, s-a considerat că “nu avem timp”, în vremelnicia noastră, de eternitatea lor? O eroare fundamentală. O altă eroare fundamentală!
Rezultatele la Bacalaureat 2021 pot fi accesate aici.
