Acest gigant, cunoscut pentru gâtul său de 9 metri și o greutate de 10 tone, a ridicat întrebări fascinante în lumea științifică datorită posibilei sale adaptări unice – mai multe inimi pentru a pompa sângele până la creier. Încărcat cu o anatomie complexă și proporții uimitoare, Barosaurus continuă să fie un subiect de studiu captivant, oferind noi perspective despre adaptările evolutive ale dinozaurilor.
Habitatul și stilul de viață al gigantului erbivor
Pe cat de interesante sunt animalele din zilele noastre, pe atat de fascinante sunt cele preistorice, pe care, in ciuda faptului ca au existat in vremuri indepartate, le putem studia, pentru a cunoaste cat mai multe lucruri despre ele. O astfel de creatura este dinozaurul Barosaurus, care a trait in Jurasicul superior, in urma cu aproximativ 150 de milioane de ani.
Cel care a descoperit fosilele acestei creaturi este paleontologul Othniel Charles Marsh, in anul 1890, in Statele Unite ale Americii. Precum sauropodele, din categoria carora face parte, era un erbivor care se hranea atat cu plante, cat si cu frunze si traia in zonele de mal, ca un patruped.
Caracteristicile fizice impresionante ale lui Barosaurus
Corpul dinozaurului Barosaurus, care cantarea 10 tone, avea o lungime cuprinsa intre 20 – 27 de metri. Cu toate ca avea capul mic, avea gatul extrem de lung, de noua metri. Coada era scurta, iar vertebrele aveau prelungiri ghimpate, in forma literei “Y”.
Astfel, isi putea mentine gatul in pozitie orizontala, oferindu-i posibilitatea sa se hraneasca cu plante care nu se aflau la inaltimi mari, precum arbustii. Daca se sprijinea doar de picioarele din fata, putea atinge inaltimi considerabile. Datorita modului in care erau construite oasele gatului si craniului, care erau foarte usoare, se putea misca cu foarte mare usurinta.
Desi dinozaurului Barosaurus nu ii era dificil sa isi miste corpul, nu se deplasa foarte repede. O ruda a acestui animal preistoric este dinozaurul Diplodocus, cu care avea in comun aceeasi lungime a corpului per total, insa era proportionat diferit, cu o coada mai scurta si un gat mai lung.
Teoria inimilor multiple și studiile științifice
O opinie importanta cu privire la acest dinozaur consta in ideea ca ar avea mai multe inimi, situate in zona gatului, care pompau sangele la creier. Conform calculelor, acest dinozaur avea nevoie de o inima de 1400 de kilograme, care sa ii poata pompa sangele la creier la o inaltime de 15 metri, in cap. Din cauza faptului ca aceasta inima nu ar fi fost capabila sa pompeze cu o viteza mare sangele, acesta datorita gravitatiei s-ar fi intors.
Cu scopul de a oferi o explicatie stiintifica, dinozaurul Barosaurus a fost studiat de oamenii de stiinta de la Universitatea “Columbia” din Statele Unite ale Americii, care au fost de parere, in anul 1992, ca acest dinozaur avea mai multe inimi, trei mai mici, situate in gat si macar doua in cutia toracica. Astfel, sangele era pompat de la o inima la alta.
Habitatul lui Barosaurus și rolul său în ecosistem
Barosaurus își ducea existența în habitate împădurite și zone de mal, în apropierea râurilor și lacurilor din America de Nord. Această proximitate de sursele de apă era esențială pentru nevoile sale de hidratare, estimându-se că un adult consuma sute de litri de apă zilnic pentru a susține metabolismul său masiv. Întrucât era un erbivor, Barosaurus se hrănea în mare parte cu plante de talie mare, crengi și frunze, pe care le obținea prin întinderea gâtului său impresionant.
Turmele de Barosaurus aveau un rol crucial în ecosistem, ajutând la menținerea echilibrului vegetației prin consumul masiv de plante și, totodată, fertilizând solul cu excremente bogate în nutrienți. Această adaptare complexă îi permitea să coexiste cu alte specii de dinozauri erbivori, evitând competiția directă prin preferințele alimentare variate.
Descoperirea fosilelor și semnificația lor în paleontologie
Primele fosile de Barosaurus au fost găsite în America de Nord, iar studiile ulterioare au arătat că acestea sunt unele dintre cele mai mari descoperiri din Jurasic. De-a lungul decadelor, cercetările asupra lui Barosaurus au oferit perspective unice asupra evoluției fiziologiei dinozaurilor. Fosilele au dezvăluit detalii despre sistemul circulator și adaptările acestuia, contribuind la dezvoltarea teoriei inimilor multiple.
Fals.
„Accessory hearts or a siphon mechanism, with sub-atmospheric blood pressures in the head, were also not feasible.”
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1690760/