Banat: inima culturală și economică a României

Parcă dintotdeauna, regiunea istorică numită Banat, aflată în vestul României, este supranumită “fruncea ţării”, fără să se cunoască exact momentul de când această regiune a căpătat titulatura de frunce a ţării.

Deşi pentru unii este doar o modalitate specifică oamenilor de a se supraevalua şi de a supraestima anumite caracteristici ale oraşului pe care îl locuiesc sau ale unei regiuni din care fac parte, pentru alţii îşi merită cu siguranţă poziţia de “frunce” a României, considerând-o o regiune importantă din punct de vedere economic şi cultural, în care oamenii mai păstrează acel bun simţ şi respect unii faţă de alţii, care a dispărut în alte zone ale României.

Prezentare istorică a Banatului

Situat în vestul României, Banatul a făcut parte din Dacia înainte ca aceasta să fie cucerită de romani, în anul 101 e.n., iar după anii 207-274, în care a avut loc retragerea aureliană, a făcut parte din imperiul Roman şi apoi din Imperiul Bizantin.

În secolele IX-X, această regiune forma un voievodat condus de Glad şi apoi de urmaşul sau Ahtum. Învingandu-l pe Ahtum, Chanadinus devine conducător al voievodatului, însă acesta acceptă suveranitatea maghiară, care se va afla pe toată suprafaţa regiunii vestice. În perioada Evului Mediu, regiunea se confruntă cu invazii ale otomanilor, iar în anul 1552 este cucerită de aceştia, transformându-se în paşalâc.

Banatul transformat în paşalâc avea reşedinţa în oraşul Timişoara şi era locuit de bulgari, bosnieci, sârbi sau greci, care deveniseră musulmani. În mediul rural, locuiau, în continuare, bănăţenii, turcii preferând să se stabilească la oraş. Sub conducere otomană, regiunea vestică nu a cunoscut o dezvoltare economică importantă, din cauza conflictelor militare existente.

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, au loc importante conflicte între otomani şi austrieci, care nu se sfârşesc cu victoria austriecilor de la Zenta din anul 1697 şi pacea de la Karlowitz, încheiată în anul 1699. Astfel, în anul 1716 începe războiul Austro-Turc, care se încheie în anul 1718, prin Pacea de la Passarowitz. Prin acest tratat de pace, regiunea vestică aparţine austriecilor, iar din anul 1778 aparţine de Ungaria.

Colonizarea a fost una dintre caracteristicile de bază ale dominaţiei austriece, fiind aduşi italieni, germani, spanioli, bulgari sau francezi, pentru a popula regiunile bănăţene care nu erau foarte populate. Avantajele de care beneficiau coloniştii constau în asigurarea unei locuinţe şi unei bucăţi de pământ pe care să o muncească, dar şi animalele sau uneltele necesare muncilor agricole. Numărul persoanelor colonizate în anul 1736 era de 816, iar începând cu anul 1736 are loc o continuare a procesului de colonizare, mult mai complexă, existând 1888 de persoane colonizate în anul 1763.

În anul 1918, pe 1 decembrie, Banatul, alături de Transilvania, Crișana, Maramureş şi Bucovina se unesc cu România, sub conducerea regelui Ferdinand I, atingând scopul suprem al naţiunii romane. Teritoriile pe care le cuprinde regiunea vestică sunt împărţite atât în România, cât şi în Serbia, şi în Ungaria. Localităţile bănăţene din România sunt următoarele:

→ intregul județ Timiș, în care se află orașele Timișoara, Lugoj, Faget, Sânnicolau Mare și Buziaș;

→ satele Pojoba și Salciva, din județul Hunedoara;

→ partea vestică a județului Mehedinți, care curpinde orașul Orșova și satele Baia Nouă, Eibenthal şi Dubova, Svinița și Eselnița;

→ partea situată la sud de Mureș din județul Arad;

→ județul Caraș Severin, fără următoarele localități: Cornișoru, Boutarii de jos, Boutarii de sus, Preveciorii.

Puncte bănățene de interes turistic

Din punct de vedere turistic, Banatul este o regiune deosebită, care, odată ce a fost vizitată, va stârni interesul turiştilor de a reveni pe meleagurile ei. Un important centru bănăţean este Timişoara, oraşul unde, pe 16 decembrie 1989, a început revoluţia ce avea să înlăture regimul comunist, în frunte cu Nicolae Ceauşescu. Piaţa Victoriei, aflată în centrul oraşului, este locul în care a fost declarat primul oraş eliberat de dictatura comunistă din România.

Aici, se găseşte la un capăt, Opera, construită în anul 1872, iar în capătul celălalt se afla Catedrală Mitropolitană, care este cea mai veche clădire a oraşului. Totodată, Catedrala este renumită pentru cele 7 clopote pe care le deţine, care cântăresc, în total, 8.000 de kilograme, dar şi pentru arhitectura deosebită, caracterizată prin îmbinarea elementelor româneşti cu cele bizantine. În Catedrală, se află moaştele primului Mitropolit al Banatului, Ioan Iosif de la Partoş.

În mijlocul Pieţei Victoria din capitala Banatului, Timişoara, se află statuia „Lupoaica cu puii”. Atât timişorenii, cât şi vizitatorii pot admira lupoaica care îi alăptează pe Remus şi Romulus încă din anul 1921, atunci când statuia a fost dăruită Timișoarei de către autorităţile oraşului Roma. De la Operă către Catedrală, pe partea dreaptă există o promenadă numită Corso, pe care se plimbau oamenii din înalta societate timișoareană.

Pe tot parcursul promenadei, există palate deosebit de frumoase. Corso începe cu Palatul Wiess, care a fost construit în anul 1912. Al doilea palat care află pe Corso este Palatul Lloyd, construit între anii 1910-1912 şi dispus pe trei etaje. În prezent, în acest palat se află sediul Rectoratului Universităţii Politehnică şi restaurantul Lloyd.

În continuare, în capitala Banatului se află Palatul Neuhausz, o clădire cu 4 nivele, care adăposteşte, la parter, magazine. Construit de către arhitectul Arnold Merbl, Palatul Merbl continuă şirul clădirilor deosebite, aflate pe Corso-ul timișoarean, lângă care se află Palatul Dauerbach, ridicat între anii 1912-1913. Construit între aceiaşi ani este şi Palatul Hilt-Vogel, care aparţine stilului art-nouveau şi este lipit de Palatul Széchenyi, care a fost construit între anii 1900-1914 şi cu care se încheie rândul palatelor de pe Corso.

Pe partea stângă, se află promenada opusă, numită “Surogat”, care reprezenta în trecut locul de plimbare al tinerilor şi al muncitorilor. Pe “Surogat” se află Palatul Löffler, o construcţie cu 4 nivele, ridicată între anii 1912-1913, la parterul căreia se află spaţii comerciale. De asemenea, tot pe “Surogat” se află Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Timişoara, construită în anul 1850.

Frumuseţea oraşului Timişoara, specifică Banatului, este impresionantă. În apropierea Pieţei Victoria, se află Castelul Huniade, de o deosebită valoare istorică, care a fost construit de către Iancu de Hunedoara între anii 1443-1445. A fost reşedinţa conducătorilor, chiar şi în perioada dominaţiei otomane, iar după distrugerile suferite în anul 1849 a fost reconstruit pe o perioadă de 7 ani, astăzi adăpostind Muzeul Banatului, locul în care istoria vorbeşte cel mai mult despre trecutul bănăţean. În acest muzeu, se găsesc obiecte care datează din paleolitic până în prezent, prezentând întreaga istorie a regiunii vestice.

O altă atracţie importantă a Timișoarei este Piaţa Libertăţii, în centrul căreia se află Monumentul Sfântului Ioan Nepomuk, despre care se spune că ar fi construit în anul 1716. Monumentul, închinat patronului Banatului, ilustrează, pe cele trei laturi ale sale, scene din viaţa Sfântului Ioan Nepomuk. În această piaţă, se află clădiri importante, precum Primăria Veche, construită în anul 1734 şi împărţită pe trei nivele.

În fața Primăriei Vechi, se află Statuia Feciorei Maria, sculptată la Viena, în anul 1740 şi dedicată persoanelor care au fost victimele epidemiei de ciumă cu care s-a confruntat oraşul. O altă clădire importantă din Piaţa Libertăţii este Cazinoul Militar, care a jucat un rol important în viaţa timişorenilor, deoarece în sala de festivităţi a acestei clădiri se organizau petreceri ale ofiţerilor, foarte apreciate în acele vremuri. Ridicată în anul 1775, reprezintă locul în care s-a desfăşurat Expoziţia de trandafiri, în anul 1924, unde au fost expuşi pentru prima dată trandafirul albastru şi cel negru.

Cei care se află în Banat, în oraşul Timişoara, pot de asemenea să viziteze aproape de Piaţa Libertăţii, Mănăstirea Franciscanilor, construită între anii 1716-1736. În prezent, în această clădire, se află Şcoala Populară de Artă. Între anii 1836-1865, tot în această zonă, a fost construită Sinagoga Cetate, o clădire impresionantă, care are o cupolă şi două turnuri, iar orga pe care o posedă datează din anul 1866.

Dacă părăsiţi Piaţa Libertăţii şi mergeţi în Piaţa Unirii, veţi fi impresionaţi de Statuia Sfintei Treimi. Această statuie a fost închinată celor aproximativ 100.000 de persoane pierite de ciuma care a bântuit oraşul şi a fost construită la Viena între anii 1739-1740. Astfel, mai este numită şi “Statuia Ciumei”.

Piaţa Unirii este înconjurată de clădiri vechi, cu o bogată semnificaţie pentru viaţa oraşului, cum este Catedrala Ortodoxă Sârbă, construită din cărămidă şi piatră, între anii 1745- 1748. Deşi a fost afectată de trecerea timpului, aceasta a fost restaurată în repetate rânduri şi reprezintă unul dintre edificiile Banatului care nu trebuie să lipsească de pe itinerarul unei incursiuni pe meleaguri bănăţene.

O altă clădire frumoasă din centrul Timișoarei este Palatul Episcopal Ortodox Sârb, a cărui construcţie a început în anul 1745. Are o valoare culturală deosebită şi impresionează prin basorelieful care încă se mai poate admira sau prin stema Episcopiei ortodoxe sârbe de Timişoara, aflată deasupra porţii. În apropierea acesteia, se află Clădirea Băncii de Scont, care a fost construită între anii 1906-1908.Tot în Piaţa Unirii, se află Casa Bruck şi Casa Emmer.

Prima este construită în anul 1910 şi este un frumos edificiu cu 4 nivele, iar a doua este construită doi ani mai devreme, de către arhitectul Szekely Laszlo. Bineînţeles, cele menţionate mai sus nu sunt singurele obiective turistice existente în Timişoara, fiind un oraş încărcat cu istorie. Astfel, Palatul Vechii Prefecturi, numit şi “Palatul Baroc”, este un alt edificiu timișoarean important, existând aici, în anul 1733, Oficiul Juridic minier. În anul 1987, într-o parte a acestei clădiri s-a mutat secţia de artă a Muzeului Banatului, iar din 2006, devine Muzeul de Artă, care deţine mai mult de 8.500 de obiecte expuse.

Reprezentativă pentru Banat este cetatea fortificată din Timişoara, construită în secolul al XIII-lea. A trecut prin multe modificări de-a lungul timpului, determinate fie de stăpânirea maghiară şi otomană, fie de cea austriacă, sub conducerea austriecilor cunoscând cea mai mare dezvoltare. Aşa se face că între anii 1723-1765 a fost reconstruită, devenind mult mai mare şi mai solidă.

Astăzi, se mai poate vedea bastionul Maria Therezia, din cele 9 bastioane care au fost ridicate. Construită între anii 1913-1914 şi având ca arhitect pe Laszlo Szekely, Baia Publică Neptun a fost la cinste în vremurile de atunci, mai ales că puţine persoane aveau băi în propriile locuinţe. Ea este situată pe malul Begăi, lângă Podul Decebal, şi ajută la crearea unei imagini istorice cât mai apropiată de realitate a Timișoarei.

Aflat în Banat, în judeţul Timiş, la o distanţă de aproximativ 65 de kilometri de Timişoara, oraşul Lugoj are un aer aparte, care îi impresionează pe turişti. Unul dintre cele mai vechi monumente istorice ale acestui oraş este Turnul-clopotniţă „Sf. Nicolae”, care a aparţinut mănăstirii „Sf. Nicolae” şi este construit în stil baroc.

Alături de chipul Sfântului Nicolae, pe fața monumentului se află o inscripţie în limba latină, iar traducerea acesteia în limba română este următoarea: “Această biserică a fost (re)clădită de mine, Ioan Rat de Mehadia, prefectul suprem al strălucitelor districte Lugoj, Caransebeş şi Lipova. Anul Domnului 1726, ziua 19 iunie”.

Odată ajunşi în Lugoj, este păcat să nu admiraţi Podul de Fier, important pentru dezvoltarea acestui oraş din Banat, care leagă cele două maluri ale râului Timiş. Podul este ridicat în locul vechiului pod din lemn, dărâmat deoarece nu mai făcea faţă traficului intens.

În anul 1902, construcţia podului a fost terminată, fiind necesare în jur de 186 de tone de fier, care au fost aduse din Reşita, cu ajutorul carelor trase de boi.Tot în Lugoj nu se poate să nu vă impresioneze Vechea prefectură, clădită între anii 1843 – 1859, deosebit de frumoasă, prin elementele arhitecturale neoclasice pe care le deţine.

În cel mai vestic oraş la României, Sânnicolau Mare, se înalță unul din cele mai reprezentative edificii ale judeţului Timiş, Castelul Nako, construit de către contele Nako Kalman în anul 1864. Castelul este de o frumuseţe unică, aparţine stilului neoclasic şi impresionează prin turnul medieval, care se înalţă în mijlocul clădirii.

Parcul care înconjura castelul oferea şi mai multă frumuseţe locului, fiind plantate specii rare de copaci. Deşi a trecut foarte mult timp de la construcţia lui, castelul acesta din Banat a demonstrat o rezistenţă admirabilă, oglindind astăzi, în mod excepţional, epoca din care face parte şi ramânând un valoros edificiu din punct de vedere cultural şi istoric.

În oraşul Jimbolia, se poate vizita Muzeul „Ştefan Jager”, închinat pictorului bănăţean cu acelaşi nume, ale cărui creaţii au fost foarte îndrăgite, datorită faptului că sunt inspirate din cultura bănăţeană.

Deschis pe 4 aprilie 1996, pe locul unde se află Casa Memorială, muzeul este împărţit în cinci camere, existând o încăpere în care se află fotografii ale persoanelor marcante din Jimbolia, o cameră şvăbească, un coridor în care au loc expoziţii şi o încăpere destinată secţiei de arheologie şi una pentru secţia de etnografie. Totodată, mai există şi atelierul pictorului, care nu a suferit modificări şi în care se pot vedea 11 lucrări în ulei, acuarele, schiţe şi alte obiecte care aparţin lui Ştefan Jager.

Pentru iubitorii de băi curative, Banatul este o bună alegere. Astfel, în judeţul Timiş, se află staţiunea Buziaş, unde puteţi beneficia de tratamente eficiente şi de relaxare. Aici se găseşte Parcul din Buziaş, important prin arborii pe care îi deţine, care se întinde pe o suprafaţă de 20 de hectare. Cel mai valoros arbore pe care îl deţine parcul este platanul, un arbore exotic. În oraşul Buziaş, există şi un Muzeu Balnear, care este şi primul muzeu de acest gen din ţară.

A fost înfiinţat pe 27 septembrie 1987 şi este organizat în 6 Săli. În prima sală, este prezentat istoricul staţiunii, sala a II-a se concentrează pe “Descoperirea apelor minerale la Buziaş”, în sala a III-a sunt prezentate efectele terapeutice ale apelor minerale din Buziaş, iar în sala a IV-a există 4 stiluri de mobilier, cât şi fotografii cu primul medic balneolog român Dr. Gheorghe Ciocârlan şi cu împăratul Frantz Joszef.

Sala a V-a este dedicată tratamentelor medicale, iar în ultima sală se află macheta staţiunii. Prin acest muzeu, Banatul face posibilă familiarizarea vizitatorilor cu importanţa apelor minerle pentru sănătate.

Atracții turistice din județul Caraș-Severin

În mod cert nu se poate vorbi despre Banat fără să se menţioneze judeţul Timiş, însă, cu toate acestea, fiecare colțișor al regiunii istorice vestice este deosebit. În judeţul Caraș – Severin se află cunoscuta staţiune balneară Băile Herculane, vizitată de un număr foarte mare de turişti. Pentru cei interesaţi de tratamentele pe care le oferă staţiunea, sunt disponibile băi termale în bazin acoperit, băi termale sărate şi sulfuroase, chitetoterapie, hidrochinetoterapie sau electroterapie.

Tratamentele se pot face şi prin cură internă, apele termale de aici fiind ideale pentru afecţiuni reumatismale, afecţiuni ale coloanei vertebrale sau boli ale sistemului nervos. Proprietăţile pe care le deţin aceste ape sunt descoperite din cele mai vechi tmpuri, încă de pe vremea romanilor, reprezentând un dar al naturii de care este păcat să nu profităm.

Pe lângă tratamentul care se poate urma în această staţiune a Banatului, este un loc frumos, bogat în peisaje minunate, unde, dacă se explorează împrejurimile, se pot vizita Peştera Hoţilor sau Grota cu Aburi. Localitatea este frumoasă şi prin strălucirea clădirilor, a căror arhitectură se potriveşte perfect cadrului natural al localităţii.

Printre monumentele arhitecturale importante, se află izvorul şi Baia Diana, Baia Neptun, Biserica Ortodoxă, construită în anul 1863, Hotelul Ferdinand, care este şi cea mai veche clădire, dar şi Podul de Piatră construit peste Cerna în anul 1866 sau Podul de Fier, toate acestea oferind o vacanţă de vis, având posibilitatea să exploraţi un loc minunat şi să vă îmbunătăţiţi sănătatea.

Un alt oraş care se află în judeţul Caraș – Severin din Banat este Caransebeş, unde se află unul dintre cele mai minunate colţuri de natură, datorită Parcului Teiuş, situat pe malul râului Timiş. Este locul de relaxare al locuitorilor oraşului, care beneficiază şi de terenurile de sport amenajate şi de panoul de căţărare, destinat pasionaţilor de alpinism. De asemenea, Terasa Gugulanul din parc reprezintă o adevărată atracţie.

Din anul 1999, mănăstirea cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” poziţionează oraşul la loc de cinste, deoarece strânge vizitatori credincioşi din întreaga ţară, veniţi aici şi pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Eleusa (Mila Afectuoasă ) cu Pruncul. Această icoană datează din anul 1767 şi a fost descoperită în podul unei locuinţe din oraş, pod în care a fost zidită.

Prin judeţul Caraș – Severin, Banatul oferă o natură deosebită, datorită Cheilor Nerei, care se află în acest judeţ. Acestea sunt o minune a naturii, formate de-a lungul râului Nera, pe o distanţă de 22 de kilometri, între localităţile Sasca Romană şi Şopotul Nou. Apa râului Nera, prin modul cum parcurge valea îngustă, oferă cele mai minunate peisaje, unice. Totodată, acestea sunt cele mai lungi chei din ţara noastră, existând pereţi care ating înălţimea de 200 de metri, iar peşterile, cascadele sau lacurile formate prin săparea apei în rocă creează impresia că totul este rupt dintr-un basm.

Pentru a descoperi minunăţiile Cheilor Nerei, traseul nu este dificil de parcurs şi este plin de surprize la tot pasul, date de frumuseţea sălbatică a naturii. Din monumentele naturii care pot fi admirate aici, menţionez trei peşteri: Peştera Boilor, Peştera Dubova şi Peştera Ponor, lacurile carstice Ochiul Beului şi Dracul, sau cascadele Beușnița, Bigar şi Şuşara. Toate acestea vă vor face să vă îndrăgostiţi de Banat. De exemplu, Lacul Dracu s-a format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri aflate în imediata apropiere.

Există o legendă conform căreia un pastor care se afla cu ale lui capre la păscut, în apropierea lacului, este provocat de un drac să îi frigă un peşte fără ca acesta să se îndoaie. Pastorul este de acord, însă pentru aceasta trebuia şi dracul să frigă un cap de ţap, facă ca acesta să îşi arate dinţii. Pastorul reuşeşte să frigă peştele fără să se îndoaie, însă capul de ţap al dracului rânjeşte când îl prăjeşte. Văzând aceasta, dracul s-a aruncat, de supărare, în lac, numindu-se astfel Lacul Dracului.

În mod sigur, tot ce se află în Cheile Nerei este deosebit, la fel cum sunt Cascadele Beușniței, din care face parte o cascadă înaltă de 5 metri. Pentru iubitorii de natură care doresc să descopere unul din cele mai minunate daruri ale naturii, aceasta este una dintre cele mai potrivite alegeri, iar dacă aţi avut oportunitatea să vă bucuraţi de aceste locuri, atunci nu vă rămâne decât să repetaţi experienţa.

O altă atracţie turistică a Banatului este staţiunea Poiana Mărului din judeţul Caraș – Severin, situată la 25 de kilometri distanţă de Oţelu Roşu. Aici puteţi să vă bucuraţi de următoarele activităţi: canoeing, rafting, pescuit, vânătoare, fotbal, tennis, volei sau offroad. Încă din perioada imperiului Austro-Ungar, se obişnuia ca oamenii să vină aici pentru a se relaxa, staţiunea fiind înfiinţată de către Primăria Timișoarei.

Printre cei care preferau frumuseţea naturii acestui loc, cunoscut atunci pentru proprietățile curative benefice pentru tratarea bolilor de plămâni, se află şi Împăratul Austro-Ungariei, care părăsea Viena, pentru a se bucura de staţiunea Poiana Mărului. Împrejurimile staţiunii fac ca acest loc să fie o adevărată atracţie turistică, deoarece este înconjurat de Vârful Pietrii, Nedeia şi Muntele Mic, bucurând turiştii cu o privelişte minunată.

Obiectiv turistic din Aradul bănățean

În partea judeţului Arad care face parte din regiunea istorică Banat, se află cea mai veche mănăstire din România, care nu şi-a încetat niciodată activitatea, la o distanţă de 15 kilometri de oraşul Arad. Aceasta este Mănăstirea Hodos – Bodrog, atestată documentar pentru prima dată în anul 1177, iar biserica existentă şi astăzi datează din a doua jumate a secolului al XIV-lea şi aparţine stilului bizantin.

Pentru construcţia bisericii s-a folosit piatră şi cărămidă română, iar pictura, restaurată între anii 1938-1940, a fost realizată în 1658. Biserica poartă hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi este vizitată de mulţi credincioşi, nu doar pentru frumuseţea ei, ci şi pentru apropierea de credinţă şi de spiritualitate pe care le trăiesc în acest lăcaş de cult încărcat de tradiţie.

Informaţii referitoare la construcţia acestei mănăstiri sunt învăluite într-o povestire foarte frumoasă, specifică povestirilor din Banat, conform căreia un taur aflat la păscut a descoperit, într-o ridicătură de pământ, Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus.

Locul în care această icoană a fost găsită reprezintă locul în care s-a ridicat mănăstirea. Există şi dovada acestei istorisiri, care constă în icoana descoperită de taur şi în capul acestuia, care încă mai sunt păstrate în mănăstire. Ca mărturie a importanţei istorice Mănăstirii Hodos – Bodrog a rămas o importantă colecţie de artă bisericească şi multe alte obiecte bisericeşti din secolele XIV-XIX.

O atracție turistică bănățeană a județului Mehedinți

Datorită faptului că există o parte a judeţului Mehedinţi care aparţine regiunii istorice a Banatului, este firesc să fie menţionată şi o atracţie turistică din această zonă, pentru a completa excursia de pe meleagurile bănăţene.Una dintre cele mai atractive destinaţii ale judeţului este reprezentată de zona comunei Dubova şi Cazanele.

Caracterizate de o frumuseţe deosebită a naturii, Cazanele reprezintă porţiunea din defileul Dunării, aflată între comunele Dubova şi Ogradena, unde Dunărea este nevoită să treacă prin munţi. Acestea, împărţite prin bazinul mic Dubova în Cazanele Mari, lungi de 4 kilometri şi Cazanele Mici, lungi de 5 kilometri, fac parte din Parcul natural Porţile de Fier şi sunt declarate monument al naturii, fiind considerate unice în Europa.

Imaginea creată de apa Dunării, a cărei lăţime se îngustează cel mai mult în porţiunea Cazanele, din întregul Defileu al Dunării, este fermecătoare, oferind Banatului o peisagistică incredibil de frumoasă. Tot în această zonă, în comuna Dubova, pe malul stâncos al Dunării, se înalţă Capul lui Decebal, una dintre cele mai impresionante statui existente vreodată.

Iniţiativa construirii acestei statui aparţine istoricului şi omului de afaceri Iosif Constantin Drăgan şi s-a desfăşurat pe o perioadă de 10 ani, între 1994-2004. A fost realizată de către 12 sculptori-alpiniști şi are o înălţime de 40 metri şi o lăţime de 25 de metri. Doar nasul măsoară 7 metri lungime şi 4 metri lăţime, ochii fiind de 4,3 metri lungime. Construcţia acestui monument deosebit a costat peste un milion de dolari şi reprezintă un simbol al rădăcinilor noastre daco-trace şi un important monument artistic.

De ce este Banatul fruncea țării?

Cu toate că opiniile sunt împărţite, există foarte multe motive pentru care Banatul poate fi considerat fruncea ţării, care nu ţin neapărat de faptul că bănăţenii nu apar atât de des precum locuitorii din alte regiuni ale ţării la ştirile de la ora 17.00, ci ţin de dezvoltarea economică şi culturală întâlnită în graniţele regiunii vestice, pentru obiceiurile şi tradiţiile lor atât de frumoase şi de bogate, pentru respectul pe care îl au pentru cultură şi, bineînţeles, pentru gradul ridicat de civilizaţie, care îi poziţionează printre adevăraţii locuitori ai Europei. De asemenea, ţinutul bănăţenilor este deosebit prin bogăţia atracţiilor turistice unice, ce pot fi întotdeauna locul potrivit pentru o vacanţă de vis.

Un alt motiv pentru care se pot făli locuitorii Banatului constă în faptul că aici sunt evidenţiate realizări semnicative pentru România, realizări în premieră şi pentru Europa. Spre bucuria iubitorilor de bere, în Timişoara, a apărut, în anul 1718, prima fabrică de bere. În ceea ce priveşte educaţia şi cultura, în judeţul Timiş, la Cenad, se înfiinţează prima şcoală din România, cu predare în limba Latină.

În jurul anului 1179, tot în judeţul Timiş, însă de această dată în Mănăstirea de la Igris, ia naştere o blibliotecă în care se găseau cele mai valoroase opere filozofie sau teologice, aparţinând lui Seneca sau lui Cicero. În anul 1771, aici, apare primul ziar editat în ţară şi primul ziar german din sud-estul Europei, numit “Temeswarer Nachrichten”. O premieră atât pentru România, cât şi pentru Regatul Ungariei şi Imperiul Habsurbic, constă în înfiinţarea, în anul 1815, a primei biblioteci publice de la care se puteau împrumuta cărţi, cunoscută drept Biblioteca lui Josef Klapka.

Din punct de vedere al sănătăţii, în Banat, se construieşte primul spital municipal din România, construit cu 34 de ani înainte de a apărea un astfel de spital în Budapesta, şi cu 24 înainte de a fi construit în Viena. Totodată, în anul 1186, îşi face apariţia prima staţie de salvare din România şi Ungaria.

În anul 1760, în ţinutul bănăţean găsim primul oraş din monarhia austro-ungară ale cărui străzi sunt iluminate cu lămpi, iar la mai puţin de un secol este primul oraş din monarhie cu străzile iluminate cu gaz. În 1884 apare primul oraş din Europa care îşi ilumina străzile cu electricitate, deţinând un număr de 731 de lămpi, infiintadu-se, în anul 1921 prima firmă care se ocupă cu producerea corpurilor de ilumat, purtând numele de “Dura”.

Tot în Banat ia naştere primul serviciu telegrafic din ţară, în anul 1854, iar în anul 1869, pe străzile bănăţene, circula primul tramvai tras de cai din România. În 1879, existau 52 de abonaţi la prima reţea telefonică din România şi în 1895 oamenii se plimbau pe prima stradă asfaltată din ţară. Către finele secolului al XIX-lea, bănăţenii se bucurau de primele proiecţii cinematografice, de primul tramvai electric sau de primul meci de fotbal, atestat documumentar în anul 1988.

Acestea nu sunt singurele realizări înregistrate în regiunea vestică a României, deoarece tot aici apare, în anul 1938, prima maşină de sudat şine de cale ferată, numită Taurus, care a fost o inovaţie mondială, iar în 1953 Timişoara devine primul oraş European care are teatre de stat în limbile maghiară, germană şi romană. Bineînţeles, este imposibil să nu se precizeze faptul că în anul 1989 Timişoara este primul oraş din ţară care s-a eliberat de sub dictatura comunistă.

Dacă luăm în calcul toate aceste realizări ale Banatului, este dificil să nu îl considerăm “fruncea ţării”, reprezentând o regiune istorică care impresionează în profunzime, prin cultură, istorie, tradiţii, arhitectură, atracţii turistice şi prin felul bănăţenilor de a fi, care au demonstrat un bun simţ şi un spirit civic fără egal.

Personalități bănățene

Banatul este o regiune istorică extrem de valoroasă şi este firesc ca acesta să fie locul de provenienţă a unor personalităţi bănăţene, care ne-au bucurat prin succesele şi realizările lor. Un asemenea exemplu este actorul Peter Johann Weissmuller, cunoscut pentru rolul de Tarzan.

Acesta s-a născut pe 2 iunie 1904 în Timişoara, care făcea parte, la vremea aceea, din Austro-Ungaria, iar pe când avea doar 7 luni, părinţii săi, de origine germană, au emigrat împreună cu el în America. S-a bucurat de un mare succes, datorită rolului interpretat de acesta, dar şi pentru că a fost campion mondial la înot între anii 1924-1928, obţinând, de-a lungul carierei sale sportive, 52 de titluri naţionale şi 67 de titluri mondiale.

Pianistul, dirijorul, aranjorul şi compozitorul Richard Waldemar Oschanitzky, născut la 24 februarie 1939, este o altă personalitate născută în Banat, care este apreciat drept unul dintre cei mai de seamă compozitori români de muzică de film şi un foarte bun muzician de jazz român.

Tot în ţinutul bănăţean, în Timişoara, s-a născut poeta Ana Blandiana, pe 25 martie 1942, cunoscută şi pentru declaraţiile publice pe care le făcea prin intermediul postului de radio Europa Liberă, împotriva comunismului şi a lui Nicolae Ceauşescu. Opera poetei este impresionantă, sub semnătura ei apărând un număr mare de cărţi de poezie, cât şi de proză, eseuri sau de cărţi traduse.

Unii dintre membrii legendarei trupe Phoenix, înfiinţată în anul 1962, în capitala Banatului sunt tot bănăţeni. Liderul trupei, Nicu Covaci, s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara. Pe lângă realizările sale în calitate de cântăreţ, compozitor şi chitarist, acesta este şi un valoros pictor şi grafician. Alături de liderul formaţiei Phoenix, Mircea Baniciu şi Moni Bordeianu sunt, de asemenea, bănăţeni.

Mircea Baniciu este cunoscut şi pentru cariera muzicală solo, dar şi pentru perioada în care a fost membru în Pasărea Colibri. Moni Bordeianu, deşi este plecat din România din anul 1970, împreună cu familia sa, revine în ţară, bucurându-ne prin concertele oferite alături de Phoenix.

Aceste personalităţi cu totul deosebite, alături de mulţi alţi bănăţeni valoroşi, care au contribuit la dezvoltarea culturii noastre, parcă sfinţesc nu doar locul de unde provin, ci şi locurile pe care calcă, confirmând zicala conform căreia “omul sfinţeşte locul”. Fără nicio urmă de competiţie a regiunilor istorice din ţara noastră, Banatul îşi merită titulatura de “frunce a ţării”, prin valorile bănăţene care fac parte din istoria şi cultura românească.

Din punct de vedere economic, Banatul este recunoscut pentru dinamismul său. Regiunea beneficiază de o industrie diversificată și de o infrastructură dezvoltată, fiind unul dintre motoarele creșterii economice ale României. Acest aspect este consolidat de o comunitate de afaceri vibrantă și de investițiile străine semnificative.

În Banat, respectul și bunul simț sunt considerate valori de bază, reflectate în modul în care comunitatea interacționează. Această atitudine pozitivă contribuie la un mediu social armonios și la o calitate a vieții ridicată, făcând din Banat un model pentru restul regiunilor din țară.